7,001 matches
-
pe Iliuță, și el tot la Drept, scurt și îndesat ca un burduf și enorm de gras. Ori de câte ori suia scările până la al IV-lea, înjura pe proprietar de toți sfinții (și asta se întîmpla aproape zilnic) că nu instalează un ascensor. Cânta din frunză și de multe ori seara ne strângeam la el în odaie ori ne urcam sus pe acoperișul casei, ca să-l ascultăm până târziu, după miezul nopții. Talentul acesta îl făcuse vestit în toată universitatea. Nu exista student
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că am observat în conversația lor un aer de complicitate. Însă numai faptul că ea vorbea cu un străin mă surprinse într-atît că refuzam să cred relatarea ochilor. Am trecut pe lângă ei, prefăcîndu-mă că nu-i văd, și am luat ascensorul ca să urc la etaj. După câteva minute apăru și ea veselă, surâzătoare, puțin aprinsă la față. Nu i-am dat nici o atenție și ca să umplu timpul, am deschis un ziar prefăcîndu-mă că citesc. Se apropie de mine, cu pași tiptili
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de nemulțumire ca și când îmi părea rău că nu se întîmplase nimic. (Nenișor, mare comedie!) Am plecat repede. (Nenișor, hm! Nenișor!) Graba mea fu remarcată de comisar printr-o ridicare semnificativă din umeri. (Nenișor! Ne-ni-șor!) Și tocmai pe când coboram scările interminabile (ascensorul nu funcționa) am avut o iluminare subită, asemenea unui fulger, care mi-a descoperit adevărul. ― Mihaela e aceea cu accidentul. Și Nenișor? Nenișor, numele pe care-l citisem în cartea de vizită lunecată din poșeta Mihaelei. E tânărul care o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urbane, ci de o senzație stresantă că mă pierd, că sunt "înghițit", că mă depersonalizez. Când am făcut saltul din Lisa în București, în toamna anului 1937, m-au șocat "noutățile": casele cu mai multe etaje, tramvaiele, mașinile, lumina electrică, ascensoarele. Treceam dintr-o civilizație patriarhală, cumva metaistorică, în istorie. Într-un megalopolis ca Los Angeles mă șochează altceva: proporțiile. Parcă am intrat într-un alt fel de istorie, post-citadină, unde reflexele mele sunt descumpănite. Unui asemenea oraș nu-i pot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
un plic de lux. Se ridică apoi imediat În picioare și se apropie de oglinda În care se privea Juan Lucas, aranjîndu-și nodul la cravată CÎteva minute mai tîrziu, Își făceau apariția pe coridorul unde Îi așteptau Santiaguito și Bobby. Ascensorul Îi duse lin la parter; aici se aflau prietenii lui Juan Lucas, se salutară zgomotos, la ce restaurant mergeau să mănînce? Să luăm mai Întîi o gustare la un bar și vedem pe urmă. Jucătorul de golf cunoștea toate locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
permiteți? Timp de o clipă Juan Lucas simți că terenul de golf nu mai exista, că el nu jucase și n-o să mai joace golf niciodată; așteptă să-i treacă senzația de gol la stomac, ca la pornirea bruscă a ascensorului și spuse: nu mai vreau tort. Le oferi și aprinse tuturor bărbaților cîte o țigară fină și-i bătu pe spate mulțumindu-le pentru tot; Armindei Îi spuse că era cea mai bună spălătoreasă din lume, o adevărată artistă. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porunci să-i ducă pe copii acasă, ca să mănînce cît mai repede. Și grăbește-te și dumneata, adăugă, ajutînd-o pe Susan să se dea jos din automobil; de Îndată ce sînt gata, vino cu ei aici, ca să mergem Împreună la corridă. Ușa ascensorului se deschise la etajul patru; ajungeau pînă la ei acordurile ghitarelor eu muzică flamenco pe care o instalație stereofonică perfectă Îți permitea să le apreciezi În toată splendoarea de cum intrai În apartamentul rotofeiului Luis Martin. Un lacheu Îi aștepta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să joci cum vrea ea... Susan se repezi la ușă, o lovi cu piciorul ca să se Învîrtească, Julius o ajută dinăuntru, o aștepta, de data asta nu-i plăcuse gluma, se resemna să Înainteze tăcut, puțin În fața ei, pînă la ascensor, să aștepte pînă-și aprindea o țigară, arunca o privire spre barul care era Închis acum, apoi Își Întorcea ochii spre el, să o aștepte cu ușa de la ascensor deschisă. Susan simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, ușa de la ascensor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plăcuse gluma, se resemna să Înainteze tăcut, puțin În fața ei, pînă la ascensor, să aștepte pînă-și aprindea o țigară, arunca o privire spre barul care era Închis acum, apoi Își Întorcea ochii spre el, să o aștepte cu ușa de la ascensor deschisă. Susan simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, ușa de la ascensor se Închidea În spatele ei, partea asta se terminase. Suedeza aștepta la volanul MG-ului, care oprise În față la Freddy Solo’s Bar. Începuse să se cam sature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascensor, să aștepte pînă-și aprindea o țigară, arunca o privire spre barul care era Închis acum, apoi Își Întorcea ochii spre el, să o aștepte cu ușa de la ascensor deschisă. Susan simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, ușa de la ascensor se Închidea În spatele ei, partea asta se terminase. Suedeza aștepta la volanul MG-ului, care oprise În față la Freddy Solo’s Bar. Începuse să se cam sature, biata de ea, stătea de cîteva ore acolo și Juan Lucas nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se odihnea Arminda și el nu mai stărui, fiindcă se gîndea, acum cînd vedea din nou camerele servitorilor, se gîndea că nu era o idee rea să mute cusătoria În prima odaie, călcătoria rămîne liberă, e un loc ideal pentru ascensor... Intră să păstreze un moment de reculegere, dar ieși scîrbit văzînd că apărea Abraham scoțînd niște gemete Îngrozitoare și cădea În genunchi În fața mesei, ce femeie bună a fost!, ce femeie bună a fost!, iertați-mă, don Juan. Dar Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de cel puțin cincisprezece ani În serviciul familiei. — Există unele bănuieli, repetă Celso, obligîndu-l pe rotofeiul Romero să bea o Înghițitură. — Trebuie să fie lucrătorii; sînt singurii care au avut treabă prin apropiere. — Care lucrători? Întrebă Susan. — Cei care instalează ascensorul, draga mea. Ah, adevărat... — Uite ce-i, băiete, du-te la comisariatul de cartier și adu un polițist. — Există unele bănuieli, stărui Celso, făcînd Încă un pas Înainte. Tocmai de asta; vine un polițist și lămurește totul; spune-i comisarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu era nevoie de polițist, că ei erau În stare să ducă la capăt cercetările fără intervenția unor terțe persoane, străine de fraudă. Primul lucru pe care-l aveau de făcut era să-i cheme pe toți lucrătorii care instalau ascensorul, cu meșter cu tot și fiecare să dovedească faptul că nu e vinovat; odată stabilită nevinovăția, să meargă Împreună În fața stăpînilor și să le spună că nu mai putea fi decît un singur vinovat și că ăsta era chiar băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cinema amenajate în toate stilurile cu putință, de la art-déco la pop-art, de la salonul unei case de toleranță din New Orleansul începutului de secol până la o lo cuință americană tipică din anii ’50. Am urcat în cele din urmă cu un ascensor chiar prin mijlocul cupolei, ascensiune lentă și de o stranietate inexpri mabilă, căci puteai privi, prin ușile de cristal ale liftului, arama plină de ornamente sinistre a cupolei tronconice, ce-și schimba tot mai abrupt perspec tivele către vârf. Cei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
încetare, pentru a nu fi prins niciodată fără câteva puncte-cheie în care să scape în caz de urgență. Limitele temporale implicate prezentau mai multe aspecte neclare. Dar va avea timp să le studieze pe Venus. Puțin mai târziu, urca în ascensor și-și privi ceasul: 9 și 27. Un minut mai târziu, la 9 și 28, timpul prevăzut pentru accident, ascensorul se prăbuși. 2 Non-axiome Semantica generală permite individului să se adapteze vieții în felul următor: 1. El poate în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
implicate prezentau mai multe aspecte neclare. Dar va avea timp să le studieze pe Venus. Puțin mai târziu, urca în ascensor și-și privi ceasul: 9 și 27. Un minut mai târziu, la 9 și 28, timpul prevăzut pentru accident, ascensorul se prăbuși. 2 Non-axiome Semantica generală permite individului să se adapteze vieții în felul următor: 1. El poate în mod logic să anticipeze viitorul; 2. El poate realiza în funcție de capacitățile sale; 3. Comportamentul său este modificat în funcție de mediu. Gosseyn ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un furnicar; cu greu ar putea fi observat un om în plus. Problema consta în intrarea acolo fără să fie văzut cum se materializează. Fără regrete, își zise. acum că se hotărâse. Întârzierea ușoară provocată de accidentul său - scăpase din ascensor prin simplul procedeu al similarizării în camera de hotel - îl făcea să perceapă cu acuitate cât de puțin timp îi mai rămăsese. Se văzu încercând să obțină un certificat de admitere la Institutul de emigrare. În această ultimă zi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu stătea în calea valului redus, dar regulat, al celor care soseau necontenit. Gosseyn hălăduia abătut prin culoarele puternic luminate ale cetății subterane. Imensitatea a ceea ce fusese Baza secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar îl descumpănea. Niște ascensoare silențioase îl duceau la nivelele superioare, prin săli cu mașini lucitoare dintre care câteva mai funcționau încă Din când în când, se oprea pentru a privi pe inginerii venusieni, răzleți sau în echipe, pentru a examina instrumente și mașini. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv vă voi urca în ascensor la ora 9 și 28 dimineața? Greu de crezut. Fiindcă Discipolul nu venea de pe Pământ, nici din sistemul solar. Undeva, la îndepărtate hotare ale galaxiei acest... această ființă își îndreptase atenția asupra lui Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă a lui Enro pe Venus, le luase ca atare. Douăsprezece Spectacolul acestui șir de aparate, pe peretele din fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea așa din ziua în care, în baza secretă a lui Enro pe Venus, le luase ca atare. Douăsprezece Spectacolul acestui șir de aparate, pe peretele din fața ușii, îi clarifică imaginea mentală Era încăperea din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
anunțată la miss Patricia Hardie, la ora unu. Grăsanul parscurse cu degetul o listă de nume. Apoi apăsă un buton. Un tânăr înalt, în uniformă, ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urcându-se în ea. Peste câteva momente, lui Prescott această poveste îi va reveni în minte. Și mai devreme sau mai târziu, îi va telefona lui Crang, și acesta se va simți obligat să acționeze. Gosseyn trepida de nerăbdare în ascensor. Proiectul său de a pune mâna pe distorsorul intact fusese dat peste cap de această întâlnire întâmplătoare, dar el nu-și pierdu vremea când Patricia Hardie îi deschise ușa apartamentului său. Chiar în clipa în care ea începuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
al navei. Acestea se părea că vin de undeva din interior, din subsolul tranșeei, căci din două în două minute, grupuri compacte ieșeau dintr-un lung șir de gherete amplasate chiar sub vas, semănând cu gurile de ieșire ale unor ascensoare care-și aduc încărcătura de la nivelele inferioare. Din unghiul oblic de unde privea și de la distanța de cel puțin un kilometru, nu-i păreau decât ca niște puncte negre care se târie pe metal. Goseyn tresări constatând că vasul se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mărginea gigantica tranșee. În fond, nici nu știa ce căuta. De un singur lucru era sigur: n-avea nici un chef să coboare acolo jos. Trebuia să se găsească undeva un mijloc să iasă din profunzimile acestor rădăcini. O scară, un ascensor, ori altceva. Și ce găsi fu un ascensor. Sau mai bine zis un șir de guri de acces la puțurile unui fel de elevatoare. Două cabine se aflau oprite la nivelul respectiv. Gosseyn încercă clanța uneia dintre ele. Ușa glisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]