924 matches
-
ca și influența lui Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică a călugărilor/asceților medievali, manifestată prin vidarea de sens a lumii și a vieții) asimilat unui mistic al vidului și subsumat manierismului artistic (în sensul lui Gustav Réné Hocke). Accentul cade și asupra caracterului de „homo ludens”, dar și asupra celui de victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
voit să te despoi - credeam c-o să-nflorească Azi toate astea-mi trec pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc și hoinăresc prin văi zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil. STALACTITA Tăcerea mi-este duhul - și-ncremenit cum stau și pașnic ca un ascet de piatră, îmi pare că sunt o stalactită într-o grotă uriașă, în care cerul este bolta. Lin, lin, lin - picuri de lumină și stropi de pace - cad necontenit din cer și împietresc - în mine. SUS Pe-un pisc. Sus
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
era greșeala. Se Întinse Între cearșafuri, cu grijă, căci odată cu menopauza mama ei Începuse să aibă un somn ușor și agitat - lucru care o făcea să fie foarte irascibilă. Emma rămase nemișcată, cu pleoapele lipite. Încercă să-i imite pe asceții indieni, pe călugării budiști sau pe adepții vreunei secte, capabili să facă abstracție de corpul lor, de neplăcerile lumii fizice și materiale, ajutați de puterea gândului. A medita. A levita. A transcende. Să uite de Antonio, acolo, afară, În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dentară a mamei sale, din paharul de pe comodă, de copiii care dormeau În bucătărie, de casa asta care mirosea a fum, a untură și a praf. Să se desprindă. Să zboare departe, pentru câteva ore. Dar Emma nu era un ascet indian, nu putea să se golească pe dinăuntru, mintea ei era un vârtej În mijlocul căruia se zbătea Înnebunit gândul la Antonio, care se postase insensibil jos, În stradă. Sentința Îl scosese din minți. Situația asta nu putea să mai dureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
misionare au fost constituite ca bărbat și femeie, dar în timpul lui Paul erau invitate să practice asceza sexuală și celibatul, condiții preferabile pentru activitatea misionară. De aceea, nu e clar dacă o oarecare formă de „căsătorie spirituală”, în care doi asceți care trăiau împreună în cuplu, ar avea rădăcinile în această practică misionară de asociere. Referințele pauline la femeile misionare nu se opresc doar la condiția lor sexuală (căsătorite sau necăsătorite), nici la rolul lor ca femei, nici nu le clasifică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
problemele sentimentale ale lui Kierke gaard, un neputincios, i se păruse atunci; mai aflase Într-o noapte, de la un filozof de bar, despre legile lui Kant, alt impotent; mai dăduse, tot În vremea aceea, de maximele lui Schopenhauer, un fals ascet, mai mult un bosumflat și un misogin i se păruse; mai citise Tolstoi, un excomunicat, nici unul nu era În rîndul lumii, aceștia și alții pe măsură Îl făcuseră să creadă, un timp, că poți trăi ca În cărțile lor; nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
care primește omagiile unui om în vârstă și se plimbă cu el în străinătate e suspectă de aspirații comune, de obtuzitate pentru marile sacrificii bărbătești. Ar fi vrut-o pe Otilia călugăriță, refuzîndu-se tuturor. Atunci ar fi rămas și el ascet în onoarea și adorarea ei. Pe Georgeta, Felix n-o disprețuia. Își mărturisea chiar că-i place și că o dorește. Îl supăra însă că, fiind mai redusă intelectualicește decât Otilia, nu căzuse în capătul de jos al valorilor feminine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mea,,. Stani s-a încurcat în amănunte și îi ieșise până la urmă o povestire încurcată. Dar nu s-a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat o săptămână până a dispărut și a fost înlocuită cu alta, însă nu îl interesa să placă el
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o "coastă", pentru ca, născută din noi, să ne sorbim în femeie propria singurătate. Castitatea este un refuz al cunoașterii. Asceții își puteau satisface dorința de pustiu mai ușor în preajma femeii, dacă spaima de "ispită" nu i-ar fi deposedat de adâncimea misterioasă a sexualității. Panica într-o lume de obiecte trezește un dor mortal de femeie, ea însăși obiect, însuflețit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dar asta nu-i împiedică pe unii dintre noi să abuzeze de aceste substanțe. Este dificil să punem în practică toate sfaturile folositoare pentru sănătatea noastră și pentru prelungirea duratei de viață, cu excepția cazurilor în care ducem o viață de ascet. Trebuie să ne vedem de îndatoririle noastre, să rezistăm la stres, să ne organizăm bine timpul, dar să ne și recreem. Însă adesea, maniera noastră de a o face nu e cea mai potrivită pentru noi. Astfel, deși nu reușim
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
și fiind de scurtă durată), chiar dacă statutul oficial al teologiei sub comunism nu-i oferea un spațiu critic pentru dialog și dezbatere publică, „părintele profesor” - cum îl chemau cei apropiați - va rămâne în conștiința urmașilor săi ca marele teolog creștin, ascet 2 și vizionar. El este autorul celei mai importante opere de restaurare spirituală în peisajul cultural românesc de secol XX, anume traducerea Filocaliei în douăsprezece volume 3, într-un format până acum nicăieri egalat. Pr. Stăniloae este totodată cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a lui Hristos. Mai degrabă lingușiți fiarele ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu.”2 Sfinții care nu au pătimit acest martiriu public, au ales - precum marele Antonie, părintele pustiei - „martirul conștiinței”3. Asceții Bisericii au putut spune, împreună cu Sfântul Pavel, „mor în fiecare zi!” (1Cor. 15,31). În interpretarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, martiriul conștiinței are o profundă dimensiune doxologică: „Slăvește pe Dumnezeu în sine nu cel ce-L laudă pe Dumnezeu în cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
schole) este corelativă acestei preocupări pentru sine (epimeleia heautou sau cura sui) care marchează începuturile filozofiei grecești (cu Socrate în calitate de eponim al acesteia)2. „Grija” sau „atenția față de sine” este o temă care va reveni, deși preschimbată, și în literatura asceților creștini 3. Așa cum am remarcat deja, Foucault preferă să sublinieze linia de continuitate între epoca clasică și era creștină. De exemplu, îndemnul la reciprocitate în relațiile conjugale apare nu doar la Clement Alexandrinul, ci mai întâi la autorul păgân Gaius
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
asemenea Înțelegere a lucrurilor este greu de reproșat ceva lipsitului de duh Nicolache. Important este obrazul căruia i se adresează, nu stihul care Încearcă să-l Îmblînzească. Iată cum rezumă acest gînd Nicolae, spiritul cel mai practic și cel mai ascet dintre Văcărești: „și să mă pot sluji cu dînsele cînd voi găsi altfel de vrednic obraz”. Obrazul este aflat repede, totuși Nicolae nu trimite spre el orice vers. Faptul că recurge la serviciile fratelui său este deja o dovadă de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Gavrilcea a fost condamnat la o lună închisoare. I-au dat numai atât fiindcă s-a cam bănuit adevărul. - Îmi spui un roman întreg. Am uitat un lucru. Din cetrăiește? - El are așa de puține trebuințe! - Foarte bine, oricât de ascet ar fi, trebuie să aibă un rost. - Pe cât știu eu, Mișcarea îi dă bani de întreținere, dincotizații, deoarece el trăiește aproape numai pe la sediu, ocupat mereu cu treburile partidului. Acum, deocamdată, n-ar putea să-și ia vreo ocupație. - Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideile cele mai pioase, cerea austeritate clerului și misionarism și că l-au dat afară pentru misticism. - Păi ce, domnule Ioanide, seminarul e instituție de tortură? Îi intrase în cap, cine știe de pe urma cărei lecturi, că preotul trebuie să fie ascet, să disprețuiască lumea. L-a amețit pe seminariști, le-a sucit capul. Au început să mănânce numai jumătate din porții, să refuze carnea și vinul când li se dădea. Doi din ei au părăsit seminarul și s-au călugărit. Atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea luase hotărârea a ridica la rangul de căpetenie pe Jack, un bandit în plină bărbăție, care se dovedise a nu fi cunoscut femeia până atunci. Jack avea repulsie de femeie și de dragoste în general, era virgin ca un ascet, un adevărat călugăr devotat unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său de viață și de gândire, ci este pregătit să accepte noul, ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o undă de veselie. În povestirea a patra a zilei a treia, călugărul Don Felice (al cărui nume este sugestiv, anticipând „fericirea” pe care o va gusta alături de femeia dorită, profitând de naivitatea soțului ) nu are nimic din aspectul unui ascet: „frumos și tânăr foarte, cu minte ascuțită și carte 537 Ibidem, p. 356. 538 Ibidem, vol. I, p. 234. 539 Ibidem, p. 236. 147 tare multă”540 impune unui soț „cam necioplit și sărac cu duhul”541 respectarea unui canon
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
541 Ibidem. 542 Ibidem. 543 Ibidem, p. 265. 544 Ibidem, pp. 303-304. 545 Ibidem, vol. II, p. 169. 546 Ibidem. 547 Ibidem, p. 170. 548 Ibidem, p. 172. 148 (III. 10) Rustico, un călugăr din deșertul Tebaida, loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
său de viață și de gândire, ci este pregătit să accepte noul, ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o undă de veselie. În povestirea a patra a zilei a treia, călugărul Don Felice (al cărui nume este sugestiv, anticipând „fericirea” pe care o va gusta alături de femeia dorită, profitând de naivitatea soțului ) nu are nimic din aspectul unui ascet: „frumos și tânăr foarte, cu minte ascuțită și carte 537 Ibidem, p. 356. 538 Ibidem, vol. I, p. 234. 539 Ibidem, p. 236. 147 tare multă”540 impune unui soț „cam necioplit și sărac cu duhul”541 respectarea unui canon
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
541 Ibidem. 542 Ibidem. 543 Ibidem, p. 265. 544 Ibidem, pp. 303-304. 545 Ibidem, vol. II, p. 169. 546 Ibidem. 547 Ibidem, p. 170. 548 Ibidem, p. 172. 148 (III. 10) Rustico, un călugăr din deșertul Tebaida, loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]