6,399 matches
-
bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Întîmplat așa. Insistent, tavanul aspru și Înnegrit al peșterii se Încăpățîna să rămînă deasupra capului ei, În fața ochilor ei, iar obiectele i se Înfățișau tot mai clar, Într-o lumină suavă care pătrundea prin mici fisuri din pereți, În timp ce strigătul ascuțit al pescărușilor și fregatelor ajungea limpede la urechile ei, venind de afară. Era trează. Vie și trează, iar cele petrecute nu erau rodul unui vis sau al imagiației ei bolnave, ci realitatea cea mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de durere Îi țîșni de pe buze. Parcă Îi izbucnise un foc În măruntaie; coborîndu-și privirea, descoperi că Încă mai sîngera, ca și cum violul ar fi fost făptuit cu un obiect ascuțit. Picioarele refuzară să o susțină În primul moment și Înțelese pe dată că fusese În egală măsură sodomizată, deoarece sîngera și prin anus. Își mușcă buzele ca să nu strige din nou sau pentru a nu izbucni Într-un plîns nereținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie, iar biciului cu asasinate. Rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Înșele În privința lui Gamboa, a mentalității lui, a viitoarei lui modalități de a acționa. Se Încredință că ceilalți prizonieri erau la locurile lor, liniștiți și neștiind de dispariția toarășului lor, verifică dacă pistoalele erau Încărcate, Înșfăcă hotărît maceta ascuțită și Începu să coboare pe deal În jos, speriind În trecerea sa coloniile de albatroși uriași. Cu băgare de seamă, atent la ambuscade și la orice alt tip de capcane, inspectă cu maximă atenție partea de insulă de unde lipsea Gamboa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încercarea de a-și menține echilibrul, dar, cu apa pînă la brîu, ajunse pe nisipul de pe o plajă micuță, care se Întindea aproape pînă la picioarele portughezului, și se opri. Trase aer În piept și scoase Încet maceta lungă și ascuțită care-i atîrna la brîu. Se priviră. Știau amîndoi că era vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Știau amîndoi că era vorba despre o luptă pe viață și pe moarte, fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împrejurare se schimbase și acum nici rochia gri cu dantelă neagră, nici toate vicleniile femeiești nu i-ar mai fi fost de folos Înaintea unei ființe care se transformase din nou În ceea ce fusese Întotdeauna: o bestie cu o inteligență ascuțită și cu inima de gheață. O bestie care, pe lîngă toate celelalte, ca o perfectă demonstrație de sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
noapte, cînd Oberlus se cățără pe culmea falezei pregătit să facă noi victime, fu surprins să constate că vaporul lipsea și, mai grijuliu ca niciodată, străbătu insula, temîndu-se de o nouă momeală pe care ar fi putut-o lăsa țintașii ascunși, dar nu descoperi nici urmă de viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Domnule? îi zice tipul de la graniță lui Seth, fostul Alfa Romeo, fostul Chase Manhattan, fostul Nash Rambler, fostul Wells Fargo, fostul Ebergard Faber. Tipul de la graniță zice: Domnule, aduceți cu dumneavoastră vreun fel de marfă în Statele Unite? Vârful mic și ascuțit al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
măsuța pentru cafea. Ești în picioare și trebuie să continui să șontâcăi pe picioarele alea ca niște cârnați vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e nimic tragic până nu dau fuga la tine mămica și tăticu’. O, sărmană mititică, vitează. Numai atunci plângi. Sari la mine și la Brandy și la Seth urcând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
prea mult. — E-un palat de rochie, zice Brandy, dar, chiar și cu medicamente, tot mă doare. Capetele rupte ale firelor de metal o înțeapă în gât, o înțeapă în talie. Panourile oase-de-balenă din plastic cu colțurile și marginile lor ascuțite se înfig și taie. Mătasea e extrem de caldă, tulul - aspru. Numai respirația ei face să zăngănească oțelul și celuloidul vârâte înăuntru, ascunse, numai faptul că Brandy e vie le face să muște și să ronțăie stofa și pielea ei. Sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în toate! Nu, domnule, nu merge..." Dacă n-ar fi fost adjutant și dacă n-ar fi văzut destule la viața lui, Radul Popianu s-ar fi speriat cu adevărat. Toate arătau că domnișoara K.F. este o minte atît de ascuțită, încît îi citește pînă și gîndurile. Desigur, nu putea fi vorba despre așa ceva, nimeni nu putea citi gîndurile nimănui, iar dacă, prin minune, cineva ar fi în stare, cu adjutantul Popianu nu i-ar merge! S-a hotărît atunci, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea mai mare, sunetele mai clare. Omul venea fără grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge, mai ales cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicat din umeri a indiferență "Și ce-i cu asta?" Basarab Cantacuzino rîse iarăși, de astă dată altfel, cu totul altfel, probabil așa rîdea numai atunci cînd era singur în odaie, gîndindu-se la tertipurile care-i izbutiseră, un "hi, hi" ascuțit, neașteptat pentru trupul mare și greoi. "N-o să-ți răspund directore, de ce să-ți răspund, doar sîntem între oameni de pricepere. Eu fac politică, dumneata slujești politica, pînă la urmă sîntem în aceeași barcă în care întotdeauna vei trage la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit tare semeți. Urgiseau familii, vârându‑le dihonia În suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În balalaică și chitară... Nu scăpase absolut nimic: festivitatea dezvelirii monumentului din Kalemegdan, intoxicația cu Înghețată cumpărată din colțul străzii Makedonska, primii lui pantofi ascuțiți cumpărați cu banii primiți de la tatăl lui, drept răsplată pentru reușita la examenul de diplomă. În următorul paragraf se ajunge la plecarea lui la Uzička Požega, În mai 1933. Cu el a călătorit, În vagonul de clasa a doua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n‑a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atât cât să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și Plenitudine diferența este atât de imperceptibilă Încât doar mințile cele mai ascuțite o pot sesiza. Cum Însă astfel de minți sunt mult prea rare - căci după unii ar fi cam treizeci și șase În toată lumea - puțini sunt cei care pot distinge acea diferență. Căci pentru cei mai numeroși Aparența este totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bora Bora Bătrânul îi așeza cu delicatețe pieptenele ascuțit, din dinți de mistreț, pe pielea antebrațului, ridică hotărât micul ciocănel de lemn, iar Tapú Tetuanúi încorda pumnul și strânse din dinți, hotărât să demonstreze că e bărbat și să nu lase să se vadă, nici prin cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întrucât nu semăna cu nici o altă pe care o simțise până acum, probabil tocmai pentru că o așteptase de atâta timp. De obicei durerea venea pe neașteptate, ca urmare a unei lovituri, a unei căzături sau atunci când calcă pe o piatră ascuțită în timp ce pescuia în laguna, dar să vadă cum se apropie ciocănelul și apoi să simtă imediat cum îi explodează ceafa de durere, asta era ceva șocant și diferit de tot ce trăise până atunci. Bătrânul îl privi iarăși în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
descopere, în încâlceala tatuajelor, vreun indiciu cu privire la locul său de obârșie. Cineva aduse niște apă, pe care i-o aruncară pe față, iar oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o mănânci, iar mie îmi place la nebunie s-o mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila ființă se trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]