1,099 matches
-
pe care Valerica Scurtu își ținea murăturile... În noaptea dinaintea "sinuciderii" lui Panaitescu, s-a spart o țeavă chiar în săpatele comodei. Mi-e destul de lesne să reconstitui acum evenimentele. Încercând să-l miște, unul din locatari a declanșat resortul ascunzătorii. Pot să-mi imaginez surpriza celor cinci când au dat cu ochii de tablouri. Discutând la Iași cu domnul Vâlcu, acesta mi-a furnizat un amănunt interesant. În noaptea respectivă, sfidând orice rațiune, toți, fără excepție, dormiseră în hol. Desigur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB ACEST MINUSCUL APARAT DE ZBOR SEMĂNA DIN DEPĂRTARE CU UN AUTOAVION TAXI SAU CU UNUL DINTRE NUMEROASELE TIPURI DE AERONAVE DE AGREMENT. URMĂREA DOUĂ SCOPURI: PRIMUL SĂ SCAPE, DACĂ PUTEA, SPRE O ASCUNZĂTOARE DE-A LUI, IAR DACĂ NU, SĂ FOLOSEASCĂ PROPULSIA SPECIALĂ A BĂRCII DE SALVARE PENTRU A-L AJUTA SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. O PATĂ ÎNTUNECATĂ DIN PARTEA SUPERIOARĂ A TELEECRANULUI RETROVIZOR ÎL SCOASE DIN DISPOZIȚIA LUI OPTIMISTĂ. PATA APĂRU DIN SENIN, DEVENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SĂ CEDEZE SECRETUL PROPULSIEI INTERSTELARE. ESTE ESENȚIAL CA PRIMUL URIAȘ SĂ APARĂ CÎNDVA ASTĂ-SEARĂ, NU PREA TÎRZIU. DE DRAGUL FORȚELOR PROGRESISTE ALE OMULUI NU LIPSIȚI DE LA ACEASTĂ ÎNDATORIRE! CINCISPREZECE MINUTE MAI TÎRZIU, CÂND APĂRU PRIMUL DINTRE URIAȘI, SE AFLA ÎNCĂ ÎN ASCUNZĂTOAREA LUI. ATÎT DE RAPIDĂ A FOST REACȚIA. CHIAR PREA RAPIDĂ. DOVEDEA EXISTENȚA UNOR PLANURI PARTICULARE. DOVEDEA CĂ CEA MAI MARE PUTERE DIN ÎNTREG SISTEMUL SOLAR REACȚIONEAZĂ CA UN ARC DE OȚEL FIN REGLAT; ȘI N-AVEA NICI O ÎNDOIALĂ CĂ PRINTRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CADRON DIN CONSILIUL FĂURITORILOR DE ARME ȘI CÎND AU AJUNS LA UN ANUMIT PUNCT DE PE CORIDOR, ACOLO ÎI AȘTEPTA PRINȚUL HEDROCK. ADUSESE CU EL UN FEL DE PLACĂ SAU SCUT ELECTRONIC, DE DOI METRI PE ȘAIZECI DE CENTIMETRI, DINTR-O ASCUNZĂTOARE AFLATĂ JOS, ÎN CRIPTĂ. STĂTEA LÎNGĂ EA, A AȘTEPTAT PÎNĂ CÎND TOATĂ LUMEA A PUTUT VEDEA CE FACE, APOI A PĂȘIT PRIN PLACĂ ȘI A DISPĂRUT. PLACA A RĂMAS TOT ACOLO, CA ȘI CUM AR FI FOST ȚINUTĂ ÎN PICIOARE DE PE PARTEA CEALALTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PENTRU CĂ TRUPUL CARE INTRA NECHEMAT ÎN EL SIMȚEA TIMPUL \ CEEA CE NU SE ÎNTÎMPLA ȘI CU SPAȚIUL RESPECTIV. DESCOPERISE CĂ O EXPUNERE DE ȘASE ORE ÎI GREVA ÎN MOD SERIOS SĂNĂTATEA MINTALĂ. INCURSIUNEA LUI ANTERIOARĂ DIN SEARA ACEEA, PRIN SCUTUL CLIN ASCUNZĂTOAREA LUI, DURASE DOUĂ ORE DE TIMP NORMAL ȘI CĂLĂTORIA ÎI DEZVĂLUISE FAPTUL CĂ ÎMPĂRĂTEASA VREA SĂ-L IA DE SOȚ. TEMPORAR, ASTA-I GARANTASE SIGURANȚA; LUCRU ÎNCĂ ȘI MAI IMPORTANT, ÎI GARANTA ACCESUL LA SCUTUL DIN CAMERA MORTUARĂ A PALATULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
inelului, apoi slobozirea acestuia, urmată de o aterizare foarte blîndă pe o pardoseală care ceda sub tălpile lui ca un strat gros de noroi. Lucrul era foarte simplu pentru niște mușchi atît de bine coordonați ca ai lui. Ajunse la ascunzătoarea mașinilor pe care de mult le acordase cu elementele acestui spațiu și le ascunsese în palat. Era acolo o mică navă cosmică, cu dispozitive de înălțare, magnetizoare mari și mici, și în special zeci de mașini care puteau apuca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
realității invadate de ele un aer ireal și cinematografic. Sinteză de Fantomas și de Coppelius, „Supremul” își regizează propria dispariție. Ultima înfruntare, care îi opune pe Peter Crane și pe Wu oamenilor-zburători, este și cea în care „Supremul” își dezvăluie ascunzătoarea perfectă. În închisoarea în care este deținut, profesorul Sanders a clădit o fortăreață impenetrabilă, cartierul general de unde controlează operațiunile sale. Prăbușirea acestui univers al crimei lasă poarta deschisă către alte aventuri. Învins de această dată de către Umbră, Supremul poate reveni
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cuceririi fabricii din Bulundi și a alungării tiranilor din Borduria se întindea, contagioasă, în ținuturile pe care Tintin, Milou, Haddock și Tournesol le văzuseră pustiite și triste. Cei eliberați din adâncurile de la Bulundi se alăturau oamenilor ieșiți, în fine, din ascunzătorile lor vegetale. Posturile de pază ale armatei din Azania erau luate cu asalt, iar o parte dintre cei care le apărau depuneau armele, spre a se alătura șuvoiului uman ce curgea dinspre Bulundi către capitală. În zadar doctorul Simba convoca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: "Daniel, Daniel unde ești?" Și a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însîngerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răspuns. Mama a făcut o criză, tînguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de simplu și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu moare, cum nu moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta a cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în America. În seara aceea, Salam se uită sub pat fără înfrigurarea pe care o simțise când verificase de dimineață. Prada lui era tot acolo, dar acum, scoțând-o, i se păru lipsită de valoare și inutilă. Se gândi la ascunzătoarea plină de cupe cu rubine și statuete de aur a lui Ahmed și își blestemă zilele. De ce nu a găsit el comorile alea? Ce anume l-a împins să meargă să scotocească într-o pivniță întunecată când avea la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
început nu pricepu ce era de râs, dar atunci fiul său arătă cu degetul înspre pieptul mortului. Acolo, strălucind în lumina stelelor, prinși de câte unul de sfârcurile lui Mahmud, erau doi frumoși cercei de aur. Mahmud crezuse că găsise ascunzătoarea perfectă: scoaterea lor la iveală trebuia să fie marele deznodământ. Și, într-adevăr, așa a fost. Capitolul 18 Ierusalim, miercuri dimineață, 9.45 p.m. Se întâlni cu Uri la cafeneaua Restobar. Nu că el ar fi numit-o așa. — Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
alea, părea un fleac. Urmau sigiliile, cilindri mici, de piatră, cu un model cuneiform unic. Acum cinci mii de ani, acestea erau rotite peste plăcile de argilă și lăsau o semnătură. Ingenioase pentru vremea lor, dar nu mai ingenioase ca ascunzătoarea pe care o găsise Jaafar pentru ele. Băgă mâna în cutia mare de carton maro, care venise de la Neuchâtel, din Elveția, acum o săptămână. Înăuntru era o grămadă mare de case de jucărie din lemn, toate cu ferestre vopsite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care o lăsaseră în lanul de bumbac. Pe drumul de întoarcere către Afula, numărară cel puțin încă două camioane de pompieri și mai multe mașini de poliție mergând în direcția opusă. Ziad scoase telefonul ca să-i trimită un mesaj directorului: „Ascunzătoarea nu mai e“. Capitolul 25 Aeroportul Ben-Gurion, cinci săptămâni mai devreme Lui Henry Blyth-Pullen nu-i plăcea deloc să zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la un perete. — Camere ascunse, îi șopti Uri lui Maggie. Cea mai obișnuită ascunzătoare, televizorul. Rosen părea mai nedumerit ca niciodată. Când traducea, Uri o făcea acum în șoaptă, direct în urechea lui Maggie. Involuntar, închise ochii. Își spuse că era ca să se poată concentra la cuvintele lui. Acum două zile am făcut cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam decât distrugerea singurului indiciu al locului în care se găsea? Așa că fu nevoită să zboare la altitudine joasă, planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
antice, însă Guttman fusese mult mai inteligent de-atât. Se referise la acest loc: nu era vorba de labirinturi, ci de Warren. Și ea era aici. Se uită în sus, în jos și în jur, încrezătoare acum că o să găsească ascunzătoarea. Totuși tot ce putea vedea era un zid de piatră și cărămidă, toate bucățile părând bine fixate. Începu să ciocănească și să tragă, sperând să găsească o cărămidă slăbită care ar putea ieși ușor. Nu reuși să scoată nici una. Pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
smucească, pielea de pe degete zgâriindu-se și zdrelindu-se de cărămida aspră. Zidul era solid ca stânca. Mâinile i se mutară frenetic la următorul șir de pietre, apoi la următorul. Nimic. Se ridică și cercetă zidul din partea opusă. Poate că ascunzătoarea era acolo. Se uită sus și apoi dedesubt. Unde Dumnezeu o ascunsese Guttman? Și atunci îl văzu. Același bărbat cu care își încrucișase privirile în timpul turului, doar că acum stătea în picioare, singur, la celălalt capăt al culoarului îngust. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
auzit pe domnul Miller recunoscând toate astea acum câteva momente. Voia să păstreze secret faptul că această tăbliță există, în ciuda conținutului ei. Și iată de ce. Avu în sfârșit ocazia să se uite bine la obiectul pe care îl scosese din ascunzătoarea sa de lângă Poarta lui Warren, cea în miniatură, și pe care îl ținuse tot timpul strâns. Când în sfârșit o văzu de aproape, se simți puțin dezamăgită. Era atât de mică, literele gravate atât de mărunt. Obiectul pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oricum, probabil. BioGen pierduse linia Burnet, nu reușiseră să o înlocuiască cu celule de la copilul Burnet, iar acum se părea că un nou brevet se suprapunea cu produsul lor, făcându-l inutil. La cererea lui Diehl, soția lui ieșise din ascunzătoare și se întorsese în oraș. Copiii erau acasă la părinții ei, în Martha’s Vineyard, pe durata verii. Ea avea să primească custodia. Avocatul lui, Barry Sindler, trecea și el printr-un divorț și se părea că nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scuipat Asya, renunțând să mai lupte cu impulsul de a se lua de el. Pentru că, după cum știm bine amândoi, asta nu e casa ta! Casa ta e acolo unde locuiești cu soția ta de atâția ani, pe când locul ăsta e ascunzătoarea ta secretă unde poți să te Îmbeți sau să te culci cu altele fără ca nevastă-ta să prindă de veste. Ăsta e locul În care le-o pui puicuțelor. Cu cât mai tinere, mai superficiale, mai bete, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aleasă. Venea dintr-o familie bogată, care deținea aproape o mie de suflete. Într-o bună zi, tânărul văzu o fată frumoasă spălând haine în râu. și precum spăla hainele, la fel îi punea și inima pe jar. Ieși din ascunzătoare de unde o spionase în secret, tânărul văzu, în privirea fetei, că dragostea nu îi era în zadar. Cum însă fata era fiica unui din șerbii tatălui său, dragostea lor nu avea rost. și totuși a avut. A rodit un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mâlc. Mama mă striga din ce în ce mai disperată, cu spaima că mă pierdusem: „Daniel, Daniel unde ești?” Și a început să plângă. Dar nici plânsul ei nu m-a înduioșat. Mi se părea că plângea numai ca să mă silească să ies din ascunzătoare. Apoi m-ar fi silit să-l sărut pe bătrânul acela cu obrazul ca de ceară și cu buzele însângerate; era tot ce reținusem din trupul bunicului meu. Și n-am răspuns. Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mama a făcut o criză, tânguindu-se, cum nu plânsese nici în casă lângă bunicul. Asta m-a mulțumit, că plângea mai tare pentru mine. Însemna că mă iubea mai mult decât pe el. Și stăteam cu urechile ciulite în ascunzătoarea mea, fericit, cu atât mai fericit cu cât mama plângea mai tare. La fel urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încântător. Îmi plăcea cât de simplu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]