743 matches
-
chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nenumărate gânduri, dar pășea în tăcere. --De ce nu te-au lăsat să mi te arăți până acum? - am întrebat-o pe neașteptate. --Ba m-au lăsat chiar în seara când ai venit. Pe urmă... te-am văzut doar din ascunzișuri... --Eu te-am văzut mai degrabă în vis sau poate mi s-a părut doar... Pe nesimțite, am ajuns în plină lumină a lunii. Eram în poiană. --Colo, în marginea de sus a poienii, ne așteaptă... --Mama și... tatăl tău
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la poalele cărării, pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
venea greu să creadă că informațiile nu fuseseră ale lui tot timpul. Mai târziu se gândi, încruntându-se, la femeie. Fusese acolo, în cameră, aplecându-se deasupra lui. Spusese că de-abia intrase. Intrase fără să fie văzută, într-un ascunziș de proscriși hăituiți și vigilenți. Părea ridicol. Nehotărâți ce să facă cu ea, oamenii o închiseseră în cele din urmă într-una din camerele libere ale fermei. Era ciudat că, deși casa vuia de gândurile bărbaților care roiau încordați încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
vesel. Consider că avem aici echivalentul unui incendiu pe cinste, în pădure. Dacă ai văzut vreodată un incendiu în pădure, iar câteva din amintirile mele cuprind date asupra acestui subiect, vei știi că focul stârnește orice fel de vânat din ascunziș. Începe o goană nebună către zone mai reci. Chiar și regele animalelor catadicsește să alerge din fața unei asemenea conflagrații. Părerea mea este că vom găsi un rege aici, sfârși el brusc - iată-l aici, în loc deschis, unde pot să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă etapă a vieții familiei noastre, drama cu neajunsuri, suferințe și dureri, care ne-au cuprins deopotrivă. Am trăit spaima bombardamentelor de la Ploiești, găsind scăpare în ascunzișuri și tranșee. Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
al tineretului liberal era urmărit, amenințat de o iminentă arestare. Tânăr ideolog al partidului, realcătuit după actul din 23 august 1944, autor al celui mai valoros roman al perioadei de până la instituirea absolutei cenzuri comuniste, devenise ținta organelor de represiune, ascunzișul său putea fi deconspirat la toată clipa. Părăsirea imediată a țării se vădea ca o necesitate ce nu suferea întârziere, pe când mijloacele lipseau cu totul într-o lume a spaimei și suspiciunii, unde numai împrejurarea de a conta pe solidaritatea
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
între care curajul rămâne elementul principal, determinant, ca și spiritul de inițiativă, încrederea în sine.” Henri Coandă 129. „Un bun și adevărat articol, ca să nu mai vorbim de o carte de critică, este o autobiografie intelectuală cuprinzătoare și integrală, fără ascunzișuri, fără ocolișuri, fără puncte nodale neclare, trecute cu prudență sub tăcere și mă întreb dacă nu aceasta dă valoare oricărei activități umane: lipsa de prudență, dezvăluirea de sine. Loc de întâlnire, deci a inteligenței cu curajul. Se spune că inteligența
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după Împrăștierea curuților neconsolați prin fel de fel de ascunzișuri - de predilecție, În mlaștinile din jurul orașelor și-n bălțile de nepătruns ale Ecedului -, cînd se credea că jarul rebeliunii nu mai mocnește, flacăra a fost aprinsă din nou de principele Ferenc Rákóczi al II-lea, În 1703, printr-o proclamație
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și-n mitologia rock (unde se credea, bunăoară, că Led Zeppelin sau Rolling Stones au făcut așa ceva, de-aia băteau toate recordurile de audiență). Dar ce contează pentru spectator!? O operă place. La ce-ar trebui umblat după secrete, după ascunzișuri, după aranjamente ce n-au importanță decât pentru meseriașii angajați în producția spectacolului? Păi, un răspuns ar fi că împinge la asemenea iscodiri firea omenească, dornică - între altele - să cunoască „secrete“, să le pipăie, să exulte... Și de-aici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
să știi că tatăl copilului pe care l-ai căutat prin toată Asia se află În fața ta și că n-ai curajul să lupți cu el? Cum e, Ogodai, să te simți mai laș decât o râmă care Își caută ascunziș pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi, dar tâmpit nu e. Vasăzică ai lucrat pentru CIA? Ce fantastic! Uite că pe asta nu mi-ai povestit-o niciodată! — Până și tu poți să-ți dai seama cât sună de ridicol ce spui! — Nu la fel de ridicol ca ascunzișurile tale! E limpede că ești lipită de el ca timbrul de scrisoare. Hai, spune ce te-a pus să faci! Ceva... sexual? — Într-o zi, când ai să te copilărești ceva mai puțin, o să-ți povestesc totul despre foarte limitatele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de care sunt atât de mândri imperia liștii britanici. Iată o dovadă de Trăire Primejdioasă. Forțele noastre se află În acest moment la mai puțin de o sută de mile de Kuala Lumpur, unde lacheii imperialismului Își caută scăparea În ascunzișuri. Ei și-au Închipuit că ne-ar fi frică. Ei și-au Închipuit că n-o să Îndrăznim. Ei și-au Închipuit că puterea Americii are să-i salveze, dar nu va fi așa. Imperialismul anglo-american, care se străduie să controleze lumea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atâta vreme de când nu mai văzuse toate lucrurile acelea, i s-au părut străine, imaginare, aparținând altcuiva. Nu se hotăra dacă să le ia sau să le lase. Dar a Închis sertarul, l-a Încuiat și a pus cheița În ascunzișul ei. Într-un fel, acele două lucruri, nu mai mult decât un teanc de hârtii, păreau mai În siguranță aici, unde fuseseră Întotdeauna. În ciuda tulburărilor din stradă, avea mai multă Încredere În biroul ei și În Universitate decât În propria
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își ducea singurătatea pe umeri cu mare demnitate. Nu supăra pe nimeni și ajuta pe fiecare. Vara și-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la care a adormit, dar e sigur că nici într-un caz nu era înainte de miezul nopții, a avut cel mai frumos vis din viața lui... Se făcea că, săpînd într-un loc pe care de mult îl bănuia ca ascunziș al comorii, a dat peste o lespede mare de piatră, de care era prins un belciug de aramă. În clipa aceea Ilinca l-a strîns în brațe (trebuie să vă spun că în vis nu participau la săpături decît el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tufișurile de flori gigantice. O casă venusiană! Cuibărită în mijlocul vegetației, de la distanță părea construită din piatră; dar, lucru și mai important, tufișurile ofereau ascunzători pe întreg parcursul, până la vilă. Ajunse la un boschet înflăcărat de flori purpurii și, din acest ascunziș, cercetă treptele de piatră care conduceau, prin grădina amenajată în terase, la veranda vilei. Pe prima treaptă erau gravate atât de clar niște litere, încât putu descifra fără vreo dificultate: JOHN și AMELIA PRESCOTT Gosseyn rămase pe gânduri, "PRESCOTT" ― își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
țiganii, asemenea păsărilor cerului, același drept de a se bucura de darurile pe care Mama Natură le lăsase tuturor, fiind și ei trăitori pe acest pământ. Frica de necunoscut însă îi făcu pe oamenii corturilor să caute, fie și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a ceva, a ceva ce nici el nu știa bine ce! Trecuseră aproape trei luni și șatra lui Iorgu Stănescu nu mai poposise în lunca din preajma orașului. Vișinel se întreba care o fi fost cauza, dar răspunsul căutat în toate ascunzișurile sale, nu venea. Se îmbrăcă și, bănuind că Mihăiță mai doarme, ieși în vârful picioarelor, păși cu grijă pe dalele de beton ce placau o cărăruie până la poartă și, deși trase cu grijă zăvorul, acesta zăngăni strident, dușmănos. Poate nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când păzeam harbuzăria, cel mai mult ne temeam de bursuci. Era în apropiere un lăstăriș de salcâmi și alți copaci sălbatici și acolo își aveau ascunzișul. Ieșeau după mâncare și câinii noștri îi simțeau și începeau să latre, iar scăparea noastră era foișorul și nu coliba de sub foișor pe care o foloseam în caz de ploaie, iar noaptea îl adăpostea pe tata care venea la păzit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
II-lea, a fost arestat și dus într-un lagăr de la Vaslui, unde a stat puțin timp, pentru că a reușit să evadeze, ascunzându-se la o nepoată de soră în satul Tanacu. După ce încetat prigoana împotriva legionarilor, a ieșit din ascunziș venind acasă, la familie, iar în timpul rebeliunii legionare din1941, a stat deoparte, văzând-și de familie și de cei trei copii pe care îi avea la vremea aceea. Armata nu a făcut-o, datorită faptului că avea platfus la tălpi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
În ultima săptămână de viață, parcă a trăit ani Întregi. În acest areal de basm. În poiana de sub stânca și de lângă pădurea și de deasupra adâncimii văii de dedesupt. Soarele, când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își intensifică inconfundabilul concert, dimpreună cu alte și alte surate, de prin Împrejurimi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
este, ca și acel straniu voiaj asiatic, o goană frenetică după o altă comoară, ce poate fi descoperită doar dacă sunt descifrate și localizate indiciile ciudatului și excentricului baron Corvo. Clavicula lui Solomon este piatra prețioasă care zace ascunsă sub ascunzișul tombal al Veneției. Trepidant și fastuos, textul lui Pratt nu este altceva decât o succesiune de măști care își relevă identitatea ascunsă - smaraldul atrage pe toți cei care locuiesc în orașul lagunelor, iar demența aristocraților ce lâncezesc în palatele lor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]