6,930 matches
-
cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri, cu prea multe elemente (regionale, învechite sau franțuzisme) deosebite de norma exprimării literare" (Istoria lingvisticii românești, 1978, p. 64) - se poate converti azi în laudă pentru valoarea
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
despre comoara pierdută în adâncuri vreau să vă vorbesc. Nu. Eu vreau să vă spun că la poalele Măgurii, bunicul are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Judecată prin prisma exigențelor lui Noica, mazilirea aceasta își are justificarea ei: cînd urci ștacheta foarte sus, ea se transformă implicit într-o ghilotină ce invită la decapitări simbolice. Dar privită din perspectiva mentalității contemporane, judecata lui Noica e prea aspră. Schopenhauer rămîne un gînditor fascinant, iar soarta lui postumă e pe cît de imprevizibilă pe atît de proteiformă. Și așa cum Spengler, după ce a fost pus la zid decenii de-a rîndul pe motiv că degradează metafizica prin suflul biologist pe
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
amănunte așa cum s-a scris astăzi în toate ziarele. Se va lăsa numai S-a făcut o razie astă-noapte, sau astăzi. Încolo nici un cuvânt." Sau "La matchul Venus - Rapid, la sfârșit, domnul general Gabriel Marinescu, prefectul Poliției Capitalei, a făcut aspre observațiuni grupării Rapid pentru sălbăticia făcută. Acest lucru să nu apară în ziare, și nici vreo aluziune. O atenție deosebită. Dacă se scrie că Rapidul a jucat brutal, se lasă, numai ce-am spus mai sus nu apare." Chestiuni, s-
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
vitalitate și programare tematică, aceeași poză de teribilism adolescentin nu în temeiul avangardei ci al unui substrat tradițional. Și chiar un limbaj asemănător, notificînd influența imediată a autorului Luptei cu inerția asupra succesorului său. Acesta ține a-și jalona un aspru context biografic, similar celui labișian: Cînd venii pe lume, războiul era pe sfîrșite./ Se-mpușcau ultimele ordine. În cîmp / Se spînzurau ultimele tunuri de propria lor umbră, / În casa noastră se-mpărțeau darurile" (Sfîrșitul războiului). Și face loc cu ingenuitate
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
în vară. Soarele ajuns / Exact de-a lungul meu în continuare, / O lume luminoasă arde sus / Și umbra-nghesuită la picioare .// Eu cel de mijloc. Iarăși bat / Desculț, tuns băiețește, drumuri încercate. / Pe la fîntîni oprit din ceas în ceas / Mi-astîmpăr aspre, buzele-nsetate" (O vară). Evoluția lui Ioan Alexandru s-a produs în sensul exploatării unor simțăminte consacrate. Mai mult decît alți reprezentanți ai valului prim (selectat, instrumentalizat) al generației șaizeciste, cu excepția lui Ion Gheorghe, autorul Infernului discutabil ilustrează instinctiv mișcarea
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Publicul? Belgienii "din centru", toate vârstele, toate straturile sociale, toate culorile - cartierul Matongé (congolez) - e chiar lângă complexul cinematografic. Auzeam clar chicotelile unui grup gălăgios de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
de var stins, ștergând urmele crimei, pe "pământul nimănui", la hotarul dintre nebunie și înțelepciune. îmi amintesc finalul: obrazul îi devenise o mască chinuită intrată adânc în carne. Bietul Pasăre e o făptură deosebită, alcătuire omenească aparte într-o vreme aspră, tensionată, e război... Dante Remus Lăzărescu, biet bolnav anonim, pensionar oarecare, sfârșește purtat din targă în targă prin culoarele reci, cenușii ale unor spitale în care zumzâie suferințe, durere, omenet disperat și neputincios... Suntem în vremuri normale, e pace, avem
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
de a fi părăsit Coasta Boacii); Zaharia Stancu (nu mă pot abține de la a cita măcar câteva pasaje pentru portretul ce se încheagă din întâlnirea, la Paris, a lui Eugen Simion cu scriitorul din Salcia: "Arată bine, un bătrân frumos, aspru și impunător. [...] Personalitatea lui s-a dezvăluit, în partea ei cea mai frumoasă, la bătrânețe. Pe unii, sporul de ani îi face urâți, egoiști, de-un detestabil conformism moral, pe Z. Stancu senectutea l-a făcut înțelept și generos. Tulburător
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
mălai, totul bine ambalat și dispus în spații adecvate îngăduiau clanului familial să petreacă săptămâni fără să iasă din casă, mai primind și oaspeți, la o adică. Acoperită de zăpadă până la ferestre, casa era o fortăreață pregătită pentru cele mai aspre asedii. Gurmanzi, gurmeți, consumatori afiliați dietelor nu se puteau plânge de lipsuri. O glumă a tatei suna așa: "Luați, gustați, nu vă uitați că nu este". Cumplitele zvârcoliri ale istoriei au șters de pe fața pământului chibzuitele socoteli ale părinteștii generații
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
tratament; gospodine ciomăgite seara de soții dipsomani și geloși; doctorițe nimerite din greșeală în fundul de lume; primari corupți până-n măduvă: toți se supun misteriosului orb, toți își umplu timpul citind pe rupte în fața câte unui reportofon, spre mulțumirea sau critica aspră lui Palatinus. Unii sunt obligați să citească volume fundamentale din care nu înțeleg nimic, alții sunt momiți cu cărți pe gustul lor pentru ca apoi să li se pună în brațe tomuri masive. Modulațiile vocii spun enorm despre capacitatea de a
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
lume, într-o cazuistică atât de delicată, cum este cea a legionarismului românesc, el simte nevoia - din necesități compoziționale și, în fond, de bun simț - să definească o extremă prin alta. Până la un punct, observăm, nuanțele nu există. Între tânărul aspru și "posedat" care vrea o Românie curată și tânărul grăsuț, cu dioptrii intelectuale, pentru care lupta de clasă e motorul istoriei, nu apare nici cel mai mic numitor comun. Tineri studenți, Babis și Leo, deși se întâlnesc, par că trăiesc
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
ambițios, un paragraf, dînd de urma te miri cărei însemnări de biserică ori canțilerie, e îngropat sub o duzină de dări cu presupusul. Poate a trecut prin casa Bărcăneștilor, epitropi ai Bisericii Ienii, unde dascălul îi dă, o vreme, o aspră educație. Pesemne că a fost solist la cor, în trupa Henriettei Karl, a cîntat, în orchestră, la flaut, a bătut mahalalele, a arhivat catastife, a scris cronici. Informate, susținute prin călătorii în capitalele unde se făcea și se desfăcea muzica
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
pe traducătorul Zeletin sau pe medicul ce se ascunde în spatele acestui paravan onomastic știe cîtă delicatețe autentică s-a adunat în firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bîlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie să ne revoltăm: stă în firea lucrurilor ca oameni atît de rasați ca medicul Zeletin să se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale mele, parcă aș fi ținut în brațe o femeie tînără, atîrnată cu mînuțele de gîtul meu, uimită de popoul ei cam măricel, de buzele ei cam umflate, de limba ei cam aspră, dar catifelată, dulce în saliva gurii mele... Locul îmi pria! Am și rămas în el vreo doisprezece ani. D.P.: De cînd? E.B.: Din 1963, cînd mi-am luat repartiția la Dolhasca. Căsătorit acum, locuiam împreună cu soția... D.P.: Fosta colegă? E.B.
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
structural într-un alt orizont, dincolo de lumea literaturii pe care, iată, o stăpînește cu puteri discreționare. Criza de autoritate din lumea literaturii corespunde crizei de expansiune a centrului structural în planul relațiilor sociale unde se constituie prima linie a frontului asprei confruntări: "tragedia mizeriei" și autoritatea literară reprezintă zona de refacere din spatele unei tranșee aflate mereu sub focul concentrat al artileriei dușmane: "Aci unde totul se aranjează "în șoaptă", eu rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
acum mă refer nu la traducători, ci la scriitorii înșiși...), este un om onest și neresentimentar. Nu privește înapoi cu mânie, nu se uită în jur cu repulsie și nu vorbește despre el cu înfiorare superlativă. Ba chiar cele mai aspre calificative și le pune deoparte, pentru sine, ca un credincios veritabil care îți vorbește de dimineața până seara despre păcatele sale. Căldura inimii și lumina din ochi transformă, prin urmare, anii de viață parcurși într-o perioadă plină de frumusețe
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
recurge la Horoscopul limbajului (cum se numește unul dintre eseurile inculse în volum) pare un lucru de la sine înțeles. Carmen Firan îl citează pe discipolul lui Steiner, Yehuda Tagar, teoreticianul "filofoneticii" (al efectului produs de intonația anumitor sunete și cuvinte aspra unității trup-spirit), care identifică forțe ascunse în limbaj, tipare acustice capabile de a produce modificări mentale sau de comportament. Tagar vorbește despre sunete înzestrate cu atitudini, stări și acțiuni reglate de inflexiunea rostirii, ton și muzicalitate. Anumite similitudini în diverse
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
reprezentat de cele 3667de prăvălii. Dispariția sa fizică, în anul 1481 a reprezentat o mare pierdere pentru Imperiul Otoman, Mehmed al II-lea fiind unul dintre cei mai reprezentativi sultani, demn urmaș al creatorului primului stat, legendarul Osman. Selim cel Aspru Selim, supranumit, cel Aspru Era fiul lui Baiazid al II-lea. A ocupat tronul Imperiului Otoman sprijinit de ieniceri, care i-au fost devotați. Cei care l-au cunoscut și au fost în preajma sa, îl considerau un om extrem de dur
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
a declanșat cu o mare ofensivă, care va duce la intrarea sultanului Selim, la 28 august 1516 în Alep, apoi, la 27 septembrie în Damasc. Teritoriile cucerite au fost organizate după sistem otoman, fiind numiți în fruntea lor oameni devotați asprului sultan. Siria va avea în fruntea sa pe beiul Canderbi Gazalâ, numit la 15 februarie 1518. Selim era nu numai un sultan crud, dar și foarte șiret. Dimitrie Cantemir în „Istoria creșterii și descreșterii Porții Otomane” relatează o întâmplare legată
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Dispariția sultanului crud, la vârsta de 54 de ani, a alinat suferințele unor potențiali rivali, dar a dat prilejul de a urca pe tronul Imperiului Otoman lui Soliman, singurul său fiu. Soliman Magnificul Soliman Magnificul După moartea lui Selim cel Aspru, în toamna anului 1520, pe tronul Imperiului Otoman va urca Soliman, numit și Legislatorul. Avea 26 de ani, când a urcat pe tron. Ne dăm seama că s-a născut în 1494, la doi ani după descoperirea Americii de către Cristofor
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
o constituție mai robustă, un grad mai mare de adaptabilitate la condiții noi și se pretează mai bine la îngrășare. Jarul situat pe extremități are o culoare brun-castanie de nuanțe diferite, iar lâna este albă, însă mai groasă și mai aspră, adesea întâlnindu-se în cojoc și fibre mai închise la culoare. Formatul corporal este spre mezomorf, prezentând o bună capacitate de îngrășare și o rezistență organică deosebită. La naștere, mieii acestei varietăți au învelișul pilos de culoare mai închisă sau
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o restituire spirituală a neantului. Ar trebui să numim neant o spiritualitate fericită a ființei, pe care o invocăm astfel fiindcă (de aici) în afara lumii nu vedem decât neantul. * Călugărul Teofil (orbul), de la Mănăstirea Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă duminica dimineață în pat și se uită la televizor o să ajungă în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]