690 matches
-
o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice. Ce trist!... Nu-și putea astâmpăra nevoia de prezența lui cu luna rece și cu stelele astea nebune care sclipesc fantomatic... Orice iubire e o robie și ea a obosit să-și mai înjuge trupul... De mâine, iubitul ei va fi doar dorul ei ... Apoi, s-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îi face Dumnezeu cuib, mi-o aduce Pelicanul în seara următoare direct pe terasa unde încingeam petreceri în fiecare noapte. Atunci am aflat că în ziua cu privitul orizontului luase hotărârea să se despartă de fostul soț, așa că i-am astâmpărat eu pofta de răzbunare pe viață, fiind specialist în consolări. Îmi plăcea foarte mult, era foarte frumoasă. Cred că am spus asta despre fiecare fată de care ți-am vorbit. Ce să fac, mă repet, sau mă laud, sau chiar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în stare popîndăii ăștia? Parcă o dată le-am spus să-și vadă de învățătură și să nu mai scurme în ruine? De asta am îngrădit zidurile și așteptam să vină specialiștii, să înceapă lucrarea. Dar ei tot nu s-au astîmpărat și uite ce erau să facă, dacă nu-i prindeam la timp! Deși toții copiii țineau ochii în pămînt și nici măcar nu mai clipeau de rușine, nu se mai temura totuși de asprimea vocii domnului Nicanor. Încet-încet își ridicară privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a face cu de-aiștia ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
marfa pe tarabă!". Nebăgați în seamă, copii costelivi lipăiau pământul printre bocancii și cizmele gospodarilor, ronțăind alviță, sugiuc sau acadele luate pe câte un bănuț de aramă cerșit, șterpelit sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Kemeny, inexistent în literatura maghiară. La 2 martie 1912 Caragiale se afla la închisoarea din Seghedin în vizită la Goga, condamnat pentru delicte de presă, antrenând și pe Vlahuță și îl dojenește părintește: „Nu ți-am spus eu să te astâmperi?”, după care merge la Arad. Apropiindu-se Paștele, Caragiale se gândește la o sărbătorire împreună cu prietenii din România, având grijă de a mulțumi celor de la „Viața românească” pentru articolele elogioase din ianuarie. După 1 aprilie e așteptat la București, la
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
împătimit ce este. Personal mă simt copleșit de atenția, respectul și dragostea ce-mi poartă acest om. L-am sunat la telefon de câteva ori, până în prânz și, negăsindu-l, îl voi suna după ora 20, când tot omul se astâmpără la casa lui. Târziu, am avut o lungă convorbire telefonică foarte agreabilă, cu mulțumiri pentru gestul repetat pe care îl face. Crede cu tărie că pot încă să mai scriu ceva, că unele frânturi din viață mai pot fi scoase
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dumitale! Ce te amesteci dumneata? Controlorul: Uite ce e, cucoană, trebuie să plătiți un bilet... Mamița: Să plătim? N-am plătitără o dată? Controlorul: Și pe deasupra un leu și 25 de bani. Mam’mare: Si pe deasupra?... Mamița: Vezi dacă nu te-astâmperi? (îl zguduie pe Goe de mână) Mam’mare: Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? (Îl trage de mână cealaltă pe Goe spre ea. Goe se dezechilibrează și cade cu nasul în jos și începe să urle
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i fie amintirea Meșterului Manole, că de nu era fântâna asta în drumul nostru, greu am fi ajuns
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. Și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fost pe post de preot. —De ce? Mi-a sărutat mâna de nu știu câte ori. Înseamnă că te place, te respectă și te iubește. Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare că te iubește, striga Elena sărind de acolo până acolo. —Astâmpără-te Leni, că mi-ai călcat poșeta pe care ai doborât-o cu săriturile tale, zvăpăiato! — Și tu-l iubești, este? —Ce-ți pasă ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bat, ridica tonul în timp ce câinele se zbenguia și mai mult, culcându-se la picioarele ei, ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au potolit, le vedeam din nou, clar, fețele, semănau în mod ciudat cu mine, nu înțelegeam și nici nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca dintr-un staul Însîngerat. De ce miroase, În jur, totuși, a sînge ? de ce dinspre el vine o liniște ascuțită, liniște de pleoapă defunctă și cum de se strecoară el prin ușa crăpată a primei evanghelii. Numai atunci cînd Îl voi astîmpăra de pofte prin cositor și mirodenii, sau cînd Îi voi descoase cu acul de pe retină mirovedenia, numai atunci va putea fi el, măcar pentru o clipă, bănuit sau Înțeles; dar, deocamdată, dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să deschid cu o cazma conserva unui miracol, ca si cum aș despica o burtă de pește fermecat... ...Dar loviturile seamănă mult prea mult cu zgomotele făcute de gropar În pămîntul Înghețat. PÎnă să-ți dezgropi sicriul trebuie să-ți astîmperi venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
moi apropiindu-se...Se oprește în prag cu privire întrebătoare: „Nu ți-i foame, fiule?” „Și încă cum!” - îi răspund în gând. Mi-a ghicit răspunsul și îndată a aprins o lumânare, plecând grăbit. După puțin timp, foamea îmi era astâmpărată. Îndată pe măsuță ședea și o oală cu apă proaspătă...Din prag îl aud pe bătrân urându-mi noapte bună, într-un fel alintat, ca unui copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tata. Pentru mine e prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
capătul drumului pe care am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Călugărul nu și a sfârșit vorba, căutându-și ceva de treabă pe vatra din chilioară. Abia acum am început să cred că bătrânul călugăr nu este deloc străin de câte mi s-au întâmplat... Uite aici ceva de-ale gurii. Astâmpără-ți foamea și pe urmă patul de acolo îi al tău. O bucată de azimă și o strachină cu lapte mi-au alinat foamea. Apoi m-am închinat creștinește și m-am băgat în patul cu așternut aspru. Abia am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Uite că-i amiaza mare și noi încă stăm aici de vorbă. Așa-i. N-ai ce să-i faci unui moșneag care nu se mai satură de vorbă. Mai bine hai s-o luăm tropățel spre chilie, ca să ne astâmpărăm foamea. Abia și-a terminat vorba și a și luat-o la picior, cu mersul lui mărunt...Cu greu mă puteam ține de el. Când am ajuns în chilioara lui, mi-a arătat ce are de mâncare: Uite aici niște
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dată, fiule.” Mai curios ca niciodată am luat răspunsul domnului și l-am citit repede: „Io Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod...Să știți cu hotărâre că v-am dat danie svintei Mitropolii, anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi a svintei Mitropolii”. „Să-i lăsăm pe bieții țigani robi și să mergem mai departe, dacă nu ți-i cu supărare, fiule. Ce ai zice de o ieșire colo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu mă sacrific decât pe mine" i-a răspuns el. "Cum te sacrifici numai pe tine? Crezi că se vor mulțumi să se răzbune împotriva ta? Ei știu că eu știu. Și că și copiii au auzit. Dacă nu te astâmperi, o vom păți cu toții. Și nu-mi pasă de mine, înțelegi? Dar pentru nimic în lume nu voi admite să pui în pericol viața și viitorul copiilor. Crezi că după ce dresorii îți vor plăti ție ce au de plătit, copiii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]