750 matches
-
Luna este la zile distanță, iar Marte la luni întregi. În orbită, energia solară este continuă, în timp ce alte planete pierd lumina solară cel puțin jumătate din timp. Lipsa greutății face construcția coloniilor mult mai ușoară decât într-un mediu gravitațional; astronauții au demonstrat că pot muta sateliți de tone întregi numai cu mâna. Dezavantajul principal al coloniilor orbitale este lipsa materiilor prime. Acestea ar putea fi aduse de pe Pământ, dar la costuri ridicate și din surse extraterestre (Luna, asteroizi și comete
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control și de măsură (inclusiv datele de zbor și cercetare înregistrate) și astronauți, în cazul navelor cosmice cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în atmosfera terestră. Propulsia (forța) necesară atingerii vitezelor cosmice de lansare este realizat prin motoare de rachetă, de tip reactiv, adică
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
John Herschel Glenn, Jr. (n. 18 iulie 1921 - d. 8 decembrie 2016) a fost un pilot, inginer, astronaut și senator american. A fost pilot de luptă în cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elită piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NAȘĂ pentru a pilotă rachetele
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
John Herschel Glenn, Jr. (n. 18 iulie 1921 - d. 8 decembrie 2016) a fost un pilot, inginer, astronaut și senator american. A fost pilot de luptă în cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elită piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NAȘĂ pentru a pilotă rachetele experimentale Mercury și a deveni primii astronauți americani. La 20 februarie 1962, Glenn a zburat în misiunea "Friendship 7" și a devenit
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
de luptă în cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elită piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NAȘĂ pentru a pilotă rachetele experimentale Mercury și a deveni primii astronauți americani. La 20 februarie 1962, Glenn a zburat în misiunea "Friendship 7" și a devenit primul american care a ajuns pe orbită Pământului și a cincea persoană în spațiu, după cosmonauții Iuri Gagarin și Gherman Titov și misiunile suborbitale ale
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
americani. La 20 februarie 1962, Glenn a zburat în misiunea "Friendship 7" și a devenit primul american care a ajuns pe orbită Pământului și a cincea persoană în spațiu, după cosmonauții Iuri Gagarin și Gherman Titov și misiunile suborbitale ale astronauților colegi din Mercury Seven Alan Shepard și Gus Grissom. În 1965, Glenn s-a retras din armată și a demisionat de la NAȘĂ pentru a putea candida la alegerile pentru funcții publice. Membru al Partidului Democrat, el a fost ales pentru
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
ales pentru a reprezenta statul Ohio în Senatul SUA din 1974 și până în 1999. Glenn a primit Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale în 1978 și Medalia Prezidențială pentru Libertate în 2012. El a fost introdus în U.S. Astronaut Hall of Fame în 1990. La 29 octombrie 1998, în timp ce era încă senator, el a devenit cea mai bătrână persoană (avea 77 ani) care a zburat în spațiu și singura care a zburat atât în Programul Mercury, cât și în
John Glenn () [Corola-website/Science/319269_a_320598]
-
modulul lunar. Controlul misiunii a improvizat o metodă de a folosi cartușele cubice ale modulului de comandă în modulul lunar prin aducerea aerului în acestea printr-un furtun de retur al unui costum spațial. Dispozitivul improvizat a fost denumit de astronauți „cutia poștală”. Designul termic al navei a fost realizat pentru un nivel normal de alimentare cu energie, iar lipsa de energie a cauzat scăderea considerabilă a temperaturii interne. S-a produs condens în modulul de comandă, ceea ce a cauzat îngrijorare
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
a echipajelor, proceduri în vigoare în timpul programului Apollo, echipajul principal pentru Apollo 13 ar fi trebuit să fie echipajul de rezervă al misiunii Apollo 10, sub comanda veteranului Mercury și Gemini L. Gordon Cooper. Acel echipaj era format din următorii astronauți: Deke Slayton, însă, a consemnat în memoriile sale că Eisele și Cooper nu urmau să facă rotația la altă misiune, niciunul nefiind preferat de managementul NASA din diverse motive (Cooper pentru atitudinea sa superficială la antrenament, iar Eisele pentru incidentele
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
din diverse motive (Cooper pentru atitudinea sa superficială la antrenament, iar Eisele pentru incidentele de la bordul Apollo 7 și din cauza unei relații extraconjugale) și ambii au făcut parte din echipajul de rezervă doar din pricina lipsei de personal calificat în Biroul Astronauților atunci când trebuia să se facă numirile. Cooper, scrie Slayton, avea o șansă mică să primească comanda misiunii Apollo 13, cu condiția să se achite într-o manieră excepțională de sarcini, ceea ce nu a făcut. Eisele, în ciuda problemelor cu managementul, urma
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
picioare, pe cască, și pe echipamentele de menținere a vieții. Această decizie s-a luat pentru că personalul de la controlul misiunii care a urmărit datele video de la misiunile Apollo 11 și 12 a avut probleme în face distincția între cei doi astronauți când ambii aveau apărătoarele de soare ale căștii trase. Benzile roșii au fost o caracteristică a următoarelor zboruri Apollo și sunt utilizate pe unitățile extravehiculare de mobilitate ale astronauților din programul Space Shuttle și de pe Stația Spațială Internațională (ISS). Misiunea
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
și 12 a avut probleme în face distincția între cei doi astronauți când ambii aveau apărătoarele de soare ale căștii trase. Benzile roșii au fost o caracteristică a următoarelor zboruri Apollo și sunt utilizate pe unitățile extravehiculare de mobilitate ale astronauților din programul Space Shuttle și de pe Stația Spațială Internațională (ISS). Misiunea Apollo 13 a fost denumită „un eșec reușit” deoarece astronauții au fost aduși înapoi, deși nu au reușit să aterizeze pe Lună și din cauza situației dificile depășite în cursul
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
Benzile roșii au fost o caracteristică a următoarelor zboruri Apollo și sunt utilizate pe unitățile extravehiculare de mobilitate ale astronauților din programul Space Shuttle și de pe Stația Spațială Internațională (ISS). Misiunea Apollo 13 a fost denumită „un eșec reușit” deoarece astronauții au fost aduși înapoi, deși nu au reușit să aterizeze pe Lună și din cauza situației dificile depășite în cursul misiunii. Echipajul și echipa operativă a misiunii Apollo 13 au primit Medalia Prezidențială a Libertății pentru acțiunile întreprinse în cadrul misiunii. Experimentul
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
mai bun actor în rol secundar (Harris) și cea mai bună actriță în rol secundar (Quinlan). Unele scene ale filmului s-au filmat în condiții reale de imponderabilitate, NASA permițând echipei de filmare accesul la avionul special de antrenament pentru astronauți care realizează starea de imponderabilitate timp de câteva zeci de secunde printr-o traiectorie parabolică. Jim Lovell a fost prezent pe platourile de filmare în calitate de consultant, dar și de actor: la finalul filmului apare în rolul căpitanului vasului de recuperare
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]
-
recuperate de pe fundul oceanului după o îndelungată operațiune de căutare. Deși nu se cunoaște momentul exact al morții echipajului, se știe că mai mulți dintre ei au supraviețuit distrugerii inițiale a navetei. Totuși, naveta nu avea sistem de evacuare și astronauții nu au supraviețuit impactului compartimentului echipajului cu suprafața oceanului. Dezastrul a avut ca efect oprirea pentru 32 de luni a programului navetelor spațiale și formarea Comisiei Rogers, o comisie specială numită de președintele american Ronald Reagan pentru a investiga accidentul
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
celor de la Thiokol a fost acela că dacă O-ringul primar se defectează, atunci O-ringul secundar va asigura etanșarea. Acest argument nu era valid pentru o componentă Criticality 1, iar afirmația era în orice caz nedemonstrata. (După cum a arătat astronautul Sally Ride citat cu ocazia chestionării managerilor NAȘĂ în fața Congresului, este interzis să se pună baza pe o rezervă în cazul unei componente Criticality 1. Rezervă este acolo pentru a furniza redundanta în caz de defectare neprevăzuta, si nu pentru
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
pivotat sub control computerizat pentru a compensa forță neechilibrata produsă de propulsoare. Presiunea din rezervorul exterior de hidrogen lichid al navetei a început să scadă la Ț+66,764, indicând efectul scurgerii. În acest punct, situația părea încă normală atât astronauților, cât și controlorilor de zbor. La Ț+68, comunicatorul capsulei Richard Covey a informat echipajul că au permisiunea de a duce motorul la putere maximă, iar comandorul Dick Scobee a confirmat decizia. Răspunsul său, "Roger, go at throttle up" ("am
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
o perioadă scurtă; în două secunde, însă, forțele asupra cabinei au scăzut imediat sub 4"G", și în zece secunde cabina era în cădere liberă. Aceste forțe erau insuficiente pentru a cauza rănirea gravă a echipajului. Cel putin câțiva dintre astronauți erau în viață și, pentru scurt timp, conștienți, după dezmembrare, deoarece trei dintre cele patru Personal Egress Air Packs (PEAPs) au fost găsite activate. Anchetatorii au găsit rezervele neutilizate de aer consistente cu consumul așteptat pe parcursul traiectoriei de dupa dezmembrare, descrisă
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
după dezmembrare, deoarece trei dintre cele patru Personal Egress Air Packs (PEAPs) au fost găsite activate. Anchetatorii au găsit rezervele neutilizate de aer consistente cu consumul așteptat pe parcursul traiectoriei de dupa dezmembrare, descrisă în 2 minute și 45 de secunde. Dacă astronauții au rămas conștienți mai mult timp după dezmembrare, nu se știe și depinde de menținerea de către cabina a presiunii. Dacă presiunea nu s-a menținut, timpul cât un om poate rămâne conștient la acea altitudine este de doar câteva secunde
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
cauzând o frânare instantanee de peste 200 "G", mult peste limitele structurale ale compartimentului echipajului și pește limitele la care se poate supraviețui impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul astronauților în accident. Dr. Kerwin, veteran al misiunii Skylab 2, fusese angajat să efectueze studiul la scurt timp după
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul astronauților în accident. Dr. Kerwin, veteran al misiunii Skylab 2, fusese angajat să efectueze studiul la scurt timp după accident. Conform raportului Kerwin: În pofida acestui raport, unii experți, printre care unul dintre principalii anchetatori de la NAȘĂ Robert Overmyer, au considerat că
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
următoarea frază, în care se cita din poezia „High Flight” de John Gillespie Magee, Jr.: După trei zile, Presedintele Reagan împreună cu soția sa Nancy au călătorit la Centrul Spațial Johnson pentru a vorbi la o slujbă de pomenire în memoria astronauților, în care a declarat La slujba au participat 6000 de angajați NAȘĂ, 4000 de invitați și familiile membrilor echipajului. În timpul ceremoniei, o orchestră a Forțelor Aeriene a intonat „God Bless America” iar avioanele NAȘĂ Ț-38 Talon au zburat pe deasupra
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
construit Școala Gimnazială Challenger, și Sala Memoriala Challenger în fostul loc al Antelope Valley Fairgrounds, ca omagiu pentru naveta și echipajul "Challenger". În 2004, Presedintele George W. Bush a conferit post-mortem Medalia de Onoare Spațială a Congresului tuturor celor 14 astronauți pierduți în accidentele "Challenger" și "Columbia". În primele minute după accident, au început eforturile de recuperare prin ordinul directorului pentru recuperări de lansări NAȘĂ, care a trimis la locul impactului cu apă navele utilizate de NAȘĂ pentru recuperarea propulsoarelor laterale
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
fost un succes (cu doar două defecțiuni minore, una a sistemului de răcire a cabinei și una a unei antene de bandă Ku), si a urmat un program obișnuit de zboruri, fără întreruperi de durată până la accidentul Columbia. Barbara Morgan, astronautul de rezervă al lui McAuliffe care s-a pregătit cu ea în cadrul programului Teacher în Space și se află la Centrul Kennedy privind lansarea la 28 ianuarie 1986, a zburat în misiunea STS-118 că specialist al misiunii în august 2007
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]