2,122 matches
-
Boarul (Bootes potrivit terminologiei latine a Uniunii Astronomice Internaționale) este o constelație vizibilă în emisfera nordică sau boreală. În limba română, această constelație mai este cunoscută și sub numele de Văcarul. Cel mai simplu mod de recunoaștere este prelungirea cozii constelației Ursei Mari. Constelația este situată între 0
Boarul (constelație) () [Corola-website/Science/303207_a_304536]
-
cel puțin 1 planetă. Planetele sunt indicate în tabelă cu o masă aproximativă cu referință la masa planetei Jupiter, (M = 1,898 × 10 kg) sau masa Pământului (M = 5,9737 × 10 kg ) și au o distanță aproximativă masurată în Unități Astronomice. 1 UA = 1.496 × 10 km = distanța medie dintre Pământ și Soare. Potrivit Convenției Nomenclatoarelor Astronomice, pentru numele oficial al planetelor care înconjoară o stea se folosesc litere. Astfel steaua este notată cu litera a, iar corpurile care o înconjoară
Lista stelelor cu sistem solar () [Corola-website/Science/299336_a_300665]
-
masa planetei Jupiter, (M = 1,898 × 10 kg) sau masa Pământului (M = 5,9737 × 10 kg ) și au o distanță aproximativă masurată în Unități Astronomice. 1 UA = 1.496 × 10 km = distanța medie dintre Pământ și Soare. Potrivit Convenției Nomenclatoarelor Astronomice, pentru numele oficial al planetelor care înconjoară o stea se folosesc litere. Astfel steaua este notată cu litera a, iar corpurile care o înconjoară sunt notate cu literele b, c, etc. Unele planete extrasolare au și nume neoficiale, dar acceptate
Lista stelelor cu sistem solar () [Corola-website/Science/299336_a_300665]
-
oficial al planetelor care înconjoară o stea se folosesc litere. Astfel steaua este notată cu litera a, iar corpurile care o înconjoară sunt notate cu literele b, c, etc. Unele planete extrasolare au și nume neoficiale, dar acceptate de către Uniunea Astronomică Internațională. În ordine alfabetică Note: În ordine crescătoare după masa acestora Note În ordine crescătoare după masa acestora.
Lista stelelor cu sistem solar () [Corola-website/Science/299336_a_300665]
-
temperaturi ale aerului, uneori, scăzând sub -73 ° C. Acesta este, de asemenea, momentul din an când viscolul, uneori cu vânturi puternice, lovește Stația Amundsen-Scott. Perioadă neîntreruptă de întuneric și de atmosferă uscată face din stație un loc excelent pentru observații astronomice. Numărul de cercetători științifici și membri ai personalului de sprijin adăpostiți la stația Amundsen-Scott a variat întotdeauna în funcție de sezon, cu o populație de vârf în timpul sezonului de vară, care durează din octombrie până în februarie. În ultimii ani, populația de iarnă
Stația Amundsen-Scott () [Corola-website/Science/321559_a_322888]
-
într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care a scris în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp August Böckh (în 1855) a concluzionat că bătălia de la Maraton a avut loc pe 12 septembrie 490 î.Hr., conform calendarului iulian. Această dată este în general acceptată de către istorici. Există
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
cu Anne Ponsarde Gemelle, o văduvă bogată, cu care a avut șase copii. Cum noua sa situație financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre științele oculte. Și-a transformat podul casei în observator astronomic, unde, urcat pe trepied, urmărea bolta înstelată și susținea că află secretele viitorului de la lumina interioară, vocea. La început, și-a făcut cunoscute prezicerile printr-o serie de cărțulii modeste pe care a început să le publice din 1550. Dar
Nostradamus () [Corola-website/Science/306068_a_307397]
-
toți studenții Facultății de Educație Fizică și Sport; activează catedrele de Educație Fizică de la celelalte facultăți ale UBB; își desfășoară antrenamentele sportivii de la toate secțiile Clubului "Universitatea"; foști sportivi universitari de performanță, precum și numeroase alte persoane dornice de mișcare. Activitatea astronomică a universității are o tradiție de mai bine de 80 de ani, primele observații de acest gen fiind făcute în primul Observator Astronomic al Universității, construit în 1920 și 1934. Din 1982, observatorul își desfășoară activitatea într-o nouă clădire
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
toate secțiile Clubului "Universitatea"; foști sportivi universitari de performanță, precum și numeroase alte persoane dornice de mișcare. Activitatea astronomică a universității are o tradiție de mai bine de 80 de ani, primele observații de acest gen fiind făcute în primul Observator Astronomic al Universității, construit în 1920 și 1934. Din 1982, observatorul își desfășoară activitatea într-o nouă clădire situată în partea de sud a Grădinii Botanice. Observatorul beneficiază și de o bibliotecă care conține mai mult de 16.000 de titluri
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
cuprinde un refractor cu diametrul obiectivului de 15 cm, o lunetă de pasaj, o stație de urmărire a sateliților artificiali, un laborator foto, o rețea de calculatoare cu conectare la Internet, precum și alte instrumente de măsură necesare activității specifice. Observatorul Astronomic este vizitat în fiecare an de aproximativ 1.000 de persoane, aceasta în condițiile în care Observatorul, deschis publicului în anul 2008, are program de vizitare doar în zilele de vineri și sâmbătă, în funcție de condițiile meteorologice. Biblioteca Centrală Universitară "Lucian
Universitatea Babeș-Bolyai () [Corola-website/Science/299674_a_301003]
-
O mare parte din cunoștințele astronomice ale babilonienilor (urmașii sumerienilor) au fost moștenite de la akkadieni, care aveau date despre mișcările Soarelui, Lunii și planetelor. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. că mișcarea aparentă a Soarelui și a Lunii în jurul zodiilor nu au o viteză constantă
Astronomia Babiloniană () [Corola-website/Science/300006_a_301335]
-
original "Shards of Honor") este un roman science fiction al autoarei Lois McMaster Bujold, primul din Saga Vorkosigan. Romanul a fost inclus în 1996 în volumul omnibus "Cordelia's Honor". Cordelia Naismith, căpitan al unei nave a Departamentului de Observații Astronomice a Coloniei Beta, explorează o planetă descoperită recent. Când baza este atacată, nava reușește să părăsească planeta, dar Cordelia și sublocotenentul Dubauer sunt prinși de Căpitanul Aral Vorkosigan de pe Barrayar, cunoscut ca „Măcelarul de pe Komarr”, victimă a unui complot pus
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
și dezvoltarea radarului, tot în această perioadă îi întâlnește și pe Hermann Bondi și Thomas Gold. Teoria conform căreia universal nu are început sau sfârșit, iar materia nouă este creată din nimic, a fost publicată în 1948 în publicația „Societatea Astronomică Regală”. În 1950 participă la numeroase discuții istorice ca invitat al postului național de radio BBC, urmând ca mai apoi aceste discuții epocale să fie publicate în „Natura Universului”. Cu toate că ipoteza Big-Bang-ului a fost acceptată în 1960, Hoyle a început
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
fost acceptată în 1960, Hoyle a început să o examineze intens și să-i caute punctele slabe. Această ipoteză a fost adoptată în anii 1920 de Georges Lemaitre, (1894-1966) un preot și astronom. În 1946 trimite la aceeași publicație „Societatea Astronomică Regală” două lucrări: Sinteza Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
Elementelor din Hidrogen și o notă despre originea Razelor cosmice, în care prezice faptul că elementele grele se pot regăsi în Razele Cosmice. Predicția a fost confirmată 22 de ani mai târziu. Pentru BBC a făcut 5 lucrări cu caracter astronomic ce au fost publicate în "Natura Universului". În 1950 Hoyle colaborează cu William Alfred Fowler și Margaret Burbidge în dezvoltarea teoriei de proveniență a elementelor, teorie ce a primit premiile Nobel și Fowler pentru fizică în 1983. În 1957 publică
Fred Hoyle () [Corola-website/Science/314867_a_316196]
-
Johannes Kepler și Galileo Galilei. După Ptolemeu, pământul stă fix în centrul universului. Toate celelalte corpuri cerești (Luna, Soarele, planetele, stelele) se mișcă pe traiectorii perfect circulare în jurul acestui corp central. Pentru a pune de acord acest sistem cu observațiile astronomice, a fost necesară reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecărei orbite în parte, denumite "epicicluri", ajungându-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra în conflict cu datele matematice. Copernic a recunoscut această contradicție, fapt care l-a dus la
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
ideii preconcepute care circulă în civilizația vestică, personalitatea și norocul unei persoane sunt definite și în funcție de luna, ziua și ora nașterii. Astfel, si acestora le sunt atribuite elemente ale zodiacului chinezesc. Calendarul chinezesc este lunisolar. Acesta este bazat pe observații astronomice exacte privind longitudinea soarelui și fazele lunii. Calendarul chinezesc adesea coincide cu anul tropic, împărțind unele similarități cu calendarul evreiesc. Și aici, un an obișnuit are 12 luni, iar un an bisect are 13 luni; un an obișnuit are 353-355
Zodiacul chinezesc () [Corola-website/Science/327564_a_328893]
-
din Republica Democrată Congo, care datează din înaintea erei noastre. Dezvoltarea matematicii ca bagaj de cunoștințe transmise de-a lungul generațiilor în primele ere ale civilizațiilor este legată strict de aplicațiile sale concrete: comerțul, gestiunea recoltelor, măsurarea suprafețelor, predicția evenimentelor astronomice, și, câteodată, de ritualurile religioase. Aceste nevoi au dus la împărțirea matematicii în ramuri ce se ocupau cu studiul cantității, structurii și spațiului. Din momentul în care omul a fost capabil să folosească și să înțeleagă noțiuni abstracte, dar și
Istoria matematicii () [Corola-website/Science/314232_a_315561]
-
și Pavel” din Ploiești (1901-1909). Licențiat în matematici (1914) la Universitatea din București și doctor în astronomie (1925) al Universității din Paris cu teza "Sur leș amas globulaires d’etoiles et leur relations dans l’espace." Astronom stagiar la Observatorul Astronomic din Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
Paris (1921-1924), conferențiar de astronomie și geodezie (1931-1940) la Universitatea din Cernăuți, profesor de astronomie la Universitățile din Timișoara și Cluj Napoca (1940-1945). A fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române. În 1948, Observatorul Regal din Belgia, a propus Uniunii Astronomice Internaționale că asteroidul cu nr. 2.331, descoperit în 1936 de directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de astronomie stelara. Numeroase propuneri ale astronomului Pârvulescu, printre care unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelara, au fost adoptate de Uniunea Astronomica Internațională. "„Calea Lactee", a spus Pârvulescu, "este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu...”" Asemenea idei, expuse încă din deceniul al 3-lea al secolului XX, au deschis noi orizonturi în cercetarea Universului. Opera savantului Pârvulescu
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
biroului devenind ereditară în dinastia Ming și statutul dinastiei interzicea implicarea privată în astronomie. Un descendent al Împăratului Hongxi, aflat la a șasea generație, „Prințul" Zhu Zaiyu (1536-1611), a prezentat o propunere de a îndrepta calendarul în 1595, dar comisia astronomică ultraconservatoare a respins-o. Acesta a fost același Zhu Zaiyu care a descoperit sistemul de tonuri cunoscute sub numele de temperament egal, o descoperire făcută simultan cu Simon Stevin (1548-1620) în Europa. În plus față de publicarea lucrărilor sale despre muzică
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
În plus față de publicarea lucrărilor sale despre muzică, el a reușit să-și publice propriile concluzii cu privire la calendar în 1597 Un an înainte, memoriul lui Xing Yunlu, în care sugera o îmbunătățire a calendarului, a fost respinsă de către Supervizorul Biroului Astronomic din cauza legii care interzicea cercetarea privată a astronomiei; Xing va lucra mai târziu cu Xu Guangqi la reformarea calendarului (chineză: 崇祯 暦 书), în 1629, în conformitate cu standardele occidentale. Când fondatorul Mingului, Împăratul Hongwu, a dat peste dispozitivele mecanice adăpostite în
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
roți angrenate de nisip ca de apă.” (chineză: 沙漏) Consemnările chineze, și anume Yuan Shi (chineză: 元史), descriu un „ceas cu cinci angrenaje mișcate de nisip”, un mecanism inițiat de Zhan Xiyuan (cca. 1360 - 1380), care avea caracteristicile a ceasului astronomic al lui Su Song. Acest ceas a fost îmbunătățit de către Zhou Shuxue (fl. 1530-1558), care a adaugat o a patra roată mare, schimbând raporturile de diametru; lărgind apoi orificiul de colectare al nisipului, el criticând modelul anterior pentru faptul că
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Asteroidul 2002 NT este primul obiect astronomic din apropierea Pământului care a fost cotat cu o valoare pozitivă pe scala Palermo a riscului de impact: +0,06. În săptămânile care au urmat după descoperirea sa la 9 iulie 2002 presa a publicat articole alarmante despre posibilitatea și urmările
(89959) 2002 NT7 () [Corola-website/Science/305924_a_307253]