987 matches
-
Între o lume românească remanent democratică după 1944 și una comunistă, străină, totalitară. Stranietatea acestei lumi vine atât dinspre o situare etnică și mai ales supraetnică, așa cum se Întâmplă În cazul lumii sovietice, centrată pe lupta de clasă, pe promovarea ateismului și pe colectivismul forțat, cât și dinspre o societate ale cărei valori etice sunt cultivarea fricii, delațiunea, conformismul, minciuna, falsul, duplicitatea. În profunzime, confruntarea este de ordin politic, etic, cultural, religios, marcată În istoria României de momente sau evenimente Încă
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
simbolic este detectabil În titlul manifestelor emise de grupul Capotă-Dejeu din Munții Apuseni, grup care s-a remarcat prin puternica propagandă anticomunistă. Varietatea tematică prezentă În aceste manifeste este centrată pe noțiunile de patrie, etnicitate, credință, libertate, tradiție contrapuse bolșevismului, ateismului, comunismului, toate comprimate Într-o expresivitate și o retorică mobilizatoare, activatoare: „Solie către frați români”, „Dorul românilor din sclavia bolșevică”, „Rușii - dușmanii dreptății și pământului românesc”, „Stalin - anticristul evangheliilor”, „Noi nu vrem bolșevism”, „Țărani români, ne poruncesc strămoșii!”, „Neamul și
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
general, are la Cioran sensul unei permanente ezitări în afara „spiritului geometric”. „A gândi înseamnă să cauți nuanța, nu să simplifici” (III, 295). Căutând, într-un mod fatal, nuanțe, Cioran fundamentează adevărul contradictoriu. Iubește, cum o spune într-un loc, „ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului”, adică „uitările”, „contradicțiile cu sine însuși” (III, 301). Negativitatea, nuanțele, contradictoriul sunt ipostazele acelui adevăr, mască a ființei, în legătură cu care el nu poate folosi majuscula. Cioran străinul, despre legitimarea iluzieitc "Cioran str\inul, despre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-l, deci, pe Cioran, demonicul Cioran, care spunea despre sine că nu este „credincios, nici măcar religios” (II, 343), căutându-și, totuși, reperele dacă nu în Dumnezeu, măcar într-o singurătate care să i-l apropie pe Dumnezeu. Îl înfurie, oricum, ateismul, mai ales atunci când e agresiv, considerându-l „la fel de odios ca și intoleranța religioasă” (III, 30). O știm prea bine: simplificarea lucrurilor e împotriva metodelor cioraniene de a-și fixa identitatea; el preferă tortura de sine: „Creștinească la mine e doar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
al lui Dumnezeu", în viziunea lui Unamuno? Parafrazându-l pe Unamuno, am putea spune chiar că "dacă nu ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat"24, altfel, ar dispărea destinatarul ascuns al patimilor lui Cioran. Sábato consideră că un astfel de ateism nu ar face decât să genereze într-o totală deziluzie asupra valorilor vieții, deoarece acestea "ar rămâne ipso facto anihilate de moarte, care sosește, mai devreme sau mai tarziu. Totul e egal atunci când ai pierdut iluzia de a fi etern
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
demonstrării existenței unui limbaj simbolic se confruntă cu o complicație de o altă natură: obligativitatea unei polemici cu două fronturi solid stabilite. Trebuie să menționăm acest lucru doarece sensul ascuns al mitului treimii este opus atît teismului teologic cît și ateismului științelor despre viață și teoriilor evoluționiste ale acestora. Sensul subiacent al mitului ete constituit tocmai de istoria evoluției organismelor psihosomatice și nu numai de cea a materiei-somă, așa cum pretinde materialismul științelor vieții, care ca să se opună cît mai radical posibil
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
credință, o teoremă care duce la discuții sterile, un născut mort al speculației, o abstracție lipsită de obiectul pentru care ar fi abstractă: o apariție care nu-și face apariția, o efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ci, mai ales, unei crize mistice strecurată insidios de Bulgăran. În timp ce Cibănoiu caută să-l reabiliteze psihic pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie trăită hic et nunc. În imensitatea sa, care ne înspăimântă, universul s-a ivit din hazard, după cum destinul uman este fatalmente repetitiv. Chiar dacă ar fi trăit mai multe vieți, crede Bulgăran, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care poetul îl oferă (condiția sa de nemuritor, datorată poeziilor pe care le-a creat), este amendat ca utopic, din moment ce un cataclism cosmic ar neantiza oricând toate operele omenirii. Dispariția poetului este rezultatul unor concepții antitetice: agnosticismul lui Cibănoiu și ateismul cognitiv și fatalist al lui Bulgăran. Fred Vasilescu este impresionat de biblioteca teozofului, plină de lexicoane iudaice, cărți despre catolicism și istorii despre concilii. La cealaltă extremă stă biblioteca lui Bulgăran, cu tomuri savante despre originea stelelor și infinitatea cosmosului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se află, literal și figurat, în pragul disoluției. În vreme ce stabilimentul se ruinează gradual, visteria parohiei s-a golit complet. Mai mult, vechii enoriași pleacă fie spre congregații învecinate (datorită aroganței reverendului din Knype Hill), fie spre lumea personală, sub puseurile ateismului tot mai accentuat. În decorul psihologic al unui stoicism rar întîlnit în literatura britanică modernă, Dorothy încearcă să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și amorul fiicei), îndepărtează pe narator violent de la Brideshead. Ea își motivează gestul printr-o declarație traumatizantă pentru Charles. Dacă diferența de clasă socială între el și Julia ar fi fost trecută, la limită, cu vederea, într-o eventuală căsătorie, ateismul lui furibund nu ar fi putut fi acceptat niciodată. Protagonistul se înstrăinează de familia Marchmain, căsătorindu-se și avînd doi copii. Află despre moartea doamnei Marchmain și mariajul Juliei cu Rex Mottram, un canadian bogat și mai curînd rudimentar sufletește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
intensitate spirituală și emoțională maximă, care îi vor schimba percepția lucrurilor. În primul rînd, realizează că fundamentul religios al naturii Juliei e mai puternic decît credea, existînd suspiciunea că niciodată ea nu se va putea împăca, pe termen lung, cu ateismul lui funciar. Apoi, eroul pare mișcat pentru prima dată în viață de un ritual catolic, cu implicații transcendente. Este vorba despre reacceptarea credinței de către lordul Marchmain, în ultima clipă a vieții, după ce refuzase cu înverșunare toată existența, chiar și în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
subliniate de Guénon: planul misterelor ce presupun inițierile cu ajutorul devotaților lui Dumnezeu și planul riturilor comunitare în memoria apropiaților care nu mai sunt printre vii. În hipermodernitatea care ne învăluie se modifică relațiile sacrului cu profanul.( 6) Dacă anticlericalismul și ateismul de altădată și-au restrâns influențele, totuși sunt vizibile și în cadrul religiilor din țara noastră modernismul, fundamentalismul, neo-ortodoxia, iar relațiile dintre procesele obiective ale secularizării și cele subiective ale laicizării nu lipsesc nici ele. Una din formele modernismului religios este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se începe o reconstruire care să ducă, în final, la un nou model de umanitate și de valori. Hazard și alți istorici occidentali ai culturii recunoșteau că reconstruirea s-a datorat inițiativelor filosofico-moral-politice și pedagogice ale lui John Locke, atenuării ateismului prin adoptarea pe scară mai largă a deismului, a religiei naturale susținută tot de către filosofi britanici, înlocuirii "dreptului divin" cu "dreptul natural" și accentuării "moralei sociale" și a noii științe mecanice a naturii, care va înlocui mașinile cu pârghii și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
completare venea și îndemnul să știm să râdem, căci râsul este o "medicină morală". În aceste condiții se schimbă și scopul religiei. Ea ne îndeamnă spre buna dispoziție, care este sinonimă cu adevărata credință, respingând proasta dispoziție, care trimite spre ateism. Unele contribuții la criza conștiinței europene de la sfârșitul clasicismului le-au adus și slujitorii științei matematizate a naturii și inventatorii de mașini deveniți ingineri, care s-au implicat în "prima fază a revoluției industriale moderne". Reamintim că în urma acestor schimbări
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de altă parte. Ca urmare, se amplifică îngrijorările față de configurările ce vor apărea în urma eșecurilor încercate până acum. Sunt semne ale adâncirii crizei spiritual- umane din lumea modernă. După eșecul comunismului vin alte încercări. La cei 45 de ani de ateism și alte agresivități, oamenii încearcă să revină la credințele folclorico-religioase tradiționale. Se aud din nou ecourile schematizărilor inerente, dictate de privatizări, de afaceri împletite frecvent cu înșelătorii, atât ale semenilor, cât și ale statului-arbitru, părtinitor cu membrii partidului sau ai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Bakunin, P. Proudhon. Marx a intrat într-un cult satanic condus de Joana Southcott, care impunea ca membrii să poarte păr lung și barbă neîngrijită (p. 120). Crimele din timpul revoluției ruse din 1917, a celei chineze din anii 1923-1947, ateismul agresiv al comunismului, marxism-leninismului și al altor "doctrine" (chineze, coreene etc.) sunt tot expresii ale conspirației satanice din istoria modernă și contemporană. Aceeași veche temă a luptei fără capăt dintre bine și rău, personificați într-un fel în secolul al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
speciilor. Orice formă de radicalism îl impresiona în mod neplăcut, pozițiile extreme, asprimea în maniere, vorbele și gesturile mari îi apăreau drept o comportare nedemnă de un gentleman. Gândul că teoria sa ar putea fi interpretată drept un manifest al ateismului și o încercare de subminare a ordinii sociale îl paraliza. Ceea ce l-a determinat pe Darwin să publice în cele din urmă, în 1859, au fost îndemnurile insistente a doi prieteni apropiați, geologul Charles Lyell și botanistul Joseph Hooker, după ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu mamiferele superioare. Este vorba de afirmații care pot fi controlate - confirmate sau infirmate - prin raportare la fapte. Cei care cunosc măsurile de precauție pe care și le luau mulți autori din acea epocă împotriva acuzațiilor de necredință și de ateism vor fi tentați să aprecieze drept „diplomatice“ exprimări ale lui Darwin cum este cea din pasajul final al Originii speciilor: „Astfel, din bătăliile naturii, din foamete și moarte, decurge în mod direct cel mai important obiect pe care îl putem
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ar fi cea mai corectă descriere a stării minții mele.“ Unii oameni religioși sunt înclinați să nu acorde atenție deosebirilor dintre atei și agnostici. (Așa se explică, poate, persistența până astăzi a părerii că Darwin ar fi fost înclinat spre ateism.) Este însă un fapt că autorul Originii speciilor a resimțit cu neplăcere și a dezaprobat cu toate prilejurile interpretarea antireligioasă a teoriei sale. El a ținut foarte mult ca lucrarea sa să fie citită și discutată doar ca o carte
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care argumentează în acest fel, ci evoluționiști ca Richard Dawkins sau William Provine, care susțin că știința darwiniană contrazice ideea Creației și credința teistă în genere. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Creaționismul tradițional și materialismul, căruia i se asociază ateismul, sunt, desigur, concepții diametral opuse asupra lumii și a vieții omenești. Modernitatea a fost adesea scena confruntărilor dintre ele. Cu toate acestea, ele împărtășesc o presupoziție esențială, și anume aceea că rezultatele cercetării științifice ar putea întemeia sau submina o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoriei sale în sprijinul unor viziuni filozofice ostile credinței religioase. El s-a opus în mod constant încercărilor unor cercuri contemporane de „liberi-cugetători“ de a pune teoria sa în slujba campaniilor lor ateiste. Darwin credea că nici credința creștină, nici ateismul nu pot fi susținute de ceea ce cercetătorul naturii va recunoaște drept „probe“, drept „dovezi“. La fel gândeau prietenii și sfătuitorii lui cei mai apropiați din lumea cercetătorilor, Lyell, Hooker sau Huxley. Un alt prieten al lui Darwin, botanistul american Asa
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
proiectul biologic complex. Tot ce știu e că Dumnezeu nu e o bună explicație, de aceea trebuie să așteptăm și să sperăm că cineva o să găsească una mai bună.» Oricât de logic ar suna, aceste cuvinte nu mă mulțumesc. Deși ateismul este justificabil logic înaintea lui Darwin, el a fost cel care a dat ateilor șansa de a se împlini intelectual.“ Supoziția lui Dawkins pare să fie aceea că o persoană avizată și onestă din punct de vedere intelectual ar fi
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că Dumnezeul religiilor nu este decât o ipoteză, pe același plan cu ipotezele științifice („«ipoteza Dumnezeu» reprezintă o ipoteză științifică asupra universului, care trebuie evaluată cu același scepticism ca oricare alta“), afirmație care susține întreaga argumentare a lui Dawkins în favoarea ateismului, poate fi apreciată drept una naivă din punct de vedere epistemologic. Datorăm deja Criticii rațiunii pure demonstrația că, în sensul strict al termenului, cunoașterea este posibilă doar în limitele experienței, că nu pot fi avansate temeiuri obiective în favoarea reprezentărilor noastre
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui Dumnezeu pornind de la constatări despre fapte, Darwin a considerat, totodată, că teoria lui nu oferă o bază pentru a proba inexistența lui Dumnezeu. El a respins cu bună credință și în mod consecvent sugestia că teoria ar conduce la ateism. Tot așa au gândit și gândesc cercetătorii darwiniști care sunt credincioși. Pentru ei, argumente de genul celor ale lui Dawkins nu-și ating ținta. Ele funcționează doar împotriva celor care susțin creația separată a fiecărei specii. Probe convingătoare împotriva creației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]