653 matches
-
καντάδα) heptanezane au devenit strămoșul cântecului grec modern, influențându-i dezvoltarea. În prima parte a secolului următor, mai mulți compozitori greci au continuat să împrumute elemente din stilul heptanezan. Cele mai populare cântece din perioada 1870-1930 erau așa-numitele serenade ateniene, și cântecele interpretate pe scenă (επιθεωρησιακά τραγούδια „cântece de teatru de revistă”) în teatre de revistă, operete și care dominau scena teatrelor din Atena. , la început o muzică asociată cu clasele de jos, dar apoi (și mai ales după ) a
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
au operat din perioada 600-300 î.Hr, producând în jur de 30 de tone de metal pe an. Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de câteva procente; acesta era ușor de extras prin cupelație. Minele ateniene au continuat să fie operate și de către Imperiul Roman, deși cea mai mare cantitate de argint roman provenea din Spania. În Evul Mediu, minele germanice au devenit cel mai important furnizor de argint din Europa. Și civilizațiile antice ale Americii Centrale
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
astfel oaspeți ce asigurai relațiile diplomatice permanente dintre două cetăți, fiind scutiți de impozite și având posibilitatea de a dobândi pământ și casă și reprezenta interesele odrisilor la Atena. Fiul lui Sitalces și al grecoaicei din Abdera a primit cetățenie ateniană. În 431 i.en., Sitalces încheie un tratat cu Atena, prin care prevedea o intervenție a armatelor odrise în Peninsula Chalcidica pentru reprimarea răscoalei. Atena apelează și la Macedonia ce primește avansuri teritoriale prin cedarea orașului Therme. O criză dinastică
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
divizat în 410 i.en., fiind împărțit între Seuthes al II-lea și Amadocos. Inițial, relațiile dintre cei doi erau bune. Ulterior, cei doi vor încheia alianțe pentru a se extermina reciproc. Amadocos a cultivat relații bune cu Alcibiade, generalul atenian, iar Seuthes al II-lea a angajat mercenari greci, conduși de Xenofon. Seuthes nu se achita de obligațiile sale , neplătind solda mercenarilor. Xenofon a descris curtea lui Seuthes al II-lea în lucrarea să, Anabasis. Cu ocazia unui ospăț la
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
de rezervă. În anul 1974 a luat licența în studii clasice, iar în 1976 masteratul în acelaș domeniu la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Teza de master, concepută sub indrumarea profesorilor Alexander Fuchs și Moshe Amit, s-a ocupat de imperiul atenian în secolul al V lea î.e.n. În continuare, fiind un student eminent, Herman a fost trimis pentru continuarea studiilor de doctorat, la Universitatea Cambridge, unde a studiat sub îndrumarea lui Sir Moses Finley. Teza de doctorat, susținută în anul 1985
Gabriel Herman () [Corola-website/Science/319773_a_321102]
-
la Universitatea Wisconsin din Madison. Gabriel Herman este căsătorit cu Ora Herman, redactoare de știri la radiodifuziunea israeliană, și are trei copii. ("Grecii între Orient și Occident. Eseuri în memoria lui David Asheri", Ierusalim 2007 ("Stabilitate și criză în democrația ateniană") A tradus și îngrijit ediția ebraică a cărții lui Sir Moses Finley, "Lumea lui Odiseus".
Gabriel Herman () [Corola-website/Science/319773_a_321102]
-
504 î.Hr, o onoare rezervată doar pentru greci.El a modelat curtea sa după Atena și a fost un patron al poeților Pindar și Bacchylides, ambii dedicându-i poezii lui Alexandru. Cea mai timpurie referință la un "proxenos" (cetățean atenian care avea dreptul de a găzdui trimișii unui alt stat), care a trăit în timpul Războaielor persane (c. 490 î.Hr.) este cea care îl numește pe .
Alexandru I al Macedoniei () [Corola-website/Science/319798_a_321127]
-
drepturile erau diferite după religie și origini). Dreptul roman inițial ("Jus sanguinis") a fost de asemenea dreptul strămoșesc, dar a dispărut în sec. III, odată cu acordarea cetățeniei romane tuturor oamenilor liberi din imperiu, indiferent de originea și religia lor. Reformatorul atenian din secolul V î.e.n., Clistene, a fost primul care a pus în cauză dreptul strămoșesc, prin care cetățeanul era legat de o familie ("genos"). A fost deasemenea primul care a conceput și introdus Dreptul pământean ("Jus soli") prin care cetățeanul
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
a a fost subjugat de Sparta, apoi a fost cucerit de atenianul Alcibiades în anul 408 e.A. După bătălia de la Aigos-Potamos și cucerirea Atenei de către spartani, Războiul Peloponeziac s-a sfârșit, iar spartanul Lisandros a forțat cetatea să alunge garnizoana ateniană și să primească asemănător tuturor cetăților Greciei, un comandant lacedemonian, adică un "harmostes", investit atât cu puteri civile cât și militare. Cleandros era "harmostes" la Byzantion în anul 401 e.A, atunci când cei ""zece mii"" de mercenari greci, care participaserâ la
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
de acea perfidie, mercenarii greci au doborât porțile și au intrat în oraș. Numai Xenophon a reușit să împiedice jefuirea și preluarea în posesie a orașului dovedit ostil. Aliat cu Rodos și Chios, Byzantion s-a eliberat de jugul despotic atenian, în anul 364 e.A. După o perioadă de război social, timp în care generalul și mercenarul atenian, Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp după
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
să împiedice jefuirea și preluarea în posesie a orașului dovedit ostil. Aliat cu Rodos și Chios, Byzantion s-a eliberat de jugul despotic atenian, în anul 364 e.A. După o perioadă de război social, timp în care generalul și mercenarul atenian, Chares, a încercat să aducă orașul la ascultare (357 e.A), Atena a fost forțată să-i recunoască independența. La puțin timp după izbucnirea celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
celui de al doilea Război sacru, Philippes al II-lea, regele Macedoniei, încercând să-și îndindă hegemonia asupra tuturor statelor Greciei, a încercat să cucerească cetatea în anul 340 e.A, dar dupăun asediu lung a fost forțat de generalul atenian Phocion să se retragă în anul următor. Pe timpul acelui asediu o legendă a plasat intervenția zeiței Hecate Phosphoros, care a agitat torțe în timpul nopții făcând vizibile trupele macedonene. Sculați de alarma câinilor cetății, soldații apărători s-au putut apăra victorios
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
(sau Miltiade), în greacă Μιλτιάδης, (540 - 489 î.Hr.) a fost un strateg atenian, celebru mai ales prin faptul că a fost artizanul victoriei grecilor în Bătălia de la Maraton. Este cunoscut și sub numele " cel Tânăr", fiind nepotul lui Miltiades cel Bătrân; tatăl celui din urmă, Cypselos, fiind cel care întemeiase colonia ateniană Chersonesul
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
strateg atenian, celebru mai ales prin faptul că a fost artizanul victoriei grecilor în Bătălia de la Maraton. Este cunoscut și sub numele " cel Tânăr", fiind nepotul lui Miltiades cel Bătrân; tatăl celui din urmă, Cypselos, fiind cel care întemeiase colonia ateniană Chersonesul tracic pe timpul lui Pisistrate. După ce în anul 524 î.Hr. a ajuns la demnitatea de Arhonte al Atenei, mai târziu (în 518 î.Hr.) a fost însărcinat cu administrarea coloniei Chersones, de către tiranul Atenei Hippias, fiul lui Pisistrate. În această calitate
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
ionienilor din 499 - 493 î.Hr. și pentru a a supune întrega Grecie. Întreaga flotă persană (în jur de 600 de corăbii) ancorase în golful de la Maraton - la circa 42 km de Atena. Miltiades reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("Adunarea poporului") să accepte lupta în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, el l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
poporului") să accepte lupta în câmp deschis, în locul apărării în spatele zidurilor cetății. Cu autoritatea pe care i-o conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, el l-a convins pe polemarhul Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene) să declanșeze imediat atacul. Armata persană, care se considera avantajată prin superioritatea sa numerică, nu s-a alarmat de apariția atenienilor și a continuat activitățile de debarcare de pe flota care staționa în golful Maraton. Profitând de faptul că o parte
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
dintre perși erau ocupați cu descărcarea proviziilor de pe corăbii și cu acțiuni de recunoaștere în zonă, Miltiades a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. În anul următor (489 î.Hr.), Miltiades, după ce a obținut bani sub formă de împrumuturi de la cetățenii atenieni, a întreprins pe cont propriu o expediție împotriva insulei Paros, pentru a-i pedepsi pe locuitorii acesteia care acordaseră ajutor perșilor. Expediția s-a soldat însă cu un eșec. Adversarii politici ai lui Miltiades au profitat de acest fapt și
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
Spartă și Atena își căutau aliați printre vecini. Regatul Odrid încheie o alianța cu Atena, ucigând solii spartani Astfel, în 431 i.en., Nimphodorus, fratele soției lui Sitalkes, primește titlul de proxenos, iar fiului lui Sitalkes i se oferă cetățenia ateniană. Macedoniei i se cedează orașul Therme. În 429 i.en., Sitalkes conduce o campanie în Peninsula Chalcidica și se va război cu Macedonia timp de 30 de zile. Însă a fost trădat de nepotul său, cumpărat de Perdicas al II
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
își începe romanul în localitatea Vitylos (actualmente Oïtylos) din sudul Peloponezului, pe care o descrie ca fiind populată cu pirați și jefuitori de epave. Odată cu traducerea în grecește a romanului "Arhipelagul în flăcări" și publicarea sa în foileton în cotidianul atenian "Kairi" între lunile iulie 1884 și ianuarie 1885, locuitorii din Oïtylos - despre care Jules Verne afirmă în carte că nu știu să citească! - au redactat o petiție-manifest în care cereau oprirea publicării. Scandalul a dat naștere unei serii de articole
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
rolului cheie jucat de femei în susținerea acestuia, reîntărind codul onoarei eroice masculine” în același timp exprimându-și rezervele legate de „polarizarea Vest (cei buni) vs. Est (cei răi)”. Cartledge scrie că s-a bucurat de film deși găsește descrierea ateniană a lui Leonida drept „iubitor de băieți” ca fiind ironică din moment ce spartanii înșiși încorporaseră pederastia instituționalizată în sistemul lor educațional. Ephraim Lytle, profesor asistent la catedra de studii elenistice a Universității din Toronto, afirmă că "300" idealizează selectiv societatea spartană
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
care a preluat puterea în Grecia în aprilie 1967. Acum, lui i se cerea să-și încheie exilul autoimpus și să restabilească democrația în țara în care a instaurat-o pentru prima dată, Grecia. La vestea sosirii sale iminente mulțimile ateniene au ieșit în stradă aplaudând și scandând: "Έρχεται! Έρχεται!" ("Vine! Vine!") Festivități asemănătoare au avut loc în toată Grecia. Atenienii au venit cu miile la aeroport pentru a-l întâmpina. Karamanlis a depus jurământul ca prim-ministru în timpul președintelui pro
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
proclamă : ""pământul patriei, odinioară sclav, acum este liber"". Această eliberare s-a numit seisachteia-lepădarea puterii, care a avut drept componentă și redarea statutului de cetățean liber pentru toți cei care , hectemori sau sclavi, și-l pierduseră. Continuă restructurarea sistmului socio-politic atenian, corelând drepturile și obligațiile cetățenești cu statutul de proprietar funciar, printr-o evaluare cantitativă riguroasă a veniturilor agricole și a locului în polis. Pentru a submina puterea familiilor aristocratice , Solon a schimbat calificările pentru puterea politică de la neam la bogăție
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
bogat . Acest lucru nu a privat familiile aristocratice , dar deținerea dreptului de participare la viață politică s-a extins. Pentru a se asigura că și cei săraci vor avea un cuvânt de spus în politică , Solon a extins adunarea generală ateniană . El a permis tuturor cetățenilor drept de vot . De asemenea, le-a dat puterea reală adunării generale . El le-a dat decizia finală de alegere a funcționarilor publici și a creat un consiliu de cetățeni de a acționa în calitate de judecători
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ce constă în sclavi. După încheierea reformele sale , Solon a renunțat puterea lui și a părăsit orașul, făgăduind atenienilor să mențină sistemul sau 10 ani , înainte de a face orice modificări. Cu toate acestea, în mai puțin de cinci ani , aristocrații ateniene au reușit să submineze acest sistem , încă o dată .O bună parte din instituțiile noi-create sunt repede desființate, sfatul celor 400 dispare, iar vărul lui Solon, Peisistratos, a preluat controlul . Deși Peisistratos a decis în mod corect, încercând să-i protejeze
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]