675 matches
-
le-ar fi spus nicicând (XXIV 35) ; notează că filosoful n-a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă, de pildă, naționalitatea lui Pollis, curteanul trimis de Dionis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n- are cum să accepte un astfel de plan prin care de bună voie să pună la îndemâna lui Platon cele mai zdrobitoare argumente împotriva propriei domnii (p. 191). În același timp, Dion sesizează și contradicțiile republicii ideale concepute de gânditorul atenian. În pofida faptului că invocă ideea echității universale, proiectul filosofului exclude prezența poeților în cetate cu argumentul că poezia e minciună, or nu de minciună au nevoie oamenii pentru a trăi drept și frumos ; nu conferă dreptul la învățătură negustorilor sau
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
remediu al solitudinii (ca să nu fii singur, trebuie să găsești un om, măcar un om - p. 116). În fața slujbașilor care vor să-i verifice actele, Diogene se proclamă din nou om liber și cetățean al lumii aflat deasupra rigorilor legilor ateniene : libertatea este înlăuntrul meu și n-o puteți închide (p. 118). Pasiphon, fiul lui Aristodem, este atras de spiritul de frondă al cinicului și îl îndeamnă să-i strângă pe tineri în jurul lui spre a zgâlțâi din temelii societatea coruptă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l socotește a fi un om dintre cei mai folositori societății, de vreme ce de la el pot învăța tinerii binele, respectul adevărului, al spiritului omenesc, al libertății (p. 166). Revenit în stradă, gânditorul-vagabond respinge ideea de a se transforma în profetul renașterii ateniene, căci nu dorește decât să fie lăsat în butoiul lui în timp ce Pasiphon și-ar vedea singur de salvarea patriei (p. 166). Declarația lui Diogene că nu are nevoie de oameni îl scandalizează pe tânărul reformator care îl acuză de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se poate trăi așa, ca un câine (p. 170). Asemenea lui Socrate și Platon, și Diogene este nevoit să admită că a greșit când și-a înălțat eșafodajul teoretic incapabil să reziste la confruntarea cu viața reală. Piesele închinate filosofilor atenieni sunt drame de idei în descendența celor alcătuite de Camil Petrescu, scriitor căruia Dumitru Solomon i-a consacrat studiul Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu (1958). Acestor trei creații teatrale în genul grav autorul le adaugă și o comedie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tânăr, vlăstar al unei familii ce poartă greul blestem al zeilor, dacă ar fi avut șansa să trăiască acum și printre noi (I, p. 62) . Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare de mult și nu mai știu de unde - I, p. 60), nu fără a avea intuiția unor păcate obscure care-i apasă neamul : Eram într-adevăr chinuit de amintiri care nu erau ale mele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
știu ce anume. S-a întâmplat poate ceva cu strămoșii mei sau poate chiar cu mine, dar parcă într-o altă viață (I, p. 66). După ce dezvăluie plagiatul lui Gorgias, care și-a însușit studiul lui Ghebeus despre situația învățământului atenian fără a avea nicio cunoștință în domeniu, Oreste devine ținta persecuțiilor celui demascat : acesta caută să-l alunge de la catedră și din oraș. Presimțindu-și soarta și intuindu-și vina ancestrală, tânărul susține că să-ți părăsești patria e parcă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tare ca rațiunea și ca voința ? (III, p. 88). Într-adevăr, Gorgias recurge la o armă secretă împotriva dușmanului său bântuit de spaime nedeslușite în nopțile lui de coșmar (II, p. 89) : îi dezvăluie din dosarul întocmit de serviciile secrete ateniene tainele pătate de sânge ale neamului Atrizilor și astfel îl determină să se întoarcă în ținutul natal. Îmbătrânit, dar nu ani, secole, ivit parcă dintr-o altă eră, îndepărtată (III, p. 91), Oreste e silit să se despartă de iubita
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe mai marele nostru prejudiciază Atena (I, p. 61). Toți sunt încredințați că cine îndrăznește să-și spună părerea poate liniștit să-și pună singur capul pe butuci, o dată ce informatorii mișună pretutindeni (I, p. 65). Demagogul Gorgias veghează ca tineretul atenian să primească o educație adecvată și pentru aceasta strânge date despre toți profesorii de la spionii recrutați chiar printre apropiații acestora (I, p. 69). Totodată, el intervine în programa cursurilor cu argumentul că în aceste vremuri istorice nu ne putem permite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 92). Ignorată de cei din jur, Pythia caută să atragă atenția cu o nouă prevestire însoțită de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în 2000, și generațiile imediat următoare, aflate la maturitate în anul 2000. 4.8. Concluzii Discursul istoric dominant prezintă democrația ca rezultat al luptelor pentru drepturi - libertăți față de state și conducătorii lor. Perspectiva este validă chiar și pentru nașterea democrației ateniene (crearea demei de către Clistene în 508 î.e.n, urmând unei răscoale), și cu atât mai mult pentru democrația modernă prin Magna Charta, revoluții, războaie de independență etc. O cale substanțial diferită a fost însă cea a democrațiilor locale, de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
În raționament. E ăla care zice că toți câinii sunt animale domestice și toți câinii latră, dar și pisicile sunt animale domestice, deci latră. Sau că toți atenienii sunt muritori, toți locuitorii Pireului sunt muritori, deci toți locuitorii Pireului sunt atenieni.” „Fapt care-i adevărat.” „Da, Însă din Întâmplare. Stupidul poate să spună și ceva just, dar din rațiuni greșite.” „Se pot spune lucruri greșite, e de-ajuns ca rațiunile să fie juste.” „Parol. Altfel de ce ne dăm atâta osteneală să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îpalestinieni), ei acceptă, fără nici o tragere de inimă, monarhia îSaul, apoi David și, în final, Solomon), bine delimitată, la rândul ei, din punct de vedere istoric, înainte de a se scinda îîn 931) în două regate. Ceva mai târziu, niște negustori atenieni revendică de la proprietari pământurile din jurul cetății; tot pe atunci, ei inventează numai pentru ei rudimentele pentru ceea ce vor deveni democrația și moneda. Prima va pune capăt domniilor dinastice, iar cea de-a doua va permite exprimarea valorii oricărui obiect în funcție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
însuși aceste cutreierări dramatice în dialogul cu Ismena. Mai trăiește oare sau e doar o fantomă acest Oedip ce-și caută un mormânt și al cărui trup neînsuflețit și-l dispută încă de pe acum Teba și Atena? Îngropat în pământ atenian, leșul său înghețat va sorbi din solul Aticii sângele cald al tebanilor. „Soarta ta”, îi va spune el lui Creon, „este să-mi vezi fantoma răzbunătoare (alastor) rămasă pentru totdeauna în acest colț de lume”. Alegând teritoriul Eumenidelor, Oedip optează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
periodic. Un biotribut tragic, umilitor și de bună seamă inacceptabil, odată ce Egeu - regele Atenei - a consimțit să includă pe propriul său fiu, Tezeu, printre cei care urmau să fie sacrificați Minotaurului, cu scopul de a încerca răpunerea monstrului. Desigur, regele atenian a riscat enorm, dar nu orbește. Tezeu era un erou, os de zeu. Legenda spune că tatăl său era de fapt zeul Poseidon. La vârsta de șaisprezece ani, el dovedise deja curajul, iscusința și forța ieșite din comun, răpunând tâlharii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
totul specială, diferită de a celorlalte femei, iar acest fapt ne demonstrează că fata era pregătită de la cea mai fragedă vârstă pentru a deveni prostituată Într-un templu, acest lucru nefiind considerat umilitor. Foto 5. Grecia antică: două hetaire Prostituata ateniană ducea o viață bogată și Îndestulată, ceea ce Însemna că obiceiul de a fi plătită pentru serviciile erotice era un fapt normal și legal. Curtezana antică ducea o viață liniștită, protejată de tradiții, practicându-și meseria În funcție de pricepere și de gusturile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
China Morning Post: „Jakarta, 15 august 1964. Indonezia alunecă treptat În ghiarele războiului civil. Guvernul lui Sukarno se mișcă stângaci spre un Aigos Potamos propriu și sunt mulți gata să preia rolul pe care l-a jucat Lisandru Împotriva flotei ateniene...“ Vreau să zic, pe bună dreptate, Mick, cine naiba Își pierde vremea să citească toate neroziile astea? Suntem În 1964. Trimitem oameni În spațiu. Nu trăim În state cetăți, nu bem vinul din urne și nici nu celebrăm amorul dintre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
senzualitatea trezește în el, ca în Eva, instinctul metafizic, dorința fierbinte de a cunoaște știința binelui și-a răului. Și apoi există mistica, o metafizică a religiei care se naște din senzualitatea combativității. Lucrul era prea bine știut de curtezana ateniană Teodota, care, în conversația purtată cu Socrate așa cum o relatează Xenofon în amintirile sale, încântată fiind de metoda lui de cercetare sau mai bine zis de moșire a adevărului, îi propunea filozofului să-i devină codoș ca s-o ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim că Socrate și-a condus procesul de pe banca acuzării. După procedura ateniană, verdictele erau două. În primul se afirma sau se nega vina. În al doilea se stabilea pedeapsa pentru care acuzatorul făcea o propunere, acuzatul alta, iar tribunalul alegea Între cele două fără să poată decide o a treia. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că femeile ateniene nu arătau cum ni le propun siluetele de pe friza Parthenonului; marmura a păstrat chipuri de o nobilă simplitate, În vreme ce, În realitate, se pare că atenienele nu disprețuiau deloc, dimpotrivă, un gen de cochetărie mai puțin adecvată imaginii noastre despre gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Heraclit, nu va depăși limitele care i-au fost fixate; dacă nu, eriniile vor ști să-l readucă pe orbita sa. Aceste actrițe invizibile ale tragediilor sînt păzitoarele unui drept străvechi, aspru și strict. Nimic mai firesc ca În fața areopagului atenian acuzarea lui Oreste să fie susținută de erinii, dacă Apolo a preluat apărarea. Altceva izbește totuși aici. Este prima oară cînd destinul este dat În judecată! Procesul lui Oreste este un proces Împotriva destinului la care participă și muritorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
afla aici, l-a convertit pe temnicer, redându-i vederea fiicei acestuia". Scrierile vechi menționează și un alt Valentin, episcopul de Terni, care a adus la credința creștină pe un filozof renumit, Cratone, și pe trei tineri ucenici ai săi atenieni. Cine a fost Cratone și ce afăcut el pentru lumea asta mare, Dumnezeu cu mila, sau Dracul să-l pieptene, că tot aia e! Pentru acest zel, (dacă era doar unul, mai treacă, meargă, dar patru, e stoc supranormativ chiar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fără profunzime, o excitație la nivelul senzațiilor, dar de ce aș pretinde mai mult? Și acum, e cazul să mă bărbieresc. Un om manierat se duce bărbierit să se arunce în mare chiar dacă, dimineața, e "antic" și se visează pe plaja ateniană, amestecat printre cei ce o așteaptă pe Frina. Camera are ferestre mari, acoperite cu perdele, din pânză cam grosolană, verzi, cu pătrate galbene. O astfel de perdea acoperă și ușa care dă spre balcon. Dimineața, când răsare soarele, lumina macerează
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sentimentelor. Se cunoaște o singură aventură erotică a Athenei, cea cu Hefaistos, din care s-a născut Erichtonius. Și nici măcar acest episod nu e sigur. Căci grecii o considerau pe Athena castă trupește. În procesiunea Panteneelor, din friza Parthenonului, fecioarele ateniene îi aduc în dar voalul de zeiță fecioară. Nu întîmplător în războiul troian ea a sprijinit dorința de răzbunare a soțului încornorat, în vreme ce Afrodita s-a purtat ca o femeie fără prejudecăți. Răceala distantă care-i dă Athenei, în statui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
până în piața Sintagma. Acolo, ne împărțim. Cei mai perseverenți vor căuta restaurantul care ne-a făgăduit "spaghetti". Ceilalți renunțăm. Ne vom potoli foamea cu ce-am adus de-acasă. În drum spre hotel, cedăm ispitei de-a fi, o clipă, "atenieni". Într-un pasaj, cu lume multă care stă la mese și bea bere, ne hotărâm să cheltuim câte doi dolari pentru o halbă. Dar, firește, noi avem problemele noastre, obsesiile noastre, așa că destul de repede discuția ne demonstrează că am rămas
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]