641 matches
-
cred în drept să impună societății o ordine divină obiectivată, care, ce-i drept, le rezervă doar lor dreptatea, puterea, cunoașterea a ceea ce este bine și ce este rău. însă, de obicei, oamenii credincioși nu se prezintă ca voci ale Atotputernicului. Iar dacă aderă la democrație și la disciplina pluralismului, ei se străduiesc să acționeze potrivit unor convingeri religioase pe care le recunosc a nu fi neapărat unanime. în Occident, pînă și fundamentaliștii își susțin revendicările prin mijloacele legale ale democrației
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o așteptau să fie stabilită de învățătorul lor. „...Nu știți ce cereți”, le-a răspuns Domnul, iar răspunsul Lui este o mustrare pentru toate dorințele noastre nesocotite, pentru toate ambițiile noastre păcătoase pe care le formulăm în cererile noastre către Atotputernicul. Admirabile cuvinte aflăm în cartea profetului Isaia, care zice: „Nu mâna Domnului e prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să nu audă. Ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru. Păcatele voastre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a omului spre Dumnezeu, spre a-l cunoaște și a-L vedea după măsura credinței și a curățeniei sufletești. A te ruga înseamnă a fi lângă Dumnezeu și Dumnezeu lângă tine. Prin rugăciune suntem în dialog permanent cu Dumnezeu. Cel Atotputernic se apropie, te ascultă și te ajută în toate cererile tale. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și Eu te voi mântui și tu Mă vei preamări”. Este o chemare a sufletului nostru către Dumnezeu! Să o împlinim! Pentru împlinirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în Dumnezeu să aibă grijă să se nevoiască la fapte bune”. Pentru copil și pentru orice creștin, credința trebuie să fie o alipire de Dumnezeu în dragoste, o supunere liberă și totală a voinței noastre sub voia cea sfântă a Atotputernicului Dumnezeu. Acest sentiment dumnezeiesc și uman creștin trebuie să cuprindă toate năzuințele copilului și ale omului de mai târziu și să caracterizeze orice raportare a copilului și a omului în general, față de Dumnezeu, față de aproapele, determinând modul în care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și la înterpretările Sf. Părinți. Să pătrundem, așadar, înțelepciunea acestei cerești rugăciuni, cugetând mai întâi la porunca dată de Hristos oamenilor, aceea de a se ruga în taină. Prin aceasta îi face să priceapă că văzul și auzul lui Dumnezeu Atotputernicul stau de față în cele mai ascunse și mai tainice locuri și că se așteaptă de la ei credință cu inima înfrântă și smerită, deoarece numai în acest chip este bine să-și arate, în fața Unuia Dumnezeu, simțămintele de evlavie și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îndreptățește misiunea sa de a vesti Fecioarei taina începutului mântuirii omenești: "prin chiar numele lui, Arhanghelul Gavriil arată Fecioarei cine va fi și cum va fi Cel Care Se va naște din ea: El va fi Dumnezeu și Om, Dumnezeu Atotputernic"291. "Singur numele îngerului este de minune - spune Sfântul Proclu, patriarhul Constantinopolului - căci cel ce bine a vestit Fecioarei Maria, Gavriil s-a numit; căci el vestea, și cu numele închipuia, pe Acela ce avea să vină în lume"292
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se multiplică, dat fiind că este contagioasă, se propagă, fierbe, determină reacții patologice. Și-i atinge pe toți: pe cei mărunți și supuși, pe micii zbiri responsabili de ceva, cum ar fi un șef de echipă, pe șefii ce par atotputernici, dar se tem de o putere de „sus” care-i urmărește și-i poate elimina când nu se așteaptă. toți se tem de ceva, poartă frica cuibărită În suflet, se tem să nu greșească, să nu devieze, să nu supere
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
nu numai în parohiile în care sunteți deja, ci și în alte parohii, ca astfel spiritul lui Hristos să triumfeze tot mai mult în suflete; împărăția Lui să se lățească tot mai mult spre fericirea multora și spre slava Celui Atotputernic. Mult Onorați Preoți Parohi și Directori locali și terțiari franciscani, să-mi învoiți a vă adresa cu această ocazie și Sfințiilor voastre câteva cuvinte, ca un mai mic tovarăș în apostolatul Evangheliei lui Hristos. Mai întâiu o rugăminte insistentă vă
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
mai fie de mirare că din această Italie au plecat acei care, în urmă cu două mii de ani, au cucerit toată lumea cunoscută atunci? Că din această țară s-au ridicat cei mai vestiți și cei mai numeroși artiști ai lumii? Atotputernicul a pus mult acolo și a rămas mai puțin pentru alte locuri ale pământului. Spre seară intrăm în Elveția, și la intrare și la ieșire nu ne întreabă nimeni nici de pașaport, nici de vamă. Toată noaptea călătorim pe pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
brusc, imediat și-a făurit o nouă gândire pentru a se reînnoi complet! Același lucru îndrăznea să-l ceară și Sfântul Ignațiu de Loyola ucenicilor săi, la sfârșitul celor 30 de zile intense de Exerciții Spirituale - dăruirea generoasă de sine Atotputernicului: „Primește, o, Doamne, întreaga-mi libertate“, a fost rostit pe loc de acest «voluntar» de excepție. „Doamne, ia-mă din mâinile mele și dăruiește-mă Ție! Vreau să fiu ucenicul Tău, robul Tău!“ Așa se va semna în continuare și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru că fără de El nu ar putea exista nici măcar o clipă; ba chiar devine un împrăștiat autentic și de neînțeles, pentru că se lipsește de baza adevărată și unică. El este înțelepciunea și dreptatea infinită. El este absolutul desăvârșit. El este cel Atotputernic. El este iubirea substanțială ce nu cunoaște limite. El este supremul bine al tuturor. Nimic nu este mai logic, mai potrivit cu înțelepciunea rațiunii umane, decât de a se abandona în Dumnezeu, chiar dacă omenește am fi perfecți, pentru că ar fi înțelepciunea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în mână și vezi ce a făcut Dumnezeu din El, de dragul tău. Ascultă cuvintele Sale cutremurătoare: «Eu însă sunt vierme și nu om» (Ps 21,7). Apropie-te de un tabernacol, acolo unde în aparența sărăcăcioasă a pâinii se află atotputernicul Om-Dumnezeu, Care de dragul tău S-a înjosit în fața ochilor tăi! Tu te preocupi de personalitatea ta, iar El ca să ți-o salveze pe a ta și-a lăsat propria Persoană în dezonoarea Golgotei. Sărmane om, cât ești de redus! Cât
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cale decât cea de față, ca să ne facă să reintrăm în noi înșine din beția suficienței noastre omenești. Însă se știe că, dintr-un mare rău, Dumnezeu știe să scoată un bine și mai mare, iar în cazul de față, Atotputernicul, nu se va mulțumi, în milostivirea Sa, doar ne deschidă ochii și să ne facă să înțelegem cât de costisitoare este îndepărtarea noastră de casa Tatălui, crezând că am ieșit din grija Lui, ci se va folosi de aceste evenimente
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Istoria primului martir se va repeta în istorie și de-a lungul veacurilor. Conflictul dintre Biserică și puterile satanice întrupate în curentele lumii, va fi aproape continuu; dar acestea, nu vor putea rezista în fața puterii minunate a Domnului. Cine știe ce pregătește Atotputernicul în zăpăceala îngrozitoare a acestui pământ nevoiaș? Cine ar putea întrevedea îmbobocirea milostivirii divine, printre atâtea perspective înspăimântătoare? Iar milostivirea va fi, atunci când îi va veni ceasul, și trebuie să fie, pentru că situația noastră este prea înlăcrimată ca să nu trezească
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
din scrisoare lui, Adlai Stevenson: "Credința că este de domeniul posibilului a salva lumea de la dominația sovietică prin "gentlemen's settlements" venind de la o personalitate cu așa de mare răspundere ca a voastră, nu-mi permite decît să implor pe Atotputernicul ca această politică să fie cea dreaptă și să nu ducă la război cînd va fi prea tîrziu." Acest schimb de scrisori nu făcea decît să arate, o dată mai mult, cît de fără speranță era soarta țării mele. 95 După
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pieri. Le aduceam apă de la fântână și ei se țineau mereu după mine. Într-o după amiază înăbușitor de caldă, mielușeii după ce-au păscut de-ajuns, s-au strâns unul lângă altul și se încălzeau la razele binefăcătoare ale atotputernicului zilei. Văzând că nu fug nicăieri și că nu trebuie păziți, m-am așezat pe iarba moale și deasă, moleșită de căldură. După o vreme pesemne c-am adormit. Două prietene, Maria lui Iliuță și Valeria Veronei au venit la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din copilărie, râul și Lunca Sucevei l-au atras, modelându-i sufletul, care vibra ori de câte ori asculta ore întregi foșnetul frunzelor de arini sau susurul valurilor... La scăldat, cu alți copii de aceeași vârstă, era fermecat de frumusețea meleagurilor noastre... Cel Atotputernic le-a binecuvântat familia cu doi copii, Adrian și Adriana, o pereche de invidiat. Sunt astăzi realizați, la casa lor, absolvind Academia de Științe Economice, din Iași. Se mândresc, de asemenea, cu o nepoată, Clara Maria (de numai 5 luni
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un firișor de aer proaspăt de afară, prin ușa întredeschisă și care nu se închidea niciodată. În cameră era liniște. Doar sforăitul monoton al fratelui meu, Mircea, se revărsa ca o barieră protectoare asupra celor șapte ființe aflate sub stăpânirea atotputernicului Morfeu. Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire. (Luca 2:14) Desigur, nimeni dintre noi nu putea bănui cât de dramatic se vor succeda evenimentele peste câteva momente. Pentru că nu aveam perne pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care-i atârna la șold. Ne-am înspăimântat groaznic privind la rânjetul lui oligofrenic, ce-i scotea în evidență dantura de carnasieră feroce, și la mâna care mângâia într-un gest explicit pistolul din dotare aflat în toc. Doamne, Dumnezeule Atotputernic, apără și păzește, ai grijă de copilașii mei, Iisuse Hristoase, și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apoi și mai mult! Să-L conștientizez. Să-L conștientizez înseamnă să-L iubesc. Am ajuns la concluzia că doar iubindu-L conștient pe Dumnezeu, voi prinde tărie în dragostea, în credința mea. În ce moment este abordabil intelectualul pentru Atotputernic? Când este el pregătit pentru întâlnirea vieții și morții lui? Întrebat, la un moment dat, dacă și L-a însușit pe Dumnezeu, C. G. Jung a afirmat că nu mai este chinuit de îndoiala credinței în Divinitate, că pentru el
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu, pe Pământ eu nu mă identific permanent cu starea de SFÂNT! Nici nu cred că ar fi posibil, deoarece condiționările legate de starea gravitațională îmi impun să exist pământean, cu misiuni pământene, cu bucuriile pământene. Așa m-a creat Atotputernicul: aici, acum, așa că nu-mi rămâne decât... OMUL... însămânțat de Divin. Cred că mi-am găsit încadrarea. O încadrare care îmi recunoaște superioritatea asupra OMULUI (deja simt avansarea, g-ul gravitațional pentru mine este diminuat) și nici nu mă simt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ascunsă și insuportabilă pentru ochii noștri umani, Prezentul, Își face apariția. Poate În cortegiul său, al lui Dionysos, printre fauni, nimfe, delfini, nereide, driade și alții, se strecoară și el, modest, dar... ce mai Înseamnă acest epitet la unul dintre atotputernici?! Și, ca și Eros, stăpân și peste cei mai puternici, peste zei, Iisus Însuși, care În pustiu a Învins categoric cele trei mari ispite ale Satanei, nu a putut să-și Învingă propriul orgoliu și, suindu-se pe muntele Thabor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu mai apar decât prin semne și intermediari pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine, ba, uneori, nici nu le băgăm În seamă, deși s-ar părea că „ei” sunt Încă vii și, Într-un anume fel, atotputernici. Un bun, un adevărat, un mare romancier este, aproape Întotdeauna, o voce profetică - nu numai În ceea ce privește personajele sale de hârtie, dar și În ceea ce privește personajele vii, care se află În jurul său și care nu-i dau, adesea, prea mare importanță. Deoarece
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann!... Se pare că redactorul-șef, atotputernicul Paul Georgescu, i-a recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul ei”, acești „tineri” cam suspecți și care „nu fac nimic”, care „stau pe marginea șanțului” (era se pare chiar expresia Titei!Ă, vor fi, odată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ori pe umăr un minuscul cartuș ornamental pe care nimeni nu mai e în stare să-l descifreze. Ierusalimul însă trăiește. Este un oraș în stare de război, pentru că e cetatea unui Dumnezeu mereu în picioare, în umbră, a unui Atotputernic de pe metereze, și care nu se mulțumește să impresioneze: partizanii săi se luptă între ei pentru fiecare centimetru din perimetrul sacru. El nu este (sau încă nu) un oraș-muzeu, un Luna Park sau un Jesus Resort. Desigur, e un bun
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]