50,818 matches
-
violență și de o urîțenie nesfîrșite. Atunci de ce să te mai întrebi de unde implicarea. Eu mi-am trăit copilăria în anii '50, adică într-un deceniu foarte violent. Pesemne că eu, copil, am prelucrat-o în vreun fel, i-am atribuit cauze, am dezvoltat mecanisme și tehnici de apărare, de eschivă, foarte asemănătoare celor necesare producerii de ficțiuni, nu știu. Vorbești despre durere acum? Nu, nu vorbesc despre durere, vorbesc despre violență. Durere, neapărat nu-mi amintesc să fi trăit. De
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
că figura lui Vlad Țepeș asimilat cu Dracula, "reprezintă mai puțin o ilustrare a violenței balcanice cît un atribut al imaginației gotice". Iar despre cruzimea medievală are a povesti destule chiar Occidentul, prin regii și împărații săi. I se mai atribuie Balcanilor ca notă distinctivă rasismul. Ceea ce e o evidentă exagerare, Holocaustul secolului XX fiind invenție germană predominantă. De acceptat e însă, desigur, complexitatea etnică a Balcanilor, care s-a dovedit a fi caracteristica ei cea mai frustrantă. Amestecul etnic complex
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
Solothurn, câștigător al premiului a fost filmul "Emporte-moi" - semnat de Léa Pool, regizoare născută în Elveția, dar a cărei carieră este, esențialmente, canadiană - atunci e clar că organizatorii ar trebui să modifice criteriile de selecție pentru a nu ajunge să atribuie premii unor filme din ce în ce mai puțin reprezentative pentru producția cinematografică elvețiană. De altfel, conform mentalității "orice contribuție oricât de mică - face ca filmul să fie elvețian" este alcătuită secțiunea "coproducții internaționale, cu finanțare minoritar elvețiană". Anul acesta, ea a fost dominată
Ca un ceasornic elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16396_a_17721]
-
Printr-o istorie a soartei, încă din viață, reputația de luptător sever și consecvent pentru dreptate și adevăr, pentru eradicarea corupției și minciunii, i-a fost întinată prin punere în circulație a faimei de atroce spirit malefic. I s-a atribuit vampirismul, de fapt meteahnă metaforică a celor pedepsiți de el pentru setea nesăbuită de avere și putere. Filmul se identifică cu o salutară reafirmare a voinței de recuperare a idealurilor de cinste și dreptate. Inserturile-coperți (eliptice, dar și sarcastice: "Lumea
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
mai găsim ceva interesant: 4 ocurențe ale numelui Iona. în principiu, acesta ar trebui să fie (ca nume biblic) masculin, dar într-unul din cazuri existența unui al doilea prenume (Olivia) contrazice așteptările, indicînd în mod clar că a fost atribuit ca feminin (probabil, format de la Ion). într-adevăr, sînt situații în care nu putem fi siguri dacă un prenume e feminin sau masculin, decît cînd e însoțit de cel puțin încă un prenume, din categoria celor lipsite de ambiguitate. Cel
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
de adevărat că, ulterior și între Sinoade, îndeosebi participanții la aceste sinoade se bucurau de o autoritate și de un prestigiu deosebit. Episcopii erau la început învățători și părinți afectuoși ai comunităților, dar cu timpul a început să li se atribuie valoarea de martori ai tradiției bisericești, apreciatori ai Ortodoxiei 31. Învățătura Sfinților Părinți care se află fie în operele lor teologice, fie în deciziile sinoadelor la care au luat parte, formează Sfânta Tradiție, care împreună cu Sfânta Scriptură dă adevărata mărturie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
urme" din viața autorului. De altfel, romanul nici nu conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu "diavolul nazist" a
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
nu o dată degradate în stereotipii sau în grotesc) și aluziile culturale. Tendinței regresive a literaturii i se asociază un "complex succesoral", o "umoare" specifică, numită de autoare "melancolie a descendenței". Aceasta se descompune într-un adevărat "spectru de nuanțe retorice", "atribuite în anumite texte personajelor, transferate, în altele, instanței auctoriale și, deci, convertite în conștiință estetică". Autoritatea ascendenței literare e acceptată cu resemnare sau naște revolta; prilejuiește ireverența, ironia și maliția ori cultul modelelor, devine obiect al parodiei sau, dimpotrivă, al
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
la atac". O generalizare care, pentru un ziarist democrat, cum se crede Ion Cristoiu, era cu totul ne la locul ei. Multe sînt țigăncile care nici în coșmarurile lor nu ar adopta tactica lui C.V. Tudor, pe care le-o atribuia Ion Cristoiu aceea de ridicare a poalelor în cap și de insultare a conlocutorului înainte ca acesta să deschidă gura. Dacă Ion Cristoiu, apărător al democrației, ar fi înțeles că și democrația are dreptul să secrete anticorpi, așa cum Corneliu Vadim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
mai fi de verificat un paradox: s-ar părea cititorul a acceptat mai ușor limbajul personajelor lui Eugen Barbu din Groapa decît pe cel al Moromeților lui Preda. în cazul lui Barbu, violențele lingvistice au fost probabil tolerate pentru că erau atribuite unui mediu limitat (lumea interlopă), asociindu-se cu argoul, cu limbajul celuilalt. Simpatia, identificarea cu un mediu condamnat poate rămîne o plăcere secretă; aparențele sînt astfel salvate. în cazul lui Preda, limbajul vulgar sau violent e însă atribuit unor țărani
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
Lovinescu pentru a spune că are niște cusururi. Ea m-a vorbit numai de bine și, uite, eu o vorbesc de rău. Odată i-am spus că-mi contrazice cu talent și cu înverșunare toate ideile pe care mi le atribuie. I-am spus asta și ea a aprobat. Cum spuneam, s-a întîmplat să ne certăm, dar fără să ne supărăm niciodată. Acum, dacă ar fi să pornesc, după cum am obiceiul, de foarte departe, surprinzător de departe, într-un fel
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
oare o mai lucidă consemnare, o mai amară apreciere a acestei liote de nechemați abuzivi ce alcătuiau "conducerea superioară?" Să vedem care e atitudinea lui Titus Popovici față de sine însuși. Am putea vorbi de o cochetărie stîngace, cînd prozatorul își atribuie gesturile unei opoziții practic nule, precum albul așternut pe alb. Astfel, la finele Congresului al XIV-lea, și-ar fi îngăduit să taie de pe listă, în taină, "banda celor patru": madam Ceaușescu, Bobu, Dincă, Dăscălescu, precum și cîteva "plevuști" ca Nicu
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul ți-l veghează")". Lui Stalin, nu pregetă a-i atribui "bun simț", aruncînd vina "deformării" asupra altora: "Ceea ce spunea Stalin era plin de bun simț, dar propaganda care începea să ne inunde nu era defel. Cu o insistență care ducea fără greș la efectul contrar, de respingere prin suprasaturație, se
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
poezii regăsite", risipite în diverse surse și aflate pe punctul de a fi uitate. Aparatul critic e deficitar, informațiile sunt uneori insuficiente sau chiar absente. Nu știm care sunt argumentele pentru care poeziile nesemnate (p. 132, 133, 134 etc.) sunt atribuite lui Coșbuc. Destule greșeli de corectură afectează lectura. Există riscul de a perpetua confuzii printre scrierile minore ale lui Coșbuc. A pune ordine absolut necesar. Sunt (re)descoperiri care nu schimbă cu nimic nici ierarhia internă a scrierilor lui Coșbuc
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
firesc: "Ne apropiem cu toții de marginea aceleiași bezne/ care pentru mine e mută." (Getting Older) Tinerețea nu e o temă la care să ții, dar îmbătrânirea este. La fel a fost pentru Yeats. Exact în sensul pe care i-l atribui tu: o confruntare curajoasă cu inevitabilul. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. Nu pari s-o regreți. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Mă duce gândul la Chagall și imaginile lui de pogrom. Te bântuie acest posibil infern de care ai scăpat? E.F. Da. L.V. În Still Life scrii: "biologia tandreții se uită." În această lume de "intruși" (calitate pe care i-o atribui și lui Roy Fisher în poemul City Lights), spui, poeții nu se "integrează" (Modern Tower). Această neputință de a se simți acasă și ocrotit e tipică autoului Desperado. El e le mal aimé. Cred că aici te încadrezi în grup
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
negative ori pozitive) pe care o aplică: "Și unele și altele au fost însă mereu însoțite de argumentări, într-o strădanie de a conferi actului critic temeiuri raționale și a-l elibera de verdictul umoral care, altminteri, i se tot atribuie". Căci, să admitem, funcționează o meteahnă a criticii în speță conservatoare,aceea de a-și declina obligația unei replici rezonabil articulate, înfigînd precum un deget în pieptul preopinentului acuzele de "umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit principe un reprezentant al aristocrației senatoriale, Galba. Bătrân, el a crezut că se va impune dacă va adopta un tânăr strălucit care să-i succeadă la domnie. Istoricul Tacitus îi atribuie cu această ocazie un discurs din care citez acele pasaje care-și păstrează și azi actualitatea: "Augustus și-a căutat succesorul în familia sa, eu în stat (...). Te afli la vârsta când ai scăpat de dorințele tinereții iar în trecutul
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
cu o încercare a lui Franco Pulcini de a contura biografia și personalitatea lui George Enescu, spun încercare pentru că, pierdută în detalii nesemnificative, ea nu transmite esențialul. Și, dacă percepe refuzul compozitorului de a se ralia unei grupări componistice anume, atribuie greșit solitudinea sa stilistică (dépaysé, spune el) eclectismului și nu originalității profunde. Mai pot fi discutate unele detalii inexacte, dar evident intenția este bună. Câteva rânduri despre relația dintre Enescu și Italia completează acest veritabil simpozion.
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
Cristian Teodorescu CVTudor e tot mai puțin din ce-a fost. Ultima lui manevră, de a-și atribui pe viață președenția onorifică a PRM, după ce a renunțat la prima funcție din partid, e o mare înfrîngere. Chiar dacă încearcă s-o vîndă drept o lovitură de imagine. E o lovitură în care cel mai puțin cred membrii propriului său
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
ar fi fost un luminat reformator, trădat de ai săi și atras în curse fără număr de sprijinitorii casei Lancaster, cu scopul de a opri - sau a încetini măcar - progresul. Se zice că nici multe dintre crimele ce-i sînt atribuite nu le-a făptuit. Mai scrie acolo că nici gînd ca Richard să îi fi asasinat, cu mișelie, pe cei doi copii nevinovați ai fratelui său Clarence. Ci că, dimpotrivă, aceștia ar fi trăit pînă la bătrîneți adînci la vreun
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
cer un anumit gen de programe sau un anumit gen de emisiuni, ci trebuie să li se mai și propună câte ceva, dacă acel ceva are valoare. Nu e ușor, desigur, când, în majoritatea cazurilor, diletantismului și prostului gust i se atribuie valoare de vedetă. Este adevărat că, pentru eliminarea acestor tare, trebuie ca moderatorul însuși să aibă valoare, să aibă simțul acesteia, altfel întâmplându-se ce se întâmplă, adică invazia-tăvălug a mediocrității devenită profesionalism și purtând cu sine stigmatul kitsch-ului
Din învățăturile TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11989_a_13314]
-
formule din codul informaticii și al mijloacelor de comunicare electronice. De exemplu, sub titlul "Jargoane de chat. Folosite mai des" (usr.rhp.ro) sînt enumerate mai ales abrevieri; "te deranjează vorbitul în jargoane și prescurtări? " (computer-games.ro). Unii par a atribui eticheta jargoane (păstrîndu-se mai aproape de definițiile mai vechi ale termenului) în special împrumuturilor la modă, ostentate din snobism: "prefer să folosesc întotdeauna un țigănism ca mișto, gagică etc. decât să bag jargoane ridicole precum cool, trendy, job" (clubliterar.com). Oricum
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]