1,372 matches
-
direct războiului pe continentul european. Către sfârșitul războiului și imediat după aceea, C.A.F s-a ocupat și de strângerea de documente cu privire la Holocaust. Această acțiune contravenea politicii oficiale sovietice de a prezenta crimele de război mai degrabă ca atrocități naziste împotriva tuturor cetățenilor sovietici, fără să se recunoască genocidul îndreptat în mod particular împotriva evreilor. Unii dintre membrii comitetului erau sprijinitori entuziaști ai înființării și a cauzei Statului Israel, înființat în 1948,lucru cu totul neagreat de Stalin și
Comitetul antifascist evreiesc () [Corola-website/Science/301017_a_302346]
-
numele copiilor, unii de doar câteva luni, scrise cu alb pe negru aduce aici tragedia care s-a abătut asupra copiilor din Gaza", a declarat președintele asociației, Justin Forsyth. "Moartea unui copil e prea mult; moartea a 373 este o atrocitate, o pată pe conștiința întregii lumi. Noi condamnăm toate atacurile asupra civililor din Gaza și Israel și prin publicarea acestor nume, amintim lumii urgentarea presiunilor pentru o încetare permanentă a focului. Trebuie să ne asigurăm că nicio altă tânără viață
Omagiu pentru cei 373 de copii uciși în Fâșia Gaza by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/82171_a_83496]
-
nu investighează vreodată aceste cazuri. Ele sunt doar relatate, dintr-o perspectivă, la rândul ei, stranie, căci naratorul pare a fi un însoțitor inert al lui Abăza. E aproape întotdeauna în preajma lui, dar, în ordine concretă, nu intervine decât accidental. Atrocitățile sunt relatate cu un calm suspect. N-ar fi exclus ca, date fiind libertățile pe care și le ia aici Nimigean, cel care povestește să fie chiar subconștientul criminalului (pista psihanalitică fiind, de altfel, sugerată chiar prin titlu). Oricum, nu
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
metoda: un medic prosector să facă în curtea bisericii, în prezența noastră, a copiilor, însoțiți de părinți, disecția cadavrului ultimului copil înecat. Cadavrul, desfigurat, fusese pus pe o masă de lemn, iar noi, în cerc, am fost obligați să privim atrocitatea care se petrecea acolo. Ce m-a izbit a fost asemănarea scenei cu aceea a tăierii porcului de Crăciun. Simt și acum palmele cu care mama, stând în spatele meu, îmi readucea urgent capul în poziția din care să văd, ori de câte ori
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
-și vitele. La vederea oamenilor din Hachisuka, se speriară și mai rău. Aoyama Shinshichi îi liniști: — N-am venit la pradă. Mergem să-l pedepsim pe Watanabe Tenzo și pe tâlharii lui. Sătenii se liniștiră, începând să se plângă de atrocitățile lui Tenzo. Crimele lui nu se mărgineau la furtul unei carafe de la Sutejiro. Pe lângă că încasa impozitul anual pe pământ pentru seniorul provinciei, își făcuse propriile legi și aduna încă o sumă, numită „taxă de protecție”, pentru orezării și loturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ulei, capturând cu mâinile goale provincia Mino. În acest scop, își ucisese stăpânul, Toki Masayori, și-l alungase în exil pe moștenitorul său, Yorinari. Mai târziu, își luase una dintre concubinele lui Toki. Circulau povești nenumărate despre brutalitatea lui și atrocitățile pe care le comisese. Dacă mai era nevoie de vreo dovadă a iscusinței lui, odată ce devenise stăpân peste Mino, nu mai cedase nici o palmă de pământ inamicilor. Dar întorsăturile soartei sunt înspăimântătoare. Ar fi cu putință ca întâmplările următoare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acum începea să se îndoiască. Dosan ajutase mult timp clanul Hachisuka financiar, iar prietenia dintre ei era strânsă. Ar fi fost de neconceput ca Hachisuka Koroku să nu știe despre caracterul lui Dosan, sau să nu-i cunoască trădările și atrocitățile. Totuși, era un agitator în lupta dintre tată și fiu. Indiferent cât de des relua problema în minte, Hiyoshi nu putea fi de acord să ia parte la acel conflict. În lume existau mii de oameni orbi. Era posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
decât trei mii de ronin-i! — Maimuță! Subțiraticul tău gât se apropie tot mai mult de spada mea! — Cum? Gâtul meu e în pericol? Chiar dacă le rămâi loial celor din clanul Saito, ce fel de oameni sunt ei? Au comis toate atrocitățile și trădările cu putință. Crezi că mai există provincii cu un simț moral atât de degenerat? Nu ai și dumneata un fiu? N-ai familie? Aruncă o privire spre Mikawa. Seniorul Ieyasu s-a și unit cu clanul Oda, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai spuneți nimic, le porunci el. Dacă refuzați să îndepliniți ordinul, îl voi da altcuiva. Iar dacă ceilalți generali și soldați nu mă vor urma, atunci am s-o fac eu însumi, singur! — De ce e necesar să comitem o asemenea atrocitate? întrebă din nou Nobumori. Aș crede că un adevărat general poate provoca prăbușirea Muntelui Hiei fără a vărsa un singur strop de sânge. — Gata cu „bunul simț”! Vorbesc opt sute de ani de „bun simț”! Dacă nu ardem până-n rădăcini vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cred că lucrul care vă îngrijorează cel mai mult pe fiecare este acela că, dacă atacăm cu foc Muntele Hiei, nu mai încape nici o îndoială că țara se va întoarce împotriva Domniei Sale. — Exact așa e! exclamă Seiken. Dacă înfăptuim această atrocitate, atât samuraii cât și poporul vor fi nemulțumiți. Dușmanii noștri vor profita de ocazie spre a pângări pentru totdeauna renumele Domniei Sale. Dar tot eu sunt cel care a recomandat ca, atunci când atacăm Muntele Hiei, să mergem până la capăt, deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tinerei religii universale, precum și ura apusenilor contra evreilor. Această ură contra evreilor le e comună tuturor scriitorilor anticităței mai tîrzie: Pliniu, Quintilian, Tacit, Juvenal și mulți alții. Același sentiment trăi mai târziu în toate popoarele romanice și germanice; la ce atrocități au dus e îndestul zugrăvit cu culori vii în cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de cătră amicii d-lui Graetz ca un luminos prototip. Din nefericire d. Schleiden n-a scăpat de soarta
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
germani. Franța de sud însă e cunoscută ca țara clasică a pasiunilor religioase. Cât de îngrozitoare au fost acolo furia religioasă în curs de secole în războaiele contra albigenilor și hugenoților; în suta a optsprezecea încă s-au văzut aci atrocitățile luptelor camisarzilor și execuțiunea pe eșafod a lui Jean Calas, ba în anul 1815 încă terorismul alb domnea în țară, în Nîmes și Montpellier poporul de jos a ucis pe protestanți. Dacă un asemenea popor vestit prin fanatismul lui religios
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
precis, unde e mai puțin prost traiul evreilor, În care țară din răsăritul Europei. La Începutul anilor ’40 prin Ungaria și România treceau refugiați evrei polonezi cu speranța că vor reuși să ajungă În Țara Făgăduinței. Acești refugiați povesteau de atrocitățile prin care a trecut populația evreiască din țara lor. - Deci ați fost Într-un fel preîntâmpinați... - Era de necrezut - nu am dat crezare spuselor lor. Și chiar de ar fi fost adevărate, ne spuneam că la noi, În Ungaria, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
grenade, explozibil. Comitetul a fost informat și de faptul că unele lagăre au fost minate cu scopul ca În ultimele clipe, Înainte de căderea lor În mâinile armatelor aliate, să fie aruncate În aer, să rămână cât mai puține mărturii despre atrocitățile petrecute printre sârmele ghimpate. Astfel, acest comitet a pregătit un plan de autoeliberare, armat, ținând cont de faptul că cu aceste relativ puține arme ușoare nu poate fi apărat din interior lagărul decât câteva ore, cel mult o zi sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În ele. - Zvonuri, vorbe... Nu am crezut În ele. Se spunea despre o lege de rezolvare a problemei evreiești, dar nu mă gândeam la așa ceva. Nu Îmi Închipuiam. Auzeam noi despre Polonia, dar așa cum ai auzi astăzi niște zvonuri, niște atrocități... și nu Îți vine să crezi că se poate Întâmpla așa ceva. Nici noi nu credeam atunci. Credeam că sunt omorâți, că au fost și Împușcați, dar nu de genul ăsta. Nici o rezistență nu s-a opus acestor deportări. Acum altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fie de sârbi cu privire la albanezi, fie În cadrul statului independent croat al lui Ante Pavelici, care a „curățat” Bosnia Între 1941 și 1944 de populația sârbă, sacrificând aproape un milion de persoane. Aceste masacre au avut drept consecințe Îndepărtate exterminările și atrocitățile comise În cele două conflicte imbricate, din Croația (1991-1992) și din Bosnia (1992), dar de data aceasta În detrimentul populațiilor croate și bosniace musulmane. Pentru a fi preciși, trebuie să facem o distincție Între genocid și deplasările de populații. Astfel, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
1989 exista o motivare în păstrarea acestui secret, folosit drept instrument suplimentar de teroare asupra victimelor prezente sau viitoare, după, păstrarea cu încăpățînare a secretului, inclusiv minimalizarea numărului celor trecuți prin ghearele aparatului de represiune, nu poate urmări decît diminuarea atrocităților și a terorii instalate în perioada comunistă în ochii opiniei publice. Autorii Introducerii apreciază numărul proceselor politice, numai pentru perioada 1949-1960, la 134.150, cu judecare a minim 549.400 de persoane, cu condamnări totale, fără condamnări la moarte, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se va prăbuși. Criticul din volumul Subiect și predicat (1993) a urmărit cu obstinație să umilească uitarea, memoria fiind mereu sub spectrul obnubilării, în inconștientul colectiv, acesta fiind mereu dispus, ajutat și de cei interesați, a trece în umbră toate atrocitățile cărora le-au căzut victime atîția din cei care și-au păstrat demnitatea. Autorul se vrea și reușește, prin opera sa critică, a fi cel care ține dreapta măsură. Cu un ochi vigilent, adept al autonomiei esteticului, nu fără o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în exil nu au abdicat. La Virgil Ierunca, cum singur mărturisește, "s-a cuibărit revolta fără sfîrșit", ce poate fi explicată prin faptul că, așa cum precizează George Racoveanu: "Crimele acestea noi nu le putem ierta". Se înțelege, e vorba de atrocitățile vechiului regim. Paul Goma este o așteptare împlinită, trimiterea și publicarea în străinătate a unui roman adevărat, autorul rămînînd în țară, ne dă șansa, alături de cei din celelalte țări sovietizate, de a arăta lumii că nasc și în România "scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reproșa implicarea scriitorilor, ditirambii înălțați de aceștia la adresa muncii forțate de la Canal (să nu uităm că aici munceau, în principal, deținuți politici), dar nu mai puțin a comunismului. Li se impută inclusiv refuzul de a fi scris pentru sertar despre atrocitățile la care luau parte. Intelectuali de primă mărime, modele recurente, ca Sadoveanu, Parhon, G. Călinescu, au semnat pactul cu diavolul roșu. Nu cred că mai este necesar a aminti de Petru Dumitriu și al său Drum fără pulbere. Sîntem obligați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o dă ca exemplu pe Lily Marcou, care își amintește obsesiv cum, copil fiind, în România, un ofițer al Armatei roșii ocupante a luat-o pe genunchi și a mîngîiat-o. Fapt suficient pentru a fideliza-o sovietelor și a-i obtura atrocitățile Gulagului și regimului comunist. La altă scară, un fenomen asemănător s-a întîmplat și, din nefericire, se perpetuează ca imagine și astăzi, în Moldova de peste Prut, unde, după sovietizare, în școli autohtonii au fost îndoctrinați cu relele suferite sub "ocupația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
egalitare la care a subscris (principii manipulate cu perversitate de doctrina comunistă). Aceasta ar putea fi, în aprecierea profesorului american, motivația pentru care stînga refuză egalizarea Gulag-Auschwitz. Sîntem datori cu lungă răbdare a lupta pentru recunoașterea adevărului, a egalității în atrocitate a nazismului și comunismului. Un alt profesor american, Richard Pipes, susține, ca o evidență, că bolșevismul instaurat în Rusia a furnizat nazismului modelul Statului polițist cu Partid unic. Ca Jean-François Revel, într-un studiu, cu un titlu ca o definiție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a lui Demostene Botez deși tratează aceeași temă... An-son-hi de V. Porumbacu, Ochii de Mihai Dragomir, Un om și-un frate sovietic de Eugen Frunză sau Copii coreeni la Congresul păcii de A. E. Baconsky au o țintă comună: demascarea atrocităților săvîrșite de imperialiști în Coreea însă fiecare poet ajunge la scopul propus cu mijloacele sale specifice. Numeroase poezii-manifest bine realizate vom întîlni, de pildă, la Maria Banuș: Patronul, scrisă cu prilejul naționalizării industriei grele, Cîntecul soarelui, apel poetic pentru alegerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acțiunea ar putea sucomba, lăsînd practic fără urmări vizibile această palidă încercare de scoatere la lumină a tenebrelor din care s-a nutrit îndelungata dictatură bolșevică. Au fost publicate numeroase cărți prin care victimele din închisorile comuniste depun mărturie asupra atrocităților la care au fost supuse. Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu i-a chemat nici un tribunal, nici o instanță nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]