631 matches
-
foc; vroiam să strig, dar glasul îmi amorțea în gât. Mă simțeam împresurat, înădușit, strivit de înfricoșatele fantome, aveam sufletul la gură..., când, în sfârșit, iată că vine, vine în fuga mare în ajutorul meu, credinciosul, voinicul Milordachi într-o aureolă de lumină ca o pajură 159 din poveste, ca un zmeu răzbunător, se repede asupra fantomelor dușmane... și în aceiași clipă dânsele dispar într-o pozderie de scânteie, iar eu... m-am deșteptat. ............................................................................................................................... Multe, multe aș mai avea de spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e această vrâstă zisă ingrată, tocmai din cauza naivităței ei și ce pacat că trece așa de iute! Căci, îndată ce ai calcat pe pragul maturităței, trebuie să-ți iei ziua bună de la visuri, iluziuni, speranțe, care te-au întovărășit ca o aureolă de raze. Și ce ți-i bună experiența capatată în urmă, dacă în schimb ai pierdut însușirea de a te înfrăți cu frumusețele naturei, dacă plăcerile nu te mai mișcă, dacă dorurile nu te mai ard, dacă îți lipsesc ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai atrăgătoare. Aceste misterioase ruine, marture unui trecut de lupte crâncene și de glorie nepieritoare, se profilează și astăzi pe albastrul cerului ac o colosală enigmă pe care poporul nostru, în neputința de a o dezlega, o învăluie într-o aureolă poetică de legende. Așa se zice că Ștefan cel Mare, învins de turci la Valea Albă, vroind a se retrage în cetate, a fost respins la poartă de maică-sa, care i-a zis că numai biruitor îl va primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aclama, mai ales tinerii vedeau în el un lider adevărat, un model, nu doar intelectual, ci și moral. Nu se știe cum s-a răspândit vestea că în timpul studenției avusese de suferit din cauza Securității și asta i-a creat o aureolă în plus. Fratelui meu a început să-i placă, să-i placă nespus postura aceasta, pentru ea luptase toată viața, pentru ea se născuse și acum, iată, ajunsese să-și trăiască visul. Nu era decât un pas de făcut între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Iosif Sabău; atitudinea de patriarh smerit a părintelui Anton Dămoc, mai mult privind înspre lumea cealaltă decât înspre aici; sfințenia și duhul părintelui Anton Bișoc; etc. - sunt tot atâtea icoane din vremuri acum apuse. Dar nu atât de îndepărtate încât aureola lor să se fi stins. Mulți dintre ei aveau studii făcute în Italia, unii cu doctorate în teologie, dar și în alte științe, cercetători, istorici, artiști, literați, unii fuseseră pe front - cu toții îndrăgostiți de pământul nostru și de credință. Prigonirile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de mare, dărâmă zăgazuri, Căci tu doar ești matelotul din viforul vremurilor nouă... ...Și astfel prin truda ta ieri ridicatu-s-a mândra cupolă, Din care răsfrânge-se Domnul ca chipul în limpezi cisterne, Și neo-leviții, ce-n jurul tău astăzi fac aureolă, Deasemeni, prin tine, sorbit-au avântul spre culmile-eterne. Prin tine și gintea moldavă ce stat-a-n străbuna ei lege, Ajunge să treacă odată cu titlu-i de drept în istorii; Și-Apostolii ei ce-arătatu-i-au calea, prin veacuri pribege, Prin tine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pământ, din binefacerile căruia până acum, nu s-au împărtășit decât anevoie. Leal, viteaz și drept deopotrivă El va rămânea în Istoria neamului alături de cele mai mari și mai luminoase figuri, numele Său purtând această în întreită glorificare o vecinică aureolă de lumină. Dar dacă războiul de întregire este ieșit nu numai din voința Lui, dar și din impulziunile adânci ale sufletului românesc de pretutindeni, dacă bravura Lui a găsit un sprijin continuu în însușirile neprețuite ale ostașilor săi, opera cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lui se contura tot mai clar. I se părea că era mai mult caracteristică feminină decât masculină. Prima reacție a fost să-l privească ca pe ceva periculos și greu de atins. De când îl cunoscuse îl găsea învăluit într-o aureolă de mister. Buzele ei se răsfrânseră într-un zâmbet abia schițat și căuta parcă o soluție să facă față elegant situației în care se afla. Toate instrucțiunile de autoapărare pe care le auzise în viața ei, acum se ghemuiau lașe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
albă ca un cub de zahăr, iar ea se simțea în ciuda tuturor lucrurilor ca o piatră prețioasă în mijlocul unei expoziții. Lumina difuză răspândită de abatjurul violet a lămpii uitată peste noapte pe o noptieră, nu mai era învăluită de aceeași aureolă de mister. Începea o nouă etapă în viața ei fără să fi fost binecuvântată de familia sa. Viața are un singur cântar, iar acel cântar este destinul. Vom vedea dacă iubirea te face fericit sau se poate transforma într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ei prieten era în afară de orice bănuială. Azi, Brîndușa m-a acuzat în fața prim-secretarului că am fost vulgar cu o delegată doamna blondă. Eu am făcut-o mincinoasă. Dacă se dovedește că a mințit, pierde. Și pierde mult, măcar din aureolă. Cu declarația ce i-ați dat-o o va determina pe doamna blondă să declare că m-am purtat urît, ba chiar scandalos. Altfel, declarația dumneavoastră va ajunge în mîinile soțului delegatei. Don Șef stă cu privirea fixă, undeva spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mi te vor putea smulge din inimă niciodată pe „Tine“. Am să ți uit, poate, surâsul, fața, dar trecutul nostru comun, al cătuit din fapte concrete, din aspirații comune și din peri oada recentă când sacrificiul nostru răsare ca o aureolă, pe acesta nu mi-l vor putea lua. El va fi întipărit în inima mea, în mintea mea, și în scurtele clipe de răgaz am să-ți strig numele... Dar să lăsăm nălucirile și presupunerile astea lugubre. IV [...] Când, spune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
culoarea cărnii și cu un luciu roșiatic, o vietate ciudată „goală ca un vierme“, ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu mânecă scurtă - un filfizon de felul lui, de vreme ce cămașa avea un jabou „din cea mai fină pânză cu dantelă“. Sticlele colorate (printre care „ticăia bizar“ un ceas olandez) erau ca „un curcubeu ce strălucea În spatele umerilor lui“, ca „o aureolă ce-i Înconjura capul Înfumurat“. Gheața, vinul și apa râului Monongahela treceau din pahar În pahar. Saloon-ul mirosea a mosc, absint și coajă de lămâie. Lumina lămpilor cu camfan scotea la iveală asteriscurile Întunecate produse „de expectorație“ pe nisipul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eroic cu spada în mână, nevrând să supraviețuiască căderii Constantinopolului său: Nu poți fi înfrânt, dacă lupți până la moarte". De fapt, era o sinucidere deghizată, glorioasă însă, ce-i salva onoarea, demnitatea, rămânând în viitorime un Ștefan Voievod neînfrânt, cu aureolă de martir, ce-i satisfăcea și orgoliul, mândria nemăsurată ce-l făcuse să greșească nu o dată în viață... "Da!... dar Moldova cui o las?!!..." Să... să lupte!... Dar cum? Cu cine? E singur... Singur... Ce să aleagă? A trăi... a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos și-a patra oară! Numai așa se ajunge la desăvârșire! se aprinde Ștefan. Unde sunt "Patimile", "Iisus răstignit", frumos, senin, scăldat în lumină, cu aureolă aurită? Lumina, aurul să le păstreze pentru "Înviere". Iisus pe cruce, bătut în cuie, chinuit de durere, singur, părăsit de însuși Dumenzeu-Tatăl: "Era un om... și suferea ca dânsul... Un Dumnezeu nu ne-ar fi înțeles plânsul". Toată suferința, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și în ferestre. Era ziua lui de naștere. În realitate: mari demonstrații la București. Parcă m-aș găsi printre ei, deși am luat un alt drum în viață. Am început să scriu poeme din nou, în suedeză. Umbrele lumii ca aureole peste animate și inanimate. Despre lumina în drum peste lumina albă a altui cer. Decembrie N-am mai scris nimic în acest jurnal. M-am ocupat cu scrisul poemelor, cu cititul, dar mai ales cu strângerea banilor pentru a plăti
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și mai târziu neclintiți pe poziție; l-am revăzut de asemenea pe Ionel Moța, venit de la Cluj, ca președinte al Centrului studențesc Petru-Maior. Din banca în care stăteam, prin fumul și aburul din sală, cei de pe estradă apăreau într-o aureolă jumătate reală, jumătate zămislită de admirația [38] noastră. Nu-mi mai aduc aminte câte cordoane de jandarmi am rupt până la Ministerul Lucrărilor Publice, unde am fost opriți definitiv de numărul tot mai mare al paturilor de pușcă, ce se îndreptau
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
socoteau că trebuie pedepsit. Firește că ecoul acestei crime politice a fost cu totul defavorabil Legiunii, atât în țară cât și în străinătate, căci cei mai mulți nu cunoșteau sau uitaseră repede rolul sinistru al lui Iorga, creându-i astfel acestuia o aureolă de martir. Când s-a aflat la Președinție despre aceste două asasinate, generalul Antonescu a izbucnit amenințător, declarând că renunță la tot, dar având numaidecât grija să trimită misionarii săi, între care în primul rând pe colonelul Dragomir - pentru a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de masă luase loc profesorul Gheorghiu. Luată în parte, fiecare figură din prezidiu era remarcabilă, toate se pierdeau însă într-o penumbră estompată din care doar una singură radia. Luminată de pacea interioară, fața maestrului Sadoveanu avea în jurul capului o aureolă. Alocuțiunile au fost indistincte. Ultimul s-a ridicat să citească rânduri dedicate foștilor dascăli Sadoveanu. Cu o dicție inconfundabilă, a încheiat prin versul lui Horațiu: non omnis moriar... pe care l-a și tradus: „Nu voi muri... După o pauză
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
impresiile studenților despre curs, așa că nu știu în ce măsură a putut fi acceptat. Este o diferență radicală între un astfel de curs și cursul de Evoluționism sau de Antropologie. Am rămas, totuși, cu mândria că am făcut cursul cu profesorul Papp. Aureola sa de excelent sistematician, de mare briolog, cel mai mare briolog român din toate timpurile ne impresiona. Îmi amintesc că în anul al II-lea, am făcut o aplicație în masivul Rarău condusă de profesorul Papp. În prima noapte am
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
cursul de Zoologia vertebratelor. Avea un șarm aparte; o voce foarte plăcută, pe care o modula cu măiestrie, astfel că făcea dintr-un curs de Zoologia vertebratelor o audiție surprinzătoare cu rezonanță poetică. Profesorul Z.F. era înconjurat de o aureolă: acarinolog de talie mondială. Unele tangențe le-am avut și cu doamna conf.dr. Viorica Simionescu. O mare doamnă, iradia în jurul său lumină și prietenie. Numele său era legat de micromamifere, grupul pe care îl cerceta și prin care și-a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
au premers celor cu Cavalerii Mesei Rotunde din Berlin. Arhiducele Friederich, era o persoană de mare vază fiindcă era arhimilionar, proprietar al unor întinse domenii în Ungaria, dar și pentru că era moștenitorul arhiducelui Albert, războinicul învingător de la Custozza. Grație acestei aureole era șeful Landwehr-ului austriac post foarte important, întrucît era autonom și deținea comandamentul tuturor forțelor militare ale Austriei (arhiducele moștenitor l-a dat afară fără menajamente). A ajuns "generalissim" la sfîrșitul războiului din 1914-1918. Era un om mediocru, cu un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
hegemonia. Chiar și imaginea eroilor defuncți, pentru a putea fi "memorată" de cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă mitică și senină. Interpretarea politicii de către sofiști dezvoltă o reală bază fenomenologică pentru exercitarea puterii, cu ecouri până în renaștere. În primul rând, binele colectiv este înterpretat ca fiind datoria supușilor din afara cetății/ republicii de a realiza tot ce este util
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Totul continuă a fi material: Fecioara Maria a legat rod ca un pom. * Lepădați-vă coarnele moarte bătrânilor cerbi cum pomii își lasă frunza uscată... însă aureolat: Toate turmele pământului au aureole sfinte peste capetele lor. Poetul aplică un puternic hieratism bizantinizant. Tineri goi și fecioare albe trec în procesiuni, sălbăticiunile migrează apocaliptic spre orașe: Din depărtate sălbăticii cu stele mari doar căprioare vor pătrunde în orașe să pască iarba din cenușă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pentru toți foștii deținuți politici o figură venerabilă care impunea respect pentru suferința deosebită ce i-o rezervaseră comuniștii. O izolare de 8 ani este o culme chiar și în închisorile comuniste. A ieșit din ea și din închisoare cu aureola unui înțelept echilibrat. Legionarii l-au respectat consolidându-i aproape un cult în universul detenționar. Și deodată, domnul Coposu lansează niște atacuri pe cât de dure și nedrepte pe atât de neadevărate. Niște afirmații fără nici o acoperire. Exact în forma în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]