2,663 matches
-
onorifice la Timișoara (strada Mărășești nr. 7, ap. 2) și Sibiu (strada General Magheru nr. 4). Din octombrie 2010, Dr. Michael Schwarzinger este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Austria în România și Republica Moldova. Legația diplomatică în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg (bunicul ministrului de externe ceh
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
trei părți administrația statului era delimitată de granița confesională. Sudul și vestul țării erau catolice, iar în nord și în răsărit predomina elementul ortodox. După împărțirea Poloniei vestul și sudul au intrat în sfera administrativă a Prusiei și a Imperiului Austro-Ungar, iar răsăritul a revenit Rusiei. Astfel ortodocșii polonezi au intrat sub administrația Patriarhiei Ruse. După primul război mondial milioane de ortodocși polonezi au devenit din nou o minoritate statul polonez proaspăt reînființat. Deoarece regimul politic al Poloniei făcea presiuni pentru
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
Termenul "Trădarea de la München" este de asemenea folosit pentru că alianța militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franța nu a fost respectată. În prezent, actul este numit simplu "Acordul de la München" ("Mnichovská dohoda"). Din 1918 până în 1938, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, mai mult de 3 milioane de persoane de origine germană trăiau în partea cehă a noului stat Cehoslovacia. Liderul pro-nazist al Regiunii Sudete, Konrad Henlein, i-a oferit lui Hitler Partidul German al Sudeților ca agent al campaniei acestuia. Henlein
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
evreiască din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă. Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, bunicul său fiind un burghez de proveniență austro-ungară. Între anii 1940 și 1944, după intrarea în vigoare a legislației antisemite, a fost dat afară din școlile de stat din cauza originii sale evreiești. În această perioadă a urmat o școală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
naționalismului și autodeterminării slavilor de sud, comandamentul austriac a devenit suspicios față de grenzeri și posibilitatea declanșării unei revolte. Luând în considerare acești factori, numărul grenzerilor a fost redus continuu, deși au rămas în serviciu în armata austriacă și apoi cea austro-ungară până la Primul Război Mondial.
Grenzer () [Corola-website/Science/317797_a_319126]
-
Joseph Yozel Günzburg. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroși evrei au emigrat din oraș către Statele Unite, în special spre New York, unde au organizat mai multe societăți. În timpul Primului Război Mondial, orașul a fost ocupat, în 1915, de trupele austro-ungare. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus, în 1917, orașul a fost inclus în câteva efemere state ucrainene: Republica Populară Ucraineană, Hatmanatul și Directoratul, și a ajuns să facă parte din RSS Ucraineană, după ce Ucraina a căzut în mâinile bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
militar, aici fiind cartierul general al „Armatei I”. În august 1916, în momentul intrării în război, Armata I avea un efectiv de 134.400 de oameni. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare - bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă. Craiova este ocupată de trupele germane și austro-ungare la 21 noiembrie 1916. În periferia
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare - bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene, armata română a fost nevoită să se retragă. Craiova este ocupată de trupele germane și austro-ungare la 21 noiembrie 1916. În periferia Craiovei are loc celebra „șarjă de la Robănești”, acțiune eroică a cavaleriei române, unde escadronul 3 se sacrifică pentru a neutraliza poziția turnurilor germane care atacau divizia 1/17 infanterie, formată din resturile Diviziilor 1
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
Vojd și opt membri ai Provid-ului . Membrii Provid erau generalii Kurmanovici și Kapustianski (ambii militari activi încă din vremea revoluției din 1918-1920), studentul la drept Iaroslav Baranovski, politicianul moderat, fost diplomat al guvernului Republicii Populare Ucrainene, Dmitro Andriievski, fostul ofițer austro-ungar și al armatei ucrainene, Richard Yary, colonelul Roman Sușko, organizatorul atentatelor teroriste, fiul unui fost ofițer țarist, Mikola Sțiborski și Omelian Senik, organizator de partid și veteran al armatelor austo-ungară și galițiană, considerat de către tinerii activiști prea moderat și conservator
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Puteri occidentale și să asigure succesul Comisiei Europene a Dunării, care a activat cu un succes deosebit, timp de 82 de ani. și-a început activitatea pe 4 noiembrie 1856 la Galați. Puterile reprezentate în acest organism internațional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După războiul de independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al
Comisia Europeană a Dunării () [Corola-website/Science/306148_a_307477]
-
care astfel și-au pierdut cea mai mare parte a populației maghiare (Aiud, Turda, Ocna Mureș etc.), dublată de o refugiere (ceva mai redusă) a românilor în sens invers. Înainte de Primul Război Mondial întreaga Transilvanie a fost parte a Imperiului Austro-Ungar (multinațional), care s-a dezintegrat după război în state naționale. La 1 decembrie 1918 românii transilvăneni întruniți în Marea Adunare de la Alba Iulia au proclamat Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului la Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
la Saint- Germain en Laye tratatul cu Austria (semnat de România la 9 decembrie), iar la 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate, (învingătoare în Primul Război Mondial) și Ungaria, (în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial). În urma tratatelor de pace de la Saint Germain și Trianon, a fost consfințită includerea teritoriului Transilvaniei și a părții răsăritene a Banatului în cadrul României. Ungaria a încercat să recâștige teritoriul pierdut, reușind doar 20 de
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
acestei investiții a demarat totuși în 1870, în baza sprijinului oferit mai întâi de Societatea de Mine și Furnale Brașov (interesată de valorificarea consistentelor zăcăminte de cărbune descoperite în zonă), ulterior de comuna Petroșani printr-un credit obținut de la statul austro-ungar și, la final după ce în 1880 o comisie ungară a stabilit definitiv traseul viitorului drum, de către ambele state situate de o parte și de alta a Carpaților Meridionali. Deși lucrările s-au finalizat în 1890, darea în circulație s-a
Pasul Lainici () [Corola-website/Science/323156_a_324485]
-
clădire situată pe Strada Mihai Viteazu nr. 24, în centrul orașului. În 1904 a fost înființat la Suceava Liceul German de Fete ("Mädchen Lyzeum"), cu predare în limba germană. În acea perioadă Suceava (împreună cu întreaga regiune Bucovina) era sub stăpânire austro-ungară, liceul apărând prin decret imperial, urmat de Hotărârea Prefecturii Suceava. Inițial, liceul era găzduit de clădirea în care în prezent se desfășoară orele de curs ale Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”, construită în 1859 în proximitatea Curții Domnești. În primul
Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava () [Corola-website/Science/328903_a_330232]
-
Leopold (Lipót) Fleischer (în ebraică יהודה לייב פליישר, Yehuda Leib Fleischer, 26 februarie 1886 Székesfehérvar, Imperiul Austro-Ungar - 2 decembrie 1955 Timișoara) a fost un filolog - ebraist maghiar și român, evreu născut în Ungaria, care a trăit și activat la Timișoara și s-a făcut cunoscut mai ales prin cercetările asupra literaturii ebraice medievale, mai ales a scrierilor
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
scrierilor și vieții lui Avraham Ibn Ezra. Fleischer a avut diplomă de rabin și ca profesor de ebraică, a înființat și condus o școala elementară israelita la Timișoara. Yehuda Leib sau s-a născut la Székesfehérvár în Ungaria, în timpul regimului austro-ungar, ca unul din cei șase copii ai lui Yaakov Tzvi Fleischer și ai soției acestuia, Mária (Myriam), fiica a rabinului Baruch Bernhard Eckfeld. Fleischer a studiat la Seminarul rabinic din Budapesta, pe care l-a absolvit cu diplomă de rabin
Leopold Fleischer () [Corola-website/Science/337166_a_338495]
-
Hirémy -Hirschl a fost președinte al Asociației Artiștilor plastici germani din Romă (Deutscher Künstlerverein). În anii primului război mondial Hirémy-Hirschl a fost nevoit să părăsească Romă. O parte din timp el a lucrat ca pictor de război în porturile Imperiului Austro-Ungar Triest și Cattaro Hiremy-Hirschl s-a specializat mai ales in picturi inspirate de istorie și mitologie. Multe din creațiile sale poartă o aroma de sublim și decadenta. S-a împrietenit cu Gustav Klimt în timpul activității lor în cadrul Colectivului artiștilor din
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
anii 1760-1762, aici locuiau 32 de familii, cu circa 150 de suflete, existând o parohie ortodoxă, o biserică și un preot. La recensământul din anul 1857, sunt consemnate: 79 de case, 96 de locuințe și 457 de localnici. După ocupația austro-ungară, avem următoarele date: un preot, 71 de proprietari de pământ, 18 zilieri. Recensământul populației din 1930 consemnează 671 de locuitori, la cel din 1992 fiind înregistrați 379 de locuitori. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), au căzut, pentru credință, neam și țară, 22
Deleni (Ideciu de Jos), Mureș () [Corola-website/Science/300577_a_301906]
-
un exemplar din lucrare. Un an mai târziu, o delegație a casei regale a României le-a înmânat autorilor câte o diplomă, iar lui Alexi, medalia „Bene Merente” clasa a II-a. La 1 noiembrie 1875 era militar în armata austro-ungară la Regimentul 63 de Infanterie din Bistrița. Din cauza energiei depuse în toate aceste direcții, în vara anului 1894 s-a îmbolnăvit de o boală grea, probabil pulmonară, în urma căreia a cerut pensionarea. S-a stins din viață la data de
Artemiu Publiu Alexi () [Corola-website/Science/305717_a_307046]
-
Ea se află situată pe Str. Izvorul Alb, în apropiere de Gara Câmpulung Est. Alexandru Șandru Alboi s-a născut la 4 august 1914 în cartierul Capu Satului din orașul Câmpulung Moldovenesc, aflat pe atunci în Ducatul Bucovinei a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de țărani înstăriți. Tatăl său, Vasile Șandru Alboi, a fost unul dintre cei mai de seamă gospodari ai localității, a militat pentru Unirea Bucovinei cu România și a fost pentru o perioadă primar al orașului Câmpulung. Alexandru
Biserica Izvorul Tămăduirii din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/316654_a_317983]
-
sudiților", asocierile tradiținale ("bresle" sau "isnafuri") au decăzut, ducând la un mediu mai competitiv, mai apropiat de capitalism. Deși competiția tradițională venită din partea grecilor față de comercianții și fabricanții români a scăzut, ei s-au confruntat în continuare cu o concurență austro-ungară de diverse naționalități, apărând și o mai crescută imigrare a evreilor. Evreii veneau în principal din Regatul Galiției și Lodomeriei, respectiv Rusia, de obicei ei devenind proprietari de hanuri, birturi și taverne, iar ulterior bancheri și proprietari de terenuri ("vezi
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
(sau Memoriul-Manifest de la Darnița) reprezintă un document memorabil al foștilor prizonieri de război din Armata Austro-Ungară aflați în Rusia, constituiți în primul Corp al Voluntarilor Români din Rusia. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat, independent și suveran și reprezintă prima declarație de acest tip
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
adresat unor factori de decizie și popoare străine. Împrejurările au făcut ca să fie exprimată în text și încrederea în sprijinul tinerei democrații rusești precum și în viitorul acesteia de a conduce la formarea unui stat protector al popoarelor oprimate din Monarhia Austro-Ungară. Documentul s-a opus ideii de organizare a unei consultări prin plebiscit organizat în teritoriile autro-ungare, deoarece acesta ar fi fost viciat datorită deținerii de către națiunile dominante a întregii puteri. În privința declarațiilor de loialitate față de autoritățile de la Viena și Budapesta
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
din Imperiu. În textul Declarației, a fost exprimat angajamentul voluntarilor români din Rusia de a continua să lupte cu arma în mână pentru realizarea unității nationale. Semnatarii au scos în evidență faptul că lupta românilor din Transilvania pentru înlăturarea jugului austro-ungar era o acțiune justă și au afirmat necesitatea destrămării Dublei Monarhii - caracterizată drept un stat anacronic, creat prin răpirea unor țări prin forță brutală și fără consimțământul națiunilor. Singura soluție fiind destrămarea Imperiului, toate popoarele componente ale respectivului stat, trebuiau
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
autodeterminare, aceștia s-au opus oricărei forme de existență în continuare a românilor în teritoriul Austro-Ungariei, convinși că drepturile românilor nu vor fi respectate. Suplimentar, prin memoriul-manifest a fost redactat și un protestat împotriva măsurilor de opresiune adoptate de autoritățile austro-ungare. Încheiat într-o manieră optimistă, documentul a afirmat și credința în viitorul fericit, național și democratic al românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]