713 matches
-
o compun. Două exemple binecunoscute de asemenea grupe sunt, pe de o parte, țările vest-europene, descrise ca democrații liberale, deși există variații substanțiale între ele, și, pe de altă parte, țările comuniste, caracterizate până în 1989 de un grad ridicat de autoritarism, dar care erau și "progresiste" în scopurile lor. Grupe de sisteme politice și caracteristicile lor Aceste grupe de sisteme politice în cadrul spațiului tridimensional există dintr-un număr de motive. Alături de asemănarea în ce privește dezvoltarea socio-economică, imitarea conștientă a unui sistem de către
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai capabile să se mențină. În general vorbind, aceste regimuri nu sunt cu adevărat autoritare, cel puțin în sensul cel mai evident. Ele contină să existe pe baza formelor de sprijin tradițional popular despre care vom discuta în capitolul 5. Autoritarismul devine necesar doar când se petrece o criză altfel spus, când ia naștere o opoziție. Regimurile pot fi atunci răsturnate (cum s-a întâmplat în câteva cazuri de la al Doilea Război Mondial încoace) sau pot fi introduse norme diferite, care
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
grad de dezvoltare de grup și de pluralism de grup. Regimurile populiste s-au născut în mod tipic ca reacție la tradiționalism. Prin urmare, ele tind să se afle între democrație și monocrație, între egalitarism și inegalitarism, între liberalism și autoritarism. Caracteristicile de mai sus justifică parțial așteptările care însoțesc la început aceste regimuri, atât în interiorul țării cât și în afară, dar justifică și relativa lor instabilitate. Un anumit grad de pluralism duce la diviziuni puternice între grupuri și facțiuni. Aceasta
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sprijinul membrilor dincolo de scopul pentru care sunt create; liderii lor vor fi constrânși, iar componența lor poate fluctua. Pe de altă parte, acolo unde sentimentele comunitare sunt puternice nu se pot dezvolta asociații cu adevărat autonome. Indiferent de gradul de autoritarism al sistemului, există puține șanse de formare a unor asociații veritabile acolo unde grupurile comunitare tind să satisfacă principalele solicitări ale membrilor societății. CASETA 7.1 Putem vorbi despre o "nouă" politică? Una din dezbaterile majore privind societățile contemporane se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
despre centralizare și descentralizare pe baza unei a treia caracteristici, eficiența. Ideologia este puternică deoarece fie contribuie la justificarea unei anumite poziții asupra centralizării sau descentralizării, fie forțează respingerea acesteia. Astfel se poate considera că liberalismul conduce la descentralizare, iar autoritarismul la centralizare. Tot astfel, egalitarismul duce și el la centralizare, deoarece descentralizarea înseamnă acceptarea diferențelor între o parte a țării și alta. Regimurile care își propun să înfăptuiască egalitatea sunt de obicei incomodate de descentralizare și de aceea, în general
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mai ales cazul fostelor colonii ale Franței sau Portugaliei decât al fostelor colonii britanice. Aceste state sunt prin urmare în mod evident mai centralizate chiar decât cel mai puțin descentralizat stat federal sau semifederal. Totuși, centralizarea nu se datorează întotdeauna autoritarismului și (sau) unui trecut colonial. Poate avea loc și în mod natural, acolo unde populația și (sau) întinderea țării sunt foarte reduse. Problema descentralizării nu survine în aceleași condiții într-o țară cu un milion sau mai puțin de locuitori
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
1994). Privire de ansamblu Problema centralizării și descentralizării apare în fiecare țară. Constituția sau practica, sau ambele, trebuie să stabilească în ce măsură guvernul central și organele componente hotărăsc elaborarea politicilor. În general vorbind, liberalismul și descentralizarea merg în general împreună, în timp ce autoritarismul tinde să fie asociat cu centralizarea. Modelul constituțional care se consideră că aduce cel mai înalt grad de descentralizare este federalismul. Acesta ar fi "intermediar" între confederații (unde domină unitățile componente) și statele unitare (unde domină centrul). Cel puțin în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
145, 180, 181, 191, 194, 202, 243, 246, 252, 264, 283 Austria, și federalismul, 244, 247 și impactul guvernului, 291 și ministerele, 288-290 și neocorporatismul, 372 și partidele, 145, 177-178, 212 și referendumul, 203, 264 și sistemul electoral, 197, 199 autoritarism, 44, 45, 48, 49, 52 B Bachrach, P., 367, 375 Baehr, P., 375 Bagehot, 283, 284 Bakema, W., 288, 291 Ball-Rokeach, S., 131, 132, 133 Banda, 149 Baratz, M.S., 367, 375 Barber, J.D., 305, 395 Barkan, J.D., 271, 274 Barker
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Constituirea unei științe despre copil "paidologia" 18 1.5. Secolul XX un "secol al copilului" 19 2. ASPIRAȚIA SPRE ȘTIINȚIFIZARE A PEDAGOGIEI 23 2.1. Pedagogia experimentală 23 2.2. Pedagogia socială și pedagogia sociologică 29 3. O SINTEZĂ A AUTORITARISMULUI ȘI LIBERALISMULUI ÎN EDUCAȚIE DISCIPLINA LIBERĂ 38 4. "EDUCAȚIA NOUĂ" O "REVOLUȚIE COPERNICIANĂ" ÎN PEDAGOGIE 41 4.1. Activitatea practică sursă a cunoașterii 42 4.2. Libertatea de manifestare a copilului condiție fundamentală a educației 51 4.3. Satisfacerea trebuințelor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei teoreticianul francez și-a întemeiat ideile pedagogice pe o minuțioasă analiză sociologică. Astfel încît dacă toți sînt prin interpretarea pe care o dau fenomenului educației exponenți ai pedagogiei sociale, Durkheim elaborează premisele unei pedagogii sociologice. 3 O SINTEZĂ A AUTORITARISMULUI ȘI LIBERALISMULUI ÎN EDUCAȚIE DISCIPLINA LIBERĂ Autorul acestei sinteze a fost FR. W. FOERSTER (1869-1966). Profesor la Universitățile din Zürich, Viena, München, retras după 1940, în S.U.A., Forester s-a bucurat, în primele decenii ale acestui secol, de un oarecare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
A. BLOCH, Philosophie de l'éducation, ed. a II-a, P.U.F., Paris, 1968. 19. Cf. G. KERSCHENSTEINER, Charakterbegriff und charaktererziechung, Teubner, 1912. 20. Cf. C. NARLY, Patru mari educatori, Editura Cultura Românească, București, 1933. 3. O sinteză a autoritarismului și liberalismului în educație disciplina liberă 1. W. FOESTER, Școala și caracterul, traducere de STELIAN CONSTANTINESCU, f.a. 2. Cf. ȘTEFAN BÂRSĂNESCU, W. Foester sinteză doctrinară, Iași, 1926. 4. "Educația nouă" o "revoluție coperniciană" în pedagogie 1. Din 1894, J. DEWEY
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în secolul XX Cuprins Et in Arcaia ego... sau îndemn la o călătorie Prefață Primele semne ale unor schimbări ce urmau să apară în educație Aspirația spre științifizare a pedagogiei Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX O sinteză a autoritarismului și liberalismului în educație disciplina liberă "Educația nouă" o "revoluție coperniciană" în pedagogie Școala și pedagogia românească la început de secol XX Reorganizarea învățămîntului în perioada interbelică Dezvoltarea mișcării "educația nouă". Critici Tendințe în filosofia educației Afirmarea unei teorii pedagogice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cela signifie dire une banalité; de plus, comme toute banalité, celle-ci ne provoque plus de réactions inquiètes. Nous identifions trois causes responsables de cet état de fait: premièrement, la critique dévastatrice du postmodernisme qui a accusé le paradigme luministe d'autoritarisme et de tous le maux du XXème siècle; la conséquence a été le remplacement de l'éducation (qui s'est toujours rapporté, depuis l'époque des Grecs anciens jusqu'à présent, à cultiver l'humanité de l'homme) à l
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Regimul caracteristic Chinei din prezent, este neo-autoritarismul, care este definit de specialiștii în domeniu ca fiind un regim politic special care reflectă starea inițială a procesului de modernizare în care se află câteva state din Asia, Africa și America Latină. Neo autoritarismul reprezintă semicentralizarea puterii.135 Esența regimului constă în a separa domeniul economic de cel politic. Așadar, conducătorii politici nu se implică în mediul economic, acesta dezvoltându-se după principiile de bază ale pieței. Această reformare a sistemului autoritar a fost
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
alianței nu este o chestiune de ascultare oarbă, absolută, față de o autoritate, fie ea și divină, ci de a încerca să convingă pe celălalt partener al raportului bilateral, chiar amintindu-i de binefacerile acordate. Prin urmare nu este vorba de autoritarism, ci de autoritatea care își motivează propriile cerințe. b) Putem observa în Cartea Deuteronomului și Dtr că există o anumită consecvență în tratarea acestei tematici. Dt 9,1-24, fragment considerat în general tardiv (comentatorii care consideră că în Cartea Deuteronomului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a da numai două exemple, nu pot fi caracterizate din punct de vedere ideologic, deși ambele au legături strânse cu grupuri de interese și chiar tabere politice aflate în conflict. Neoortodoxismul conviețuiește la același ziar cu postmodernismul, liberalismul alternează cu autoritarismul, democrația creștină se exprimă alături de social-democrație. Într-o săptămână, fiecare din ziarele noastre parcurge întregul spectru politico-ideologic, atingând uneori și extremele. În consecință, polarizările ideologice, culturale și politice din sfera publică românească rămân neclare, imprevizibile, fluide, în ciuda recentelor divizări de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
puterii, istoriei și „boicotării” sale, intelectualilor și răspunderii lor sociale. Într-un mod destul de curios, deși a fost scrisă și publicată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Das Glasperlenspiel nu conține practic nici o referire la lucruri precum totalitarismul sau autoritarismul, atrocitățile sau genocidul, tehnologia și războiul. Prin această uimitoare lipsă de preocupare explicită pentru contextul său istoric imediat, Hesse se deosebește în mod evident de prietenul său Thomas Mann (1875-1955), ale cărui mari romane, mai cu seamă Doktor Faustus (1947
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunitare printr-o privire îndreptată înainte, nu îndărăt (cum li s-a reproșat). Victoria liberalismului „la orașe și sate”, nesigură și incompletă chiar la începutul secolului XXI, a rămas puțin plauzibilă până la jumătatea secolului precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele sistemice ale puținelor democrații parlamentare funcționale din perioada interbelică, lăsau puțin loc pentru speranță. Din păcate, partizanii liberalismului și, cu o retorică net mai inflamată, adversarii săi de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ce conduc sub influența alcoolului trebuie opriți fără a derapa către un stat polițienesc; răspândirea SIDA trebuie stopată fără a afecta viața privată). „Cu alte cuvinte”, continuă programul, „să restaurăm responsabilitățile sociale și un angajament în favoarea comunității, fără puritanism sau autoritarism. Această filozofie centristă se află în miezul mișcării comunitariste”. Mișcarea dorește să dezvolte o nouă manieră de a gândi, dincolo de polarizarea crescândă Stânga/Dreapta, dincolo de clivajele partizane. The Communitarian Network se prezintă ca o coaliție de indivizi și asociații reunite
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cravata, burdihanul și rânjetul establishment‑ului politic sau administrativ. Premiera Reconstituirii are loc pe 5 ianuarie 1970. În februarie, în Italia iese pe ecrane Anchetă asupra unui cetățean mai presus de orice bănuială de Elio Petri. Prima critică dură la adresa autoritarismului obtuz al aparatului polițienesc, cap de serie al cinematografului politic italian din anii ’70. Premiul special al juriului la Cannes, Oscarul pentru film străin. Pe 26 februarie 1969 apăruse Z al lui Costa-Gavras, radiografie a strivirii individului de către mecanismele statale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
face fiind bolnav de ce altceva decât de inimă, organul cel mai afectat de consumul revoluționar neîncetat, ars de flacăra luptei pentru binele țării, căci nu degeaba Ceaușescu Nicolae avea ca unică rimă permisă cuvântul văpaie. Abuzurile de putere, deciziile arbitrare, autoritarismul îi sunt iertate Tovarășului de către Partid, căci elicea merge. Legi, reguli, bunul- simț, adevărul științific, toate sunt date la o parte, căci „Știe Tovarășul ce face !”. Și pentru a se face și legătura cu marii voievozi ai neamului, Tovarășul călărește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ratată ca semnificații. Doctorul se duce, neverosimil, să-l caute pe Vasile după ce acesta a făcut pușcărie pentru ce nu făcuse. De ce ? Ca să- i ceară încă o dată să recunoască furtul. Astfel, ceea ce până atunci putea simboliza setea de putere, autoritarismul, călcarea în picioare a celorlalți se transformă în patologie, într- o obsesie paranoidă justificabilă doar medical. Intelectualul acesta care e o rușine pentru societatea socialistă, fiind atât de îndepărtat de ceea ce înseamnă omul nou, e pur și simplu dus cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acum dividendele acestei operații. Noul Ministru de Externe al României avea să le ofere de altfel cu asupră de măsură. Îndărătul acestei înfățișări lucios "euro-atlantice", puterea redobândită a PSD s-a dovedit mult prea repede a fi un aliaj de autoritarism și venalitate. Aroganța Primului Ministru, denunțată de însuși președintele Iliescu tot mai frecvent confruntat cu nerăbdătorul său moștenitor putativ care îl împingea vizibil câtre o poziție strict decorativă prea puțin conformă cu energia sa inepuizabilă a devenit emblematică pentru întregul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
asume o culpabilitate în fața Istoriei: studiile, cariera, ajustarea post 1989 a acestei cariere comuniste. Societatea "tovarășilor" nu poate accepta condamnarea morală: această povară, această rușine. Atunci, foștii tovarăși au încercat, prin intermediul reprezentării lor parlamentare și cu susținerea liberalilor, excedați de autoritarismul lui Traian Băsescu, să-l răstoarne pe acest om, pe acest frate dușman care pretinde că intră în dialog direct cu Poporul. Căci Băsescu, ex-administrator de rang înalt, el însuși responsabil al marinei comerciale înainte de 1989, în post în străinătate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
determină să-și reconsidere atitudinea, să se implice în viața celor două nepoate și să plece la țară. În general, inculpata este o persoană rigidă, egocentrică, afirmativă, sigură pe ea, manifestând un spirit de independență, o tendință la duritate, agresivitate, autoritarism, nerecunoscând autoritatea altuia. Aceste trăsături ale inculpatei apar în modul în care ea structurează relația cu soacra, soțul și, mai târziu, cu victima. Pe de altă parte, se pare că este o persoană directă, naivă și sentimentală, fapt demonstrat de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]