8,738 matches
-
și ochi verzi, cei din urmă lucind sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sticlos, o pereche de urechi cu lobii Înroșiți și pistrui maro pe nas și bărbie. Ca să preiau inițiativa, m-am Întrebat cu o gură largă, elastică Dacă Nu Cumva Suferea De Deficiențe de Auz? Nu, n-avea nici o problemă cu auzul, mi-a răspuns portarul Într-o germană stricată, inserând un deget arătător foarte nobil Într-una din urechile sale păroase. Se pare că aveam o viespe În păr. Mi-a luat ceva timp să Înțeleg ce spune. Aaa, viespe, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său de studiu e mai degrabă monstruos decât uman? Ce au În comun mașinile de masturbat din Augsburg cu isteria, sau hirsutismul cu invidia feminină a penisului? Nu știu dacă e adevărat, dar conform documentelor, Cancelarul Sănătății a râs la auzul criticilor. „Delegația vieneză trebuie să aibă răbdare. Într-o bună zi, adevărul Îi va lumina și pe ei“, Îi spuse unui reporter trimis de la Tageblatt, În timp ce fotograful Încerca să-l posteze Într-o lumină avantajoasă, care făcea ca sculptura africană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urechilor, turnându-mi apă oxigenată rece în cap. E pișcăcioasă și cu bășici, de zici că-i suc de ghimbir, și aduce la suprafață fărâme și bucățele din depunerile tainice de ceară galbenă care, pare-se, reprezintă un pericol pentru auz. O procedură ca asta (cât ar părea ea de excentrică) ia, desigur, ceva timp; și, cu siguranță, înseamnă și efort - dar, când vine vorba de sănătate și curățenie, de microbi și de secrețiile organismului ea nu se cruță pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu-i mai rămâne decât să tragă zăvorul dublu la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
virtuoase, și-apoi îmi zice: — Dar pentru noi, pentru noi, tot un copil rămâi, dragul mamii. Urmează apoi șușoteala, celebra șușoteală a lui Sophie, pe care o poate auzi toată lumea din încăpere, fără să fie măcar nevoie să-și încordeze auzul, atât de grijulie e ea: — Spune-i că-ți pare rău. Dă-i un pupic. Un pupic de la tine poate să schimbe și lumea. Un pupic de la mine poate să schimbe și lumea! Doctore! Doctore! Am zis cinșpe ani? Scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Massachusetts, iar în Salem sunt mai multe generații de Abboți. Țara în care mi-au murit străbunii, țara de care-s mândri pelerinii... Exact. Oho, și asta nu-i tot. Iată o fată a cărei mamă simțea furnicături numai la auzul numelui de „Eleanor Roosevelt“. O fată ce se jucase pe genunchii lui Wendel Willkie la Hobe Sound, în Florida, în 1942 (în timp ce taică-meu se ruga pentru FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se văzu roșcat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste formulări le Înțelegea și ele Îi dădură ocazia de care avea nevoie ca să-și exprime doleanața. Vreau să vă vorbesc, spuse el, cu privire la o confesiune. La auzul propriilor cuvinte, se simți o clipă iarăși un copilandru. E un subiect dificil, spuse domnul Opie, apoi Își examină mâinile pentru un moment și Începu să vorbească repede: Nu sunt un dogmatic În privința asta. Cred că se pot spune foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu. Ce faci, descînți paharul acela? Nu obișnuiesc să... Hă-hă-hă! Auzi: un Vlădeanu care să nu... rîde sonor Săteanu, cu un gîlgîit plăcut auzului, care aduce în mintea lui Mihai zilele de toamnă ale copilăriei cînd, pe ulițele satului, flăcăii, beți de tulburel, spuneau glume pînă tîrziu, umplînd tăcerea nopții cu un rîs ca acesta. Crezi c-o să-mi placi mai puțin dacă obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se de parfumul discret venit la o fracțiune de secundă în urma ei, ca o atmosferă ce-o însoțește. A remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe să sugă, ținînd cu putere sticla între degetele lui mici. În brațele mamei, celălalt băiat se agită cît poate, respingînd pe rînd și ceaiul și laptele. Ce vrei?! întreabă femeia înfuriată. Ala răspunde băiatul din brațele ei. Ca la auzul unui cuvînt magic, băiatul din brațele tatălui lasă slobodă sticla și strigă: ala! Tatăl prinde între genunchi sticla pornită în jos și o așază pe mijlocul mesei, în vreme ce soția, lăsînd copilul din brațele sale să stea jos, în picioare, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de aseară, cu femeia căreia i-a spus să afle cum îl cheamă pe cel care a fost obraznic cu ea, să-i arate el, de parcă ar fi Dumnezeu în acest oraș. Săteanu, care vrea să-și inaugureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă-mi treci pragul după-amiază, te dresez eu; o să-mi ciugulești din palmă și-o să-mi cînți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt copil, care s-a trezit brusc la auzul glasului frățiorului, ridicîndu-se în picioare pe unul din scaune, prins la timp de maică-sa, înainte de-a se răsturna. Ham, mamă, ham spune femeia încet, luîndu-l în brațe. Taci; ham vrea să facă nani. Am murmură copilul, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
învățat seara asta! a conchis ea nervoasă, retrăgîndu-se, iar atitudinea asta, a ei, s-a cuibărit adînc în sufletul lui Vlad, care, tot lungul nopții, cît a mers cu trenul pînă la Valea Brândușelor, goana roților pe șine acompania în auzul său versurile cîntecului popular: "Bade, bade și iar bade, / Ce bătaie ți se cade; Nconjurai pădurea toată / Nu m-ai sărutat o dată". Oare, se trezește Vlad întrebîndu-se cu glas tare, oprindu-se la ușă dacă vine, dacă urc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol sirena unei locomotive oprită în gară. *** Acceleratul a avut și el întîrziere, atît cît i-a trebuit sobei din gara în care s-au întors să se înfierbînte bine. La auzul anunțului din difuzor, repetat de impiegatul venit în grabă, Aura mai că nu s-ar fi desprins de teracota fierbinte, a cărei căldură i-a dezmorțit șalele, scoțînd-o din tremuratul continuu, ce nu s-a potolit nici cu paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un zîmbet cald, adresat mai mult gîndului ce-l frămîntă, își zice: Dacă toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe trepte, să facă un control amănunțit în toată secția; și-ar dori să fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de femeia care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reducere specială pentru abonații la Mail on Sunday. Intră, ușoară și vioaie, și le explică ce se întâmplase. Cealaltă Carol apăru din spatele ușii de placaj și, avansând până la mostrele dispuse circular în mijlocul magazinului - limita fiefului ei - țâțâi din buze la auzul veștii că Dan devenise membru al Asociației Alcoolicilor Anonimi. Cealaltă Carol știa totul despre Asociație. Dar o privea ca pe un simplu concurent, iar crezul ei n-o interesa. Din punctul de vedere al doamnei Wiggins, cei de la Alcoolicii Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o prevestire a faptului că va urca pe tron. Așa că organizează o ceremonie, se declară Împăratul Alb și numește orășelul ridicat la gura defileului Qutang "Orașul Împăratului Alb". Ma Yuan, un prieten al său, era un om foarte capabil. La auzul acestei vești, a venit la el. Gongsun Shu și-a dat aere de împărat în fața vechiului său prieten. A ordonat să i se facă de urgență o haină din bumbac, cum purtau oamenii de rând. L-a primit pe Ma
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Cred că domnul Chen a fost foarte deștept atunci când era copil." Toți au înțeles tâlcul vorbelor copilului, care a vrut să spună, de fapt, că Chen nu era chiar un om învățat. Chen Wei a rămas cu gura căscată la auzul acestor vorbe. Despre Kong Rong se spune că, atunci când era mic, ca să le arate părinților că este un fiu respectuos, le oferea întotdeauna perele cele mai mari, iar el le mânca pe cele mici. Kong Rong a devenit, mai târziu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
simt complet idiot circulând pe lângă ei cu ecusonul meu de zonă zero. Oamenii aceștia, și nu „ecusonații” sunt cei care i-ar fi privit pe Teoctist și pe Daniel ca pe Dumnezeu și Sf. Petru. Ei lăcrimează din suflet la auzul clopotelor, pentru ei Ștefan este un fel de tata-moșu, nu un nume gol într-un discurs. Adunarea aceasta ar fi trebuit să fie liberă, în câmp deschis, poate astfel ortodoxia românească s-ar fi apropiat de marile trăiri spirituale colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]