1,179 matches
-
criticului (între ele, aceea etern citată despre Camil Baltazar) și îi minimalizează monografia despre Titu Maiorescu. Nu se poate susține că talentul lui E. Lovinescu se reduce în Memorii la faptul că este „capabil [...] de a nara cu haz anecdote auzite sau trăite”. Înainte de toate, E. Lovinescu este în Memorii un moralist de prim ordin. Procedeul de a scoate la lumină injustițiile critice nu mai funcționează însă în capitolele rezervate lui G. Călinescu sau lui G. Ibrăileanu. Nicolae Labiș este expediat
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
călătorie inițiatică. „Minunarea” nu lipsește, și într-un rând ambasadorul exclamă: „Noi ne simțim ca pe alt tărâm”. Dar parcă ar fi vorba, mai degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul, informat într-o oarecare măsură, notează cele văzute sau auzite („marele lac Sara-nor în care, după cum se spune, s-ar găsi scoici mari cât o farfurie albă și în aceste scoici se găsesc mărgăritare” fosforescente), verifică uneori autenticitatea știrilor, nu lasă să-i scape întruchipările particulare („aici se înalță o
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
privințe, umorul acid din proza lui Gh. Brăescu. Oricât și-ar fi lărgit însă registrul tematic, M. n-a putut uita nici o clipă că este - cum îl definea Mihail Sadoveanu - marele „prieten al țărănimii” și a știut să-i facă auzite durerile. SCRIERI: Sandu Hurmuzel, București, 1916; Oameni și vremuri, Iași, 1920; ed. pref. Pompiliu Marcea, București, 1959; Într-un colț de rai, cu desene de A. Murnu, București, 1930; Catiheții de la Humulești, București, 1938; Tulie Radu Teacă, pref. Mihail Sadoveanu
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
2, cu toate că puteți discuta despre natura și finalitatea lor fără a Încălca regulile tradiției, la fel cum le puteți folosi numele. Acest lucru Înseamnă că trebuie să aveți grijă să nu fiți văzuți În timp ce desenați simbolurile sau să nu fiți auziți În timp ce le rostiți mantrele sacre. Cu cît exersați mai mult, cu atît vă va fi mai ușor să le desenați subtil, iar mantrele nu trebuie neapărat spuse cu voce tare, puteți doar să le gîndiți. Primul simbol - al puterii (sau
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
metafizic s-a metamorfozat în pură tehnologie a extincției, iar perspectiva lui Marlowe este a martorului împietrit, a ființei devenite ea însăși parte a mașinăriei morții. Aplecându-se asupra cadavrului, el nu are nici cea mai mică tresărire. Singurul sunet auzit este cel al vertebrelor gâtului înțepenit al detectivului, care pârâie atunci când se aplecă să studieze cadavrul. Precizia descrierii și formulele decupate parcă dintr-un manual de medicină legală dau un aer halucinant, de suprarealitate coșmarescă năvălind în plină normalitate: Genunchii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mecanismelor de apărare se diversifică. Într-o primă perioadă, mecanismele de apărare au fost ignorate, nu fără o anume aroganță, din cauza unei purificări naționale operate în contextul psihopatologiei ateoretice și al exceselor revoluției cognitive. La vremea respectivă, s-a făcut auzită o atenționare ce avea să se dovedească un avertisment premonitoriu: „Nu aruncați o dată cu apa din cadă și bebelușul psihanalizei”. Evenimentele ulterioare au arătat, într-adevăr, că noțiunea „mecanism de apărare” era atrăgătoare, convingătoare, indispensabilă chiar. Și în așa măsură încât
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gândului, la șușotitul interior al cuvintelor, această înțelegere devenea neverosimilă: „Femeia aceasta care-mi este atât de apropiată se va prăbuși, va muri, peste un ceas, peste două...“ Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
stimulează gândirea Luminilor, respectiv sistemul de organizare a statelor, să aflăm cum evoluează ideea de națiune sau în ce constă starea de spirit ce provoacă mutațiile de conștiință imediat după reforma religioasă din secolul al XVII-lea, după ce se fac auzite vocile lui Theofil Corydaleu și Dimitrie Cantemir în concertul cultural european. Dacă pentru Occident „secolul al XVIII-lea este un secol de consolidare” potrivit expresiei lui Pierre Chaunu, pentru Răsărit el este un moment propice unui demaraj sui-generis. Modelul francez
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
identifica trăsătura/cheie (o imagine, un miros, o senzație). Chiar și amestecul de impresii (indistinctul) poate fi o cheie de lectură a locului. De asemenea, însăși lipsa unei trăsături-cheie este o trăsătură în sine. Notați fără zgârcenie tot ce vedeți, auziți, gândiți etc. Veți face selecția acestor observații ulterior, la masa de scris. În timp ce discutați cu un localnic, notați câteva trăsături de portret, câteva elemente de decor (cum arată casa, curtea, interiorul camerei etc.). Disciplinați-vă privirea: de la imagine, generală la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca prin vis. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), carte ce marchează o nouă etapă, învederând asumarea artisticului. Autoarei nu-i mai este frică de cuvânt, nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici, în
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
Ileana Cosânzeana - sora Soarelui, Chișinău, 1967; Peneș-Împăratul, Chișinău, 1968; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1972; Legende, tradiții și povești orale, Chișinău, 1975; Povești fantastice, Chișinău, 1976; Doi Feți-Logofeți cu părul de aur. Povești populare moldovenești, Chișinău, 1980; Povești nuvelistice, Chișinău, 1980; Auzit-am din bătrâni. Legende moldovenești, Chișinău, 1981; Povești populare moldovenești, Chișinău, 1981; De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chișinău, 1983; Plugul de aur. Parabole și povești nuvelistice, Chișinău, 1985; Făt-Frumos și Soarele. Povești populare din Basarabia, pref. Iordan
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
răpitoare și acum. Atât de fină... Și ochii... Ochii ei care mă priveau.... MĂ PRIVEAU? Era trează! Într-adevăr era trează. Deși cu ochii împăienjeniți de somn, se uita la mine. Vai de mine! zise ea cu o voce abia auzită. Am adormit cu becul aprins așteptându-te. Închide-l, te rog, Corvium, și hai la culcare! Îmi vine greu să-i explic purtarea, dar îmi vine și mai greu s-o explic pe a mea. Închisei becul liniștit și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o piedică, de parcă asta ar fi făcut toată viața sa. Era bunicul său. Eram speriat, înfricoșat de vorbele acestuia și simpla lui prezență părea să mă terorizeze, să mă transforme, încet, încet, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
explodează ritmuri infernale și tempo-uri total dezorganizate. Cuvinte drăcești și înjurături picante asortau tot acest fiasco. Trecând pe lângă doi care pierdeau vremea pe coridor, l-am putut auzi pe unul din ei cum urla la celălalt ca să se facă auzit: MIE ÎMI PLACE ĂSTA! E "GHOST"! La care cel de-al doilea, ofensat: TRUPA AIA DE CĂCAT? S-O CREZI TU! E "FUHRER"! Și conversația continuă în stilul ei specific. Mai exact, se luaseră la bătaie câteva minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
are ce face. Așa e uzanța. Se produce o învălmășeală în dreptul ușilor. Inima îi tresaltă de bucurie. Toată elita literară și aristocrată se adună încetul cu încetul. Vin nu numai pentru a auzi, ci și ca să se facă ei înșiși auziți și văzuți. Altminteri încetezi să exiști la Roma. Pe de altă parte, nici debutanții și scriitorii săraci n-ar putea supraviețui fără ajutorul unor protectori influenți. Se salută cu Aemilia Lepida, soția lui Sulpicius Quirinius. Se uită însă imediat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
există Jack Britton. Dar pe de alta, Îl avem pe doctor Henry van Dyke. Se poate găsi o cale de mijloc? Să ne gândim la cazul lui Young Stribling. Și cum rămâne cu fiicele noastre, care trebuie să-și facă auzită propria voce? Nancy Hawthorne e nevoită să se facă auzită În marea vieții. Cu curaj și sensibilitate, ea se luptă cu toate problemele unei fete de optsprezece ani. Era o broșură splendidă. Ești și tu o fată de optsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare. Irina se simțea bine amețită, goală, pe perne moi și calde, și eu plimbîndu-mi mâna în lungul trupului ei. Și vorbele bune să curgă abia auzite, abia înțelese, dar care făceau bine numai prin murmurul lor. Încet, pe frunte, pe obraz, pe sâni, pe șolduri, pe coapse. Plăcerea ei se ținea de mâna mea, în mișcarea care o făceam, ca prinsă cu clei. "Și era bună
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nevoie să se facă ceva. Singura preocupare a lui Salazar era ca la această "opinie publică" în veșnică opoziție să se adauge treptat și intensiv glasul acelor "grupări firești" care până atunci nu putea răzbate și nu se putea face auzit. Salazar știa prea bine că "opinia publică" a unei țări nu reprezintă sentimentele autentice ale acelui neam. Sunt glasurile unor oameni care nu vorbesc decât în numele lor, dar care prin simpla întîmplare că glasurile altora nu se aud, pot fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica. Tânăra pe care Lidania o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit și, fixându-și prietena, îi mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese pur și simplu dornic să încheie și să uite afacerea. Motivația psihologică exactă nu conta. Omul totipotent era în viață. Rămăsese o problemă, o verificare: brațul lui Craig! Cel care crescuse la loc. Vocea fermierului se făcu din nou auzită: - Mai e ceva, domnule Președinte... Jefferson Dayles așteptă, prins cu formularea întrebării sale. Era o propoziție greu de rostit, căci, desigur, nu puteai întreba dacă brațul omului crescuse la loc. Nu puteai, dar ideea în sine era fascinantă și incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a observat și În inima noastră ai intrat destul de repede. Așa dar...” „S-a dus pe - apa sâmbetei - seara promisă Carlei, mai mare rușinea”. Sperase imposibilul: evadarea din acest anturaj lipsit de orice logică, care-i producea repulsie. Răspunse abea auzit. „O invitație atât de prietenoasă, evident, nimeni nu o poate refuza. Am să vă rog Însă, pe mine să nu contați... În ce mă privește, nu cunosc apsolut nimic din regulile acestui joc de noroc”. Pe când era copil și mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprecia greșit...!” Atena le strânse În brațe, savurând cu aviditate parfumul lor, În timp ce figura ei se cufundă În imensitatea lor multicoloră. Luară un taximetru, iar fata se lipi de el căutându-i oarecum timorată privirea. Îi șopti cu vocea puțin auzită. „Promiți, vei avea grijă de mine și nu mă vei părăsi curând...??” Drept răspuns Tony Pavone Îi cuprinse grumazul și, În semiîntunericul ce-i favoriza complice, buzele lor se contopiră Într’o coliziune fără sfârșit. Merseră un timp În tăcere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
concluzionând. “Tovarășe, Tony Pavone a’ți venit la timp. Într’o jumătate de oră urma să o conducem la tribunal...!!” Cuvintele milițianului se amplificau În imaginația sa, având senzația unei explozii a Întregului sistem nervos. Reuși totuși să Îngâne abea auzit. “Cum a fost posibil o asemenea eroare...? Copilul acesta nevinovat În celulă? La un loc cu toți hoții de buzunare...?” “A fost arestată astăzi În jurul prânzului, fiind acuzată de vagabondaj...!! Mai mult, a Îmbrâncit un ofițer În uniformă, Încercând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
torționarul morocănos. Acestui individ, ce cantitate de tablă zicată i-ai dat fără acte legale...!!” Buga Niculae făcu ochii mari Îndesându-se În scaun. Această Întrebare Îi tăie respirația În timp ce o sudoare rece o simțea pe coloana vertebrală. Murmură abea auzit. “Sunt sigur, faceți o glumă. Acest om prezenta seriozitate și nu-mi puteam permite. Nu domnilor, niciodată nu am avut cutezanța să-i ofer măcar o singură foaie de tablă zincată cadou din gestiunea mea, de teama de-a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]