1,974 matches
-
intelectuală și munca fizică; când munca nu va fi numai un mijloc de întreținere, ci va fi devenit ea însăși nevoia vitală de căpetenie; când odată cu dezvoltarea complectă a individului vor fi sporit și forțele de producție, iar toate izvoarele avuției colective vor țâșni mai bogat atunci abia strâmtul orizont juridic burghez va putea fi depășit cu totul, iar societatea va putea înscrie pe stindardele ei: "De la fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după nevoile sale!". Karl Marx, Critica Programului de la Gotha
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mâna invizibilă a pieței), a formulat principiul laissez-faire-ului. Conform acestei viziuni, în modul de a-și folosi capitalul, un individ „este condus de o mână invizibilă ca să promoveze un scop care nu face parte din intenția sa”<footnote Smith, Adam, Avuția națiunilor, vol. I, Editura Academiei, București, 1962, p. 305. footnote> (scop vizând promovarea interesului public). Mai direct legate de managementul resurselor umane se află alte două modele: „omul organizațional” și „omul administrativ”. „Omul organizațional” - (the corporative man) - termenul a fost
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
În care lipsește schimbul bilateral, așa cum este cazul plății impozitelor, taxelor, donațiilor etc.; • funcția de influențare a activității economice - prin politica monetară a statului, realizată de Banca Centrală (Banca Națională); • funcția social-economică - În sensul că banii sunt un simbol al avuției, iar deținerea lor conferă posesorului forță și putere economică. În vederea realizării rolului și funcțiilor pe care le Îndeplinesc În economie, banii prezintă următoarele caracteristici și trăsături: • acceptabilitatea generală, În sensul că sunt general acceptați de societate; • durabilitatea, prin această caracteristică
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
să sufere neajunsurile pe pământul lor decât să caute liniștea "desțărându-se". El spune textual: "Nouă ni se pare că nu naționalitatea locuitorilor Daciei a hotărât care din ei au emigrat și care au rămas pe loc, ci starea lor de avuție. Cei bogați s-au dus, căci au putut să se ducă; nu aveau nevoie să sufere pericolele, nici măcar neplăcerile năvălirei...Cei săraci însă au trebuit să rămână, pentru cuvântul cel foarte simplu, dar nu mai puțin temeinic, că nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mondial, până la procesul de la Nürnberg. Pentru C., producerea faptelor istoriei este efectul unor dorințe, ambiții, interese și decizii individuale sau chiar al unor defecte omenești, ceea ce reduce existența la o manifestare a răului sub feluritele forme ale luptei oarbe pentru avuție și putere, ale desfrâului, egoismului biologic, cruzimii și ale altor debordări instinctuale. Viziunea sa este foarte joasă, îngustă și superficială. Dar în privința înțelegerii realului și a concepției despre literatură, prozatorul atinge limita infantilității în romanele de aventuri - Cenușă și orhidee
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
operei. Romanul Ignat și Ana (1979) abordează coordonate importante ale eticii, puse, în perioada stagnării, sub semnul dispariției. Ignat și Ana își construiesc o casă, pe care și-o doresc frumoasă, dar, pe parcurs, accentul se deplasează spre acumularea de avuție, înțeleasă în sens meschin. Înnoirea materială se soldează, într-o societate bolnavă de filistinism, cu degradarea familiei. La familie, ca la un reazem moral al omului, într-o perioadă când acesta e supus pervertirii etice, revine autorul și în romanul
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
mă luase prin surprindere. Vedeam în el un fel de trădare involuntară. De altfel, deja de luni de zile, simțeam o neliniște bizară: aceea de a fi învățat prea multe... Semănam cu un om strângător, care speră să-și vadă avuția agonisită asigurându-i un orizont minunat, schimbându-i concepția despre lucruri - până și felul în care umblă, respiră, vorbește cu femeile. Avuția îi sporește necontenit, dar schimbarea profundă întârzie să apară. La fel era și cu mulțimea cunoștințelor mele franțuzești
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bizară: aceea de a fi învățat prea multe... Semănam cu un om strângător, care speră să-și vadă avuția agonisită asigurându-i un orizont minunat, schimbându-i concepția despre lucruri - până și felul în care umblă, respiră, vorbește cu femeile. Avuția îi sporește necontenit, dar schimbarea profundă întârzie să apară. La fel era și cu mulțimea cunoștințelor mele franțuzești. Nu că aș fi vrut să trag niscaiva foloase din ele. Interesul pe care îl arăta istorisirilor mele colegul meu, chiulangiul, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și recunoștință. Deficiențele și erorile, destul de multe, dar sper fără impact dramatic asupra fondului ideatic și analitic al lucrării, se datorează autorului care și le asumă în totalitate. CAPITOLUL 1 ABORDĂRI ALE DEZVOLTĂRII ECONOMICE Originile teoriei dezvoltării Preocuparea pentru creșterea avuției naționale și explicarea factorilor determinanți îl situează pe Adam Smith în postura de fondator al teoriei dezvoltării economice. Incontestabil, din perioada premergătoare revoluției industriale și până în prezent, creșterea productivității muncii și creșterea productivității totale a factorilor sunt determinanții creșterii output
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Clasicii britanici au sesizat destul de bine numeroasele aspecte ale procesului dezvoltării, dar au formulat opinii adesea diferite. Smith a fost fascinat de impactul diviziunii industriale a muncii asupra creșterii productivității și a văzut posibilitatea amplificării efectului ei în planul sporirii avuției naționale, prin alocarea investițiilor de către „mâna invizibilă”, reprezentată de acțiunea spontană a forțelor pieței. La rândul său, Ricardo temperează dramatismul postulat de Malthus prin mizeria și foamea, generate de decalajul dintre creșterea exponențială a populației și sporirea doar în proporție
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
nu-l voi utiliza în nici unul din aceste sensuri. Îl voi utiliza în sensul în care este acum folosit în variatele tabele comparative la care noi recurgem când discutăm gradul de dezvoltare și în sensul în care, încă de pe timpul „Avuției Națiunilor”, a lui Adam Smith, este utilizat în așa-numita teorie a producției. Adică îl voi utiliza în legătură cu evoluțiile venitului real pe locuitor și cu potențialul în această privință - venitul real fiind conceput ca un flux de bunuri și servicii
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
o politică comercială. În primul rând, comerțul exterior liber contribuie la diviziunea muncii pe scală internațională. Specializarea națiunilor în activități economice și înscrierea în diviziunea internațională a muncii permit economisirea de resurse și creșterea productivității muncii, deci o creștere a avuției naționale. “Dacă o țară străină ne poate oferi o marfă mai ieftină decât o putem face noi înșine, mai bine să o cumpărăm cu o parte a produsului industriei noastre, ocupată într-un mod care ne aduce un anume avantaj
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
piețe mai extinse pentru oricare parte a produsului muncii lor, care poate depăși consumul intern, el îi încurajează să-și amelioreze puterile productive și să sporească produsul anual la cel mai ridicat nivel posibil, astfel să crească venitul real și avuția societății”. Dacă creșterea productivității este determinată de diviziunea muncii, care la rându-i, e limitată de mărimea pieței, atunci comerțul internațional are avantajul de a face capabilă o țară mică să depășească fenomenul dezeconomiilor de scală. Pe de altă parte
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și Regat necesită ca clasa muncitoare săracă să nu aibă mai multe cunoștințe decât cele stricte pentru ocupațiile sale”. Odată cu economiștii clasici perspectiva asupra educației s-a schimbat radical. În faimosul capitol despre diviziunea muncii, din cartea a doua a Avuției Națiunilor, Adam Smith a inclus cheltuielile pentru educație și instruire în categoria investițiilor și a considerat că rezultatul acestora, calitățile dobândite și utile ale tuturor membrilor societății, cosntituie una din formele capitalului fix. „Achiziția de asemenea talente - scria Smith - prin
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
destul de limitat în mediul academic și au fost redescoperiți abia la sfârșitul anilor ‘50. Nici o încercare de teoretizare a capitalului uman, anterioară perioadei postbelice, nu a devenit un concept central în analiza pieței muncii, a condițiilor venitului personal sau a avuției naționale. Contextul diferit și independent în care a fost discutat rolul capitalului uman de cel în care a fost analizată valoarea economică a educației a dus la separarea, pentru o vreme a celor două concepte. Utilizarea conceptului de capital uman
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în sine (e de sine folositoare) și nu se dejosește singură numai la o simplă pârghie a praxei, deși știe că teoria adevărată (fructifică) face roditoare nemărginit de mult esercițiul artei și că din teorie îi izvorăște geniului artistic o avuție de (intuițiuni) idei (Anschauungen) (prin) cu care el își împopulează lumea lui cu (figuri) tipuri nouă. O astfel de reflecțiune ar fi mai de neașteptată față cu faptele științei care ar fi deschis misterul cel mai intim a conștiinței (Bewusstsein
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abia artistul simte puterea sforțătoare a dezvoltărei, deși nu cunoaște lucrătoria unde a fost gătită schelea pentru această agitațiune pacifică. Însă pentru ca știința unei arte să poată lucra cu succes, trebuie mai întîi să se sature (îndoape, ghiftuiască) cu toată avuția materiei ce o supune (cugetărei, ideei) meditărei sale. Cine ar vrea să se apuce de dezvoltarea artei noastre numai stând în înălțimea inteligenței filozofice, fără ca să aibă esperiențe artistice și copiozitate oarecare de Anschauungen artistice, acela a-ar face alta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari artistul s-ar simți (prea rău) încurcat din cauză că i-ar lipsi aerul (Lebensluft) de respirațiune de viață. Asprimea dar a cunoștinței științifice va fi numai atuncea fructiferă pentru (actor) artist când va fi însoțită 314 v și de-o avuție de idei (Anschauungen) care nu [trebuie] să meargă (paralel) numai alături (cu conceptul) cu ideea artei, ci care trebuie s-o pătrundă. (Astfel încît conceptul filozofic să nu fie decât un rezultat a diferitelor cunoștințe ce trebuiesc unui actor). (Ele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arte așadar nu trebuie să aibă numai o cunoștință generală asupra naturei artei, ci trebuie să cunoască și terenul speciale pe care și l-a ales în toată arhitectonica sa. Fără copiozitate în părți (ohne die Fuelle des Einzelnen), fără avuția intuițiunilor celor mai vii critica e un lucru sec {EminescuOpXIV 250} și neroditor, ce se mișcă în cercul unor generalități abstracte cari cad la piață (Gemeinplaetzen). În artea noastră din păcate dăm tocmai mai mult decât într-alte terene de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu talent mare, e legat prin dialectul său de scena locală au renunțat la cel mai mare drept al artei sale, adică de-a fi una[l] pe care să-l recunoască întreaga sa națiune și care să administreze marile avuții poetice ale acesteia. Dialectul, care în loc de-a ne arăta un om universal ne arată pe un om special, vrăjit de un bulgăre de pământ oarecare, dialectul se pare și la artistul reprezintator ca un lanț ce s-ar tîrî
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel puțin. Varietatea individualităților în privința facultăților naturale și spirituale, favoarea sau nefavoarea împregiurărilor între [care] se dezvoltă individualitățile aduce naturalminte o diversitate nemărginită în modul cu care apar simplele trepte ale dezvoltărei condiționate prin idee (concept definitiv). însă în mijlocul acestei avuții de viață reală, o avuție care abia pare a manifesta în esistența ei o lege mai profundă, ba care pare chiar a-și bate joc de cercetarea unor categorii simple, cari să prevadă pe scurt totul, în mijlocul acestei avuții dăm
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
facultăților naturale și spirituale, favoarea sau nefavoarea împregiurărilor între [care] se dezvoltă individualitățile aduce naturalminte o diversitate nemărginită în modul cu care apar simplele trepte ale dezvoltărei condiționate prin idee (concept definitiv). însă în mijlocul acestei avuții de viață reală, o avuție care abia pare a manifesta în esistența ei o lege mai profundă, ba care pare chiar a-și bate joc de cercetarea unor categorii simple, cari să prevadă pe scurt totul, în mijlocul acestei avuții dăm totuși de trei trepte de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei avuții de viață reală, o avuție care abia pare a manifesta în esistența ei o lege mai profundă, ba care pare chiar a-și bate joc de cercetarea unor categorii simple, cari să prevadă pe scurt totul, în mijlocul acestei avuții dăm totuși de trei trepte de dezvoltare a artistului reprezintator, trepte ce par puse prin necesitate de idee însusi, cari ne rămâne de-a le pricepe ca legea secretă care se repetă necontenit, fie cât [de] divers, cât de variu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru acel tip și stadiu [al] (inspirațiunei) entuziasmului liric. Mortimer și Max Piccolomini se pot reprezenta mult mai iute și mai suficient de către o personalitate nobilă din însăși nemijlocirea simțirei ei decât Romeo, aceasta încarnațiune adevărată a amorului în toată avuția sunetelor sale. Aicea va apărea îndată în toată coloarea sa aspră mărginătatea stadiului (nostru) acestuia. Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel arzând de amor, cel poetic, cel disprețuitor de moarte; cu greu însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi de această direcțiune că ea va gravita totdeuna mai mult înspre partea idealității decât al adevărului natural, pentru că ea privește întregul mai mult în trăsurile sale cele mari, generale, fără de-a le elabora pîn-în detaliu. Din contra, unde avuția întreagă a diferitelor manifestări ale vieței a fost coprinse de conștiință acolo predomnește nizuința de-a lăsa să intre toate minuțiozitățile în dreptul lor. Prin asta însă reprezintarea se-nclină de sine înspre adevărul individual. A doua direcțiune își are însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]