1,716 matches
-
să le facă aducătoare de bani, de teamă să nu fie jefuiți de cârmuitori. De ce crezi tu că evreii din țara asta sunt acuzați de zgârcenie? Pentru că cea mai mică cheltuială, cea mai măruntă etalare de bogăție le-ar pune avutul și viața în primejdie. Acesta este și motivul pentru care numeroase orașe de-ale noastre mor, iar regatul nostru sărăcește. În calitate de reprezentant al suveranului, interlocutorul meu nu mă putea lăsa să vorbesc astfel în prezența lui. Mi-a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de copil, cu grijă tăiate de pe capul fetiței mele; devenisem dintr-odată sensibil la magie și la superstiții, lucru de care eu eram cel dintâi uimit. Asta e, desigur, ceea ce-i paște pe toți cei bogați și puternici: conștienți că avutul lor ține mai puțin de meritele lor cât mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-adevăr seama, încă de la prima aruncătură de ochi, că păstorii nu erau străini de jaf. Poate că le și dăduseră lovitura de grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un locșor destul de confortabil. Înainte de a urca la bord, m-am lungit pe burtă pe mal și mi-am cufundat îndelung obrazul în apa Nilului. Când am dat să mă ridic, am avut certitudinea că, după furtuna care-mi risipise avutul, o viață nouă mi-era oferită în acea țară a Egiptului, o viață de pasiuni, primejdii și onoruri. De-abia așteptam să mă înfrupt din ea. III CARTEA DE LA CAIRO Când am ajuns la Cairo, fiule, acesta era de veacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași de alaiul sultanului. Circazienii erau primele victime. Mameluci sau urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
renunțe la putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, cu armatele lor. Valens străbate Gallia, semănând spaimă. Lasă în urmă leșuri și sate jefuite. Cei care încearcă să-și apere viața și avutul sunt uciși; ca să se salveze, oamenii ies în întâmpinarea soldaților, oferindu-le toate bunurile lor, și se grăbesc să se declare de partea lui Vitellius. Valens se îmbogățește luând bani de la oamenii din locurile prin care trece cu armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mâinile În sân, ci Îl trimise la biserică pe dascăl ca să bată toaca și să alunge duhurile rele ce-și făceau simțită prezența În sufletul dreptcredincioșilor. Fiindcă fusese necinstită În fața Întregului sat, femeia cerea să fie recompensată cu jumătate din avutul vecinilor. Ca să scape de pacoste, vecinul se Învoi. Imediat Începură să Împartă lucrurile. Casa o Împărțiră În două. Cu șura și grajdurile făcură la fel. O parte din păsări și animale trecură dincolo de gard. Se Împotmoliră când ajunseră la mânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și dăruire. Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai scotea la suprafață câte un vinovat, dar noua democrație nu numai că a ascuns pe vechii și noii vinovați, ci îi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Ion Vodă cel Cumplit și alți domnitori care înainte de a se arunca în bătălie făceau semnul crucii și biruiau oștile păgâne care se năpusteau asupra noastră să ne cotropească și să ne jefuiască avutul și să ne doboare altarele. Mișcarea Legionară e un fenomen uimitor, supranatural, care a produs fapte pe care le întâlnim numai la poporul român în basmele și legendele strămoșilor noștri. Asta și dorim, să ridicăm o lume ca în basme
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
importante, care s-ar fi putut socoti în prețul moșiei. Pământul acela fusese sigură că va fi al băiatului ei! Așa s-ar fi cuvenit. în afară de asta, el, moșierul Hallipa, om în puterea vârstei, cum se dezbrăca de munca și avutul lui? Să nu mai ai un petic de pământ al tău?. Cine mai era, ce mai reprezintă acum, când lepădase pământul acela, care făcea toată situația și toată noblețea lui. Era mai mult decât putea pricepe si îngădui. Se despărțiseră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vede cu ochii? 12. Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mîncat mult, fie că a mîncat puțin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă. 13. Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuții păstrate spre nefericirea stăpînului lor. 14. Dacă se pierd aceste bogății prin vreo întîmplare nenorocită, și el are un fiu, fiului nu-i rămîne nimic în mîini. 15. Cum a ieșit de gol din pîntecele mamei sale, din care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
șoptite clienților informații despre marfa concurentei. Așa se face că mușteriii au aflat cum că brânza vândută de țața Veta era sporită cu făină și amidon de cartofi și legată, În loc de cheag de miel, cu un adeziv lăptos, pe care avuții satului Îl foloseau ca să lipească În boieroasele săli de baie faianța pe pereți. Nimeni, Însă, n-ar fi trebuit cu nici un chip să guste telemeaua comercializată de țața Norica: numai Dumnezeu știe În ce condiții de murdărie fusese preparată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu biruri grele și drumuri stricate, cu promisiuni de tot felul până la alegeri (cât de actuală e situația!). Pe vremea aceea nu erau hoți ca astăzi și slujbașii nefiind corupți și corupători, miniștrii și parlamentarii nu erau tâlhari să fure avutul țării, iar polițiștii nu-și făceau vile din mită și hoții... (exact și foarte actual, zic eu). Despre Păcală s-a dus vestea și la unii împărați, care i-au cerut sfatul. Astfel, pentru împăratul care pusese biruri multe și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mai profundă pătrundere a textelor. Alături de întreaga Țară, pe unii din cei stigmatizați i-am văzut la unele emisiuni TV judecați public de moderatorii emisiunilor respective. Unii dintre ei (foarte puțini) au acceptat să restituie anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
În unelte și care puteau fi vânduți, pierduți la cărți, dăruiți unei amante, aceștia nu erau ceea ce erau: șerbi, sclavi, animale, ci... creștinește; ci rusește: suflete. Aflând țăranii moldoveni că, dintr-o trăsătură de condei, Rușii le furau, nu doar avutul, ci și libertatea - chiar dacă În loc li se mărinimos dăruia titlul de „suflet” (rusesc) - Într-o singură noapte, cele vreo mie de... suflete au dispărut. Unde? A, nu, n-au urcat la ceruri. Atunci, unde s-au dus? Oriunde; sau: drept-Înaintea-ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
văpseau sfântul lemn - cu albastru! Să le dai foc, nu alta! Și ciopliturilor, și cioplitorilor! Cât despre acoperișuri... - Erau nostime, Încearcă tata. - Erau barbare, zice mama. - Niște copii, Mănenii, zic. - Asta, da, Încuviințează mama. Prepeleacurile: jucării scumpe...Tot timpul, tot avutul și-l cheltuiau cu parii ceia bortiliți și văpsiți! În loc să iasă din hrube, să se Înalțe pe două picioare, ca niște oameni... - Nu Înțeleg, zic. - Nici noi n-am Înțeles, la Început, face tata. Văzându-le prepeleacurile, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul armatei, luminile străluceau dinspre barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de unde vii nu există toate astea... Mergi drept înainte până vezi clădirea. Nu mai e alta. Gacel făcu un gest de încuviințare, își luă pușca, spada și sacul de piele în care pusese muniții, ceva de-ale gurii și tot avutul său și porni în direcția indicată, dar taxatorul îi strigă de pe acoperișul autobuzului: — Hei! Aici nu poți să umbli înarmat! Dacă te vede cineva, dai de bucluc... Ai permis? — Ce? — Permis de portarmă - dădu din mână. N-ai! Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-și trăiască gloria de scriitor în deplinătatea forțelor fizice și psihice, era normal să se fi pus la adăpost; noi la ce-am mai fi rămas, să-i apărăm birourile de pefeleu melaminat și mașinile de scris? I-am lăsat avutul în grija maestrului, care cine știe ce o fi fost în capul lui, cum o fi stat el în ușa redacției să țină piept cu bastonul, amenințându-i și întărâtându-i în draci cu jos Iliescu și jos comunismul, și minerii călcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ta era copiliță, locuia într-o casă superbă, cu camere mari, împodobite cu mobile vechi, picturi și covoare. Aveau o grămadă de servitori. Pe urmă au apărut comuniștii, nemernicii ăștia, și i-au expropriat pe toți. Faptul că-i luaseră avutul nu l-a doborât. Nici orbirea. Sau moartea bunicii tale adevărate. Nimic nu l-a doborât, a devenit din ce în ce mai încăpățânat, mai închis în el.” „Bunico, e adevărat că bunicul vorbea cu spiritele?” „Bunicul tău a fost un om de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și Charney sunt arși. Tradiția pretinde că marele maestru, Înainte de moarte, a profețit prăbușirea persecutorilor săi. Într-adevăr, papa, regele și Nogaret mor În cursul aceluiași an. Cât despre Marigny, după dispariția regelui va fi bănuit de niște delapidări din avutul public. Dușmanii săi Îl vor acuza de vrăjitorie și-l vor duce la spânzurătoare. Mulți Încep să se gândească la Molay ca la un martir. Dante se face ecoul indignării multora față de persecuția templierilor. Aici se sfârșește istoria și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]