878 matches
-
sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar al frontului caucazian în lupta împotriva
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat de această politică a Armeniei și de revendicările teritoriale reciproce ale Erevanului și Azerbaidjanului, în special în ce privește provinciile Zangezur (Siunik), Naxicevan și Karabah (Arțakh). Spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia, devenită pro-germană, Armenia era în 1917-1918 aliata Antantei și, dupa ieșirea Rusiei din război, preluase 80% din efortul militar al frontului caucazian în lupta împotriva Imperiului Otoman. În acest context, trupele generalului armean, Andranik au pătruns în
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
ocupat orașul Goris, provocând primele valuri de “epurări etnice” ale populației locale azere. Ele s-au oprit însa la întrarea în provincia Karabah. În sudul guberniei Erevan zeci de sate azere au fost distruse, 150 000 azeri refugiindu-se în Azerbaidjanul propriu-zis. La 23 noiembrie 1919, la Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku la data de 14
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
de 14 decembrie 1919 nu a dat nici un rezultat și peste câteva săptămâni armată armeană a lui Andranik a ocupat din nou Zangezurul. Aceste confruntări s-au succedat, cu mici pauze, până la invazia Armatei Roșii în Azerbaidjan, soldată cu sovietizarea Azerbaidjanului. Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial în multe alte republici și enclave armene din afara granițelor R.S.S. Armeană a luat naștere Mișcarea pentru Revenire în Patrie. În cea mai mare măsură datorită lui Anastas Mikoian, un lider comunist
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
județele "Basarkecer (Basarkeçər)" (Vardenis) și Ciambarak ("Çəmbərək") din Armenia. Regiunea Zangezur ("Zəngəzur" în azeră) conține două marz-uri (provincii) actuale ale acestei țări cum ar fi "Sunik" și Vaioțdzor, care sunt așezate între enclava azeră Nahcivan și teritoriul principal al Republicii Azerbaidjan. "Daralayaz" (în armeană Vaioțdzor) are o suprafață de 2 406 km2 și după expulzarea azerilor are doar 53 000 de locuitori. Zangazur (în armeană Sunik) are suprafața de 4 505 km2 și 134 000 de locuitori. Ambele ținuturi istorice au
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
expulzarea azerilor are doar 53 000 de locuitori. Zangazur (în armeană Sunik) are suprafața de 4 505 km2 și 134 000 de locuitori. Ambele ținuturi istorice au suprafața de 7 000 km2 și au fost temporar în componența primei Republicii Azerbaidjan (1918-1920). Acest stat, fiind recunoscut la februarie 1920 de căre Mările Puteri, a ridicat pretenții la un teritoriu de 114 000 km2. Ulterior, acesta a fost redus la numai 86 600km2. Se presupune că aproximativ 3 milioane de cetățeni ai
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Acest stat, fiind recunoscut la februarie 1920 de căre Mările Puteri, a ridicat pretenții la un teritoriu de 114 000 km2. Ulterior, acesta a fost redus la numai 86 600km2. Se presupune că aproximativ 3 milioane de cetățeni ai Republicii Azerbaidjan sunt, la origine, azeri din Armenia, fiind urmașii ai refugiaților din teritoriul acestui stat, emigrați în timpul celor patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991), ceea ce creează o altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
azeri din Armenia, fiind urmașii ai refugiaților din teritoriul acestui stat, emigrați în timpul celor patru valuri mari (1905-1906; 1918-1921; 1948-1950; 1988-1991), ceea ce creează o altă sursă de tensiune. Datorită războaielor ruso-turce din sec. XIX, în sudul Georgiei și în vestul Azerbaidjanului s-au refugiat mase mari de creștini care încercau să scape pârjolului otoman. Aceasta a contribuit la problema granițelor după obținerea independenței statelor Transcaucaziene în 1918. Războiul armeano-azer a început imediat după prăbușirea Imperiului Rus și a continuat cu mici
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Aceasta a contribuit la problema granițelor după obținerea independenței statelor Transcaucaziene în 1918. Războiul armeano-azer a început imediat după prăbușirea Imperiului Rus și a continuat cu mici pauze până la instalarea puterii sovietice în Caucaz. În 1921, puterea sovietică din RSS Azerbaidjană, invocând "„frăția socialistă”", a cedat provinciile "Goyce", "Zangezur" și partea muntoasă a uezdului Qazax (raioanele Tauș, Idjevan, Berd) către RSS Armeană. În același timp și clar ilustrativ pentru politica lui "Divide et impera" regiunea Karabahului de Munte, populată în proporție
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
partea muntoasă a uezdului Qazax (raioanele Tauș, Idjevan, Berd) către RSS Armeană. În același timp și clar ilustrativ pentru politica lui "Divide et impera" regiunea Karabahului de Munte, populată în proporție de peste 90% de armeni, se va regăsi în interiorul granițelor Azerbaidjanului sovietic, pe motiv de "facilitare" a transporturilor și căilor de comunicație.
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
Azerbaijan sau Azarbaijan (; , kurdă: ئازهربایجان ), de asemenea Azerbaijanul Iranian ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Azerbaijan sau Azarbaijan (; , kurdă: ئازهربایجان ), de asemenea Azerbaijanul Iranian ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
Azerbaijan sau Azarbaijan (; , kurdă: ئازهربایجان ), de asemenea Azerbaijanul Iranian ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
ori Azarbaijanul Iranian (persană: آذربایجان ایران; "Ăzarbăijăn-e Irăn"), este o regiune geografică care cuprinde extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
extremitatea nord-vestică a Iranului, parte a Azerbaidjanului istoric. Azerbaidjanul istoric actualmente este împărțită între Azerbaidjan (Azerbaidjanul de Nord) și Iran. Acesta din urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
urmă a cedat Rusiei, Azerbaidjanul de Nord, în 1813 și definitiv în 1828. La nord, fluviul Araks separă Azerbaidjanul iranian de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
de Azerbaidjan. În 1813, în satul Gulustan ("Gülüstan") din Azerbaidjan a fost semnat tratatul dintre Rusia și Iran cu privire la împărțirea Azerbaidjanului: 66% din teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
teritoriul național a fost anexat de Iran (circa 200.000 km), restul de către Rusia. Partea rusească a Azerbaidjanului și-a câștigat independența, o dată în 1918 (pentru doar 2 ani) și apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât în Azerbaidjan. Ei sunt majoritari în provinciile iraniene Azerbaidjanul de Est, Azerbaidjanul de Vest, Ardabil, Zanjan și parțial în
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
apoi în 1991, sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât în Azerbaidjan. Ei sunt majoritari în provinciile iraniene Azerbaidjanul de Est, Azerbaidjanul de Vest, Ardabil, Zanjan și parțial în Markaz, Kurdistan, Ghilan, Hamadan. Azerbaidjanul iranian, cu o suprafață de aproximativ 200.000 km², a fost leagănul mai multor civilizații antice. La început, el făcea parte din Manna, iar mai
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
sub numele de Azerbaidjan, iar în sud (Azerbaidjanul iranian) locuiesc încă 18.000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât în Azerbaidjan. Ei sunt majoritari în provinciile iraniene Azerbaidjanul de Est, Azerbaidjanul de Vest, Ardabil, Zanjan și parțial în Markaz, Kurdistan, Ghilan, Hamadan. Azerbaidjanul iranian, cu o suprafață de aproximativ 200.000 km², a fost leagănul mai multor civilizații antice. La început, el făcea parte din Manna, iar mai târziu din Media
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
000.000 (neoficial 25.000.000-30.000.0000) de azeri, adică de 3 ori mai mulți decât în Azerbaidjan. Ei sunt majoritari în provinciile iraniene Azerbaidjanul de Est, Azerbaidjanul de Vest, Ardabil, Zanjan și parțial în Markaz, Kurdistan, Ghilan, Hamadan. Azerbaidjanul iranian, cu o suprafață de aproximativ 200.000 km², a fost leagănul mai multor civilizații antice. La început, el făcea parte din Manna, iar mai târziu din Media. În secolul IV î.Hr., el a fost ocupat de Alexandru cel Mare
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
a fost invadată de către triburile oghuze noi sub conducerea dinastiei selgiuk, care au asimilat populația autohtonă. Încă de pe atunci locuitorii regiunii erau vorbitori de limba turcică. În secolul XIII, regiunea a fost cotropită de mongoli și, sub stăpânirea lui Hülegü, Azerbaidjanul iranian a devenit centrul unui imperiu mongol extins de la Siria, în vest, până la fluviul Oxus (Amu-Daria de astăzi), în est. Orașul Tabriz, cel mai mare din regiune, a devenit capitala statului Elhanizilor, parte a imperiului mongol, transformându-se într-un
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
regiune, a devenit capitala statului Elhanizilor, parte a imperiului mongol, transformându-se într-un important centru cultural și comercial. Tabriz a devenit ulterior capitala statelor turcice Kara Koyunlu, iar mai târziu Ak Koyunlu (1378-1502). La începutul secolului al XVI-lea, Azerbaidjanul iranian a devenit leagănul dinastiei azere Safevid, ulterior (în a doua parte a secolului XVII) fiind dominat de turcii otomani, până când iranienii, sub conducerea lui Nadir șah, i-au izgonit pe turci în 1740. De-a lungul secolului al XVIII
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
iranienii, sub conducerea lui Nadir șah, i-au izgonit pe turci în 1740. De-a lungul secolului al XVIII-lea rușii au făcut încercări de a ocupa regiunea, dar, până la urmă, iranienii au reușit să-și păstreze controlul asupra ei. Azerbaidjanul iranian este compus din platouri înalte (1.500-1.800 m) și de depresiuni (900-1.500 m). Munții Zagros se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
de a ocupa regiunea, dar, până la urmă, iranienii au reușit să-și păstreze controlul asupra ei. Azerbaidjanul iranian este compus din platouri înalte (1.500-1.800 m) și de depresiuni (900-1.500 m). Munții Zagros se întind pe întreg teritoriul Azerbaidjanului iranian, de la nord până la sud. Zona este „bogată” în vulcani. Fluviile principale sunt Araks, la nord, Kîzîl Uzen la est, și Jaghatu. Populația este compusă în mare parte de azeri, musulmani șiiți, vorbitori de azeră. Mai sunt kurzi și armeni
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]