810 matches
-
în limbile rusă și ucraineană: "райо́н", belarusă: "раён", azeră: rayon, letonă: "rajons", moldovenească/română: "raion", georgiană: "რაიონი", ) este o diviziune administrativă în unele țări postsovietice. Termenul poate fi tradus aproximativ prin "district". ul este o entitate subnațională în Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Letonia, Republica Moldova, Federația Rusă și Ucraina. A fost o subdiviziune administrativă în fosta Uniune Sovietică. Raionul a fost introdus în administrația sovietică de reforma din 1923 - 1929, care a transformat în noile subdiviziuni multe foste voloste și uezduri
Raion () [Corola-website/Science/303838_a_305167]
-
guvernul de la Sankt-Petersburg reușește să provoace expulzarea lui din Iran, fiind obligat să se mută la Istanbul (1911). După amnistia declarată cu ocazia aniversării tricentenarului dinastiei Romanov, în 1913, el se întoarce la Baku, deja fiind o persoană cunoscută în Azerbaidjan. De data această el nu se mai alătură socialiștilor și devine unul dintre liderii partidului naționalist "Müsavat" („Egalitatea”) (1911). Ziarul ""Açîq söz"" („Cuvânt direct”) tipărit de Rasulzade (1915-1917), ce ocupa o poziție opozantă fața de Rusia, ceea ce a provocat arestarea
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
1917. Numai că revoluția rusească din februarie 1917 l-a salvat și la congresul de fuziune a Partidului Federalist (TAMF) cu Partidul "Müsavat", el a fost ales președintele formațiunii noi, care de fapt era cea mai mare forța politică din Azerbaidjan. Principiile esențiale ale noului "Müsavat" erau ""Turcicizare, Europenizare, Islamizare"" ceea ce și-a găsit reflectare în steagul Republicii Azerbaidjan. La Congresul Popoarelor Musulmane din Imperiul Rus, ținut la Moscova, 1917, Rasulzade lansează ideea federalizării Rusiei după elementul național ce a fost
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
producea aproape tot combustibilul (95%) din fostul Imperiul Rus. În telegrama sa de urgență conducătorul revoluției V.I.Lenin scria foarte clar: "„Capturarea Baku-ului este foarte, foarte și foarte importantă pentru noi...”". La 27 aprilie 1920, Armată Roșie a întrat în Azerbaidjan și oprindu-se în suburbiile Baku-ului a dat un ultimatum în care cerea capitularea. Parlamentul azer s-a adunat în ultima sa ședință extrem de tragică. Fracțiunea socialistă din parlament cerea crearea "„Republicii Azerbaidjane Sovietice independente”" și încerca să convingă pe
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
jucat un rol important la sprijinirea morală și materială a revoluției kemaliste de către guvernul de la Baku, din cauza acestui fapt se răciseră relațiile cu aliata principală - Anglia. A fost ales președinte onorific al Societății Culturale Azere (1949), centrul refugiaților politici din Azerbaidjan, și nu încetează lupta pentru eliberarea țării până la ultima zi din viața sa. La 5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind trei ori ""Azerbaidjan, Azerbaidjan, Azerbaidjan!"". M.E.
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
5 martie 1955, la vârsta de 71 de ani, s-a stins din viața marele lider al poporului azer rostind trei ori ""Azerbaidjan, Azerbaidjan, Azerbaidjan!"". M.E.Rasulzade a fost înmormântat la Ankara. Moartea lui nu a provocat nici un ecou în Azerbaidjan, unde el demult fusese șters din memorii de către ideologia sovietică.
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
(1918-1920) ("Azərbaycan Demokratik Respublikası" în azeră modernă sau "Azərbaycan Xalq Cümhuriyyəti" numele orginal), prima republică democratică și parlamentară din Orientul musulman. După revoluția rusească din februarie 1917, mișcarea națională din Azerbaidjan, o țară din periferia Imperiului Rus, a obținut o trasatură nouă, așa cum s-a sfârșit perioada discuțiilor teoretice și abordării problemelor naționalo-culturale în paginile presei. Urma trecerea la lansarea și realizarea cererilor și obiectivelor politice. În condițiile noi, simpatizantul opiniei
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
o parte din adevăr. Poate, dacă supunându-ne am fi înclinat capete în fața de dușmanilor libertății noastre, nu s-ar întâmpla aceste evenimente. Însă noi nu am fi putut s-o facem. Am cerut în mod direct o autonomie pentru Azerbaidjan. Totodată prin aceasta ne-am multiplicat numărul de dușmani”". Sub lozinca de a stabili puterea sovietică, Armata Roșie a cărui nucleul era constituit de trupele „Dașnakțutiun” au realizat alte masacre în orașele Quba, Șamaxî, Lankaran, Salyan, Kürdamir din estul țării
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
dintre georgieni și armeni în sudul guberniei Tiflis nu erau mai bune, ceea ce spre sfârșitul anului a dus la războiul armeano-georgian. La 26 mai 1918, Federația Transcaucaziană a căzut prin declarația de independența a Georgiei. Peste două zile Armenia și Azerbaidjan și-au proclamat independența. Deputații azeri au constituit organul temporar de conducere - Consiliul Național ("Milli Șura"), căreia președintele a fost ales Mammad Emin Rasulzade. A fost semnat la 4 iunie 1918 între Imperiul Otoman și un tratat de pace și
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
Șaumian la nisipurile deșertului Agdjakum din actualul Turkmenistan. Însă soarta războiului era definită și la 15 septembrie Armata Caucaziană a întrat în oraș. Peste câteva luni Imperiul otoman a ieșit din război și a fost obligat să retragă trupele din Azerbaidjan. Din Iran la Baku a pătruns armata engleza și în următoarele luni statul azer s-a ocupat cu recunoașterea legitimității sale de către Londra. La 7 decembrie 1918 s-a inaugurat prima ședință a parlamentului azer compus de 120 deputați (80
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
probleme ale republicii era normalizarea relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 "uezde" (provincii rusești) în 4 azerii erau majoritari. Pe Baku deranja atacurile și deportările populației azere din Armenia și revendicările teritoriale ale Erevanului asupra Azerbaidjan, în provinciile Zangazur, Naxçîvan, Karabakh fiindcă spre deosebire de Azerbaidjanul filo-turc și Georgia filo-germană, această țară era susținută de Antanta. Trupele fostului general otoman de origine armean, Andronik, în vara 1918, au invadat provincia Zangazur la granița celor două state și a
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
centrul zonei, orașul Gorus, provocând valurile de “epurări etnice”, însă a fost zdrobit la intrarea în provincia Karabakh. Doar în sudul guberniei Erivan sute de sate azere au fost distruse și ca urmare 150 000 azeri s-au refugiat în Azerbaidjan. La 23 noiembrie 1919, La Tiflis, cele două state au semnat o înțelegere conform careia trebuia să fie oprită orice acțiune militară și problemele să fie rezolvate prin mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku la data de 14 decembrie
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
mijloace pașnice. Conferința armeano-azeră organizată la Baku la data de 14 decembrie 1919 nu a dat nici un rezultat și peste câteva săptămâni armată armeană a invadat iar Zangazur. Aceste confruntări au durat, cu mici pauze, până la invazia Armatei Roșie în Azerbaidjan și a fost una dintre cele mai importante cauze care a determinat căderea republicii. Prima republică (1918-1920) era unul dintre cele câteva state musulmane independente din epoca respectivă și singura unde femeile aveau drept de vot. Datorită demnitarilor de stat
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
la Xankandi. Revolta a obligat guvernul să concentreze aproape toată armata (40 000 de militari) la granița cu Armenia, ceea ce a lăsat granițele nordice a țării fără apărare. La 27 aprilie 1920, a XI-a Armata Roșie a intrat în Azerbaidjan și oprindu-se la suburbiile Baku-ului, a pus ultimatum de capitulare. Parlamentul azer a cedat puterea în schimbul unor condiții care prevedeau păstrarea independenței țării sub regimul socialist, securitatea demnitarilor de stat, ajutorul revoluției kemaliste de către sovietici ș.a. Prima republică a
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
provoace revoluția în Rusia. Aproape toate partidele socialiste create de grupurile etnice neruse își proclamau și scopuri naționale și plasau independența pe primul loc pe agenda lor politică. Situația socialiștior era aceeași în Polonia, Ucraina, Finlanda, Letonia, Lituania, Georgia și Azerbaidjan. Aceste partide socialiste aveau să-și asume conducerea în lupta pentru independență din țările respective. În vreme ce toate aceste popoare aveau și organizații politice cu caracter pur național, partidele socialiste, datorită faptului că asociau lupta pentru independență cu lupta pentru reforme
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
Până la urmă, popoarele bazinului Mării Baltice - Polonia, Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania - și-au cucerit independența și, până la începutul celui de-al doilea război mondial, au și reușit să și-o apere. Popoarele bazinului Mării Negre și Mării Caspice - Ucraina, Crimeea, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Caucazul de nord și cazacii de pe Don și din Kuban - s-au emancipat politic în 1919 - 1921, dar și-au pierdut până în cele din urmă independența în fața atacurilor Rusiei Sovietică. În 1917 - 1921, conform spuselor lui Charaszkiewicz, în vreme ce popoarele
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
teritorii și, după colapsul german din 1918, l-au forțat pe Skoropadski să accepte o federație ruso-ucraineană, ceea ce a provocat pierderea puterii de către liderul ucrainean și victoria bolșevicilor în Ucraina. Un proces asemănător s-a petrecut și în Georgia și Azerbaidjan. Imediat după ce popoarele din bazinele Mărilor Neagră și Caspică și-au pierdut independență și după anexarea acestor teritorii în 1921 de Rusia Sovietcă, Polonia a rămas singura țară din Europa care mai dădea sprijin material și moral emigranților prometeiști proindependentiști
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
ale acestei perioade au fost: În această perioadă s-au petrecut două evenimente politice care au privit afacerile prometeiste ucrainene: În această perioadă s-au petrecut evenimente notabile în afacerile prometeiste caucaziene: Creșterea agitațiilor revoluționare în Caucaz, în special în Azerbaidjan, a fost urmare a unirii tuturor elementelor naționale din zonă. Charaszkiewicz amintește în lucrarea sa de apariția în Crimeea a mișcării "Wallenrodiste," scoasă le iveală de procesul lui Vela Ibrahimov, care a fost condamnat la moarte de justiția sovietică. De
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
de nord-vest, 4) lur și bakhtiyari. După alți lingviști, doar primele două grupuri dialectale amintite ar aparține limbii kurde. Acest dialect este vorbit de kurzii care trăiesc în Kurdistanul de Nord-Vest (Turcia), în zona Caucazului de Sud (în Armenia, Georgia, Azerbaidjan), în Kurdistanul de Sud-Vest (Siria), în guvernoratul Dahok din Kurdistanul de Sud (Irak), precum și într-o zonă întinsă din regiunea Horasan (Iran). Acest dialect este vorbit de kurzii ce trăiesc în Kurdistanul de Sud (Irak) la sud de linia Ruwanduz
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
latin - de asemenea, cu unele semne diacritice specifice - în Turcia, Siria, Liban. De asemenea, până nu demult, s-a folosit și alfabetul chirilic (cu unele semne preluate din alfabetul latin pentru notarea sunetelor kurde fără corespondent în rusă) în Armenia, Azerbaidjan și Georgia, însă a fost înlocuit cu cel latin. Câteva cuvinte în limaba kurdă(scriu cum se pronunță): az stă hazdekîm = te iubesc az= eu te= tu te ceaoaie= ce faci? az bășim= bine nave te ce ie?= cum te
Limba kurdă () [Corola-website/Science/304139_a_305468]
-
de locuitori se plasează pe poziția a șaptea în lume. Scăldată de apele a două oceane (Arctic și Pacific) și a trei mări (Marea Neagră, Caspică, Baltică), se învecinează cu un număr impresionant de state: R.P.D Coreeană, China, Mongolia, Kazahstan, Azerbaidjan, Georgia, Ucraina, Belarus, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Finlanda. Relieful se caracterizează printr-o mare varietate: Câmpia Rusă, vălurită în partea europeană ce coboară de la altitudini de câteva sute de metri (Valdai, 343 metri) până sub nivelul mării în zona Caspică
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
km), cea mai lungă magistrală feroviară din lume. Aparenta prosperitate s-a spulberat treptat, pe fundalul crizei economice de după anii 1970, ceea ce a dus la inegalitatea în repartiția investițiilor și implicit nemulțumirea republicilor cele mai sărace din Asia Centrală, Kazahstan și Azerbaidjan. Criza petrolului (1973), scăderea cererii de produse din partea lumii capitaliste, disensiunile din cadrul CAER-ului au adâncit problemele economice. Alocarea unor resurse sporite pentru industria de armament care să reziste noului program de înarmare american „Războiul Stelelor”, lansat de președintele Statelor Unite
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
etnic principal ce a căpătat o identitate etnică azeră. Zona Pambak a fost încorporată Armeniei, iar Borceali de Munte (Lori) a fost declarată „"zona neutră"”, însă mai târziu a urmat același cale. În 1988, după izbucnirea conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan, rămășițele populației azere din regiunea au părăsit Armenia. Borceali de Munte sau actuala provincie Lori din Armenia are o suprafața de 3 791 km2 și 253 000 de locuitori. Centrul provinciei este al treilea oraș din țara, Vanadzor (fost Qarakilsə
Azerii din Georgia () [Corola-website/Science/304343_a_305672]
-
și modificări în compoziția etnică a vechilor provincii ale Armeniei Mari. Astfel, conform Marii Enciclopediei Sovietice din 1926, populația Republicii Armenia în 1918 era de 1.510.000 locuitori, dintre care 795 000 erau armeni, 575 000 erau "tătari din Azerbaidjan" iar 140 000, reprezentanți ai altor popoare. Între 1935-1978, prin hotărâri ale Sovietului Suprem din Armenia, au fost armenizate 465 de toponime turcofone (azere) din țară. În anii '30 conducerea Armeniei Sovietice a început procesul de revenire a denumirilor geografice
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
la Baku la data de 14 decembrie 1919 nu a dat nici un rezultat și peste câteva săptămâni armată armeană a lui Andranik a ocupat din nou Zangezurul. Aceste confruntări s-au succedat, cu mici pauze, până la invazia Armatei Roșii în Azerbaidjan, soldată cu sovietizarea Azerbaidjanului. Imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial în multe alte republici și enclave armene din afara granițelor R.S.S. Armeană a luat naștere Mișcarea pentru Revenire în Patrie. În cea mai mare măsură datorită lui Anastas
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]