2,305 matches
-
pot fi și flori înmiresmate care-ți bucură ochiul, nările, mintea, sufletul, inima. „Taie florile, taie sufletul!” a venit implacabil verdictul. „Mai sobru, tovarășa, mai sobru!” Am mutilat. Am tăiat sufletul după comandă, în mii de bucăți, l-am fărâmițat azvârlindu-l în pustiile vânturi. Am tăiat focul cel sacru, o dată cu florile, o dată cu inima. Și ce-a rămas din prețiosul material ideologic? Genericele, scrise evident, cu majuscule. Istoria se repetă, dar, de data aceasta, cu altă conotație, la fel de dăunătoare. Conotația este
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
ridică din Ardealul răstignit de istorie încă odată prin acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
de culoarea apei ce ieșea din mină și semăna cu coniacul. Mă mir că nu s-a aplecat să ia o gură. Ce tristă marionetă cu suspendări, încă doi ani va fi jucător în sforile străinilor pe urmă va fi azvârlită la coșul lor de gunoi, iar în istoria românilor va fi așezat alături de vânzătorii acestei țări. Pentru că nu a perceput acest popor de pe poziția de președinte al țării și mult mai puțin a înțeles ce trebuia să facă pentru această
ŞI NOI AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354852_a_356181]
-
de el. Care nu știe cum să scape de el. Se descotorosește ușor. Îl aruncă. Îl calcă-n picioare. Îl respinge. Iar tu, n-ai decât să ți-l aduni de pe jos, sau dintr-o ladă prăfuită, unde a fost azvârlit. Și să-l pui la loc. Nu mai e la fel ca înainte. S-a schimbat. Degeaba îl scuturi, îl speli, îl perii cu grijă. Are ceva străin în el. Ceva care poartă numele deziluziei, al abandonului. Vei mai putea
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
istorico-artistic întreg. În penibilitatea minimalistă a „artelor” contemporane, constatăm un fapt încărcat de un soi de dramatism ireversibil, putem spune, anume acela că Ființei umane îi este estropiată în mod constant propria sa structură interioară fragilă pentru a-i fi azvârlită în mâinile însângerate de suflet nevinovat ale nenumăraților șarlatani de profesie ai epocii actuale, entități cu fibră intrinsec satanică, în stare să practice doar (prin ideile cu ostentație propovăduite într-o cunoscută manieră repetitivă manipulatorie) un linșaj evident asupra a
CE CAUT EU ÎN POSTMODERNITATE? de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355288_a_356617]
-
Soarele vopsit în negru. Arunc cărțile pe masă Ca un cartofor nervos, Caut rimele prin casă Să-mpletesc un vers frumos. Alung visele din mine Dintre spini să îmi iau zborul, Mă lovesc de culmi alpine Și mă năpustește dorul. Azvârl haina de pe umeri Și mângâi cerul cu mâna, Culegând dintre expuneri Norul, ce-acoperă Luna. Adorm lacrima în barbă Ridicând ochii spre cer, Culeg calm vina din iarbă Și deslușesc un mister. Închid paginile triste Cu puterea minții mele. Triluri
SPRE STELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356904_a_358233]
-
în viață, dragoste pe furate, dar ce să ne mai mințim, doar sex, asta este, adevărul decojit de falsele efluviuni euforice cu care se îmbată proastele, care cred că o noapte romantică sub clar de lună cu un bărbat ce azvîrle cu verzișorii și o tăvăleală la hotel pînă spre dimineață ar putea echivala cu dăruirea dumnezeiesc de profundă a Ksiutei în căpița de fîn, în noaptea aia ploioasă, cînd cerului i s-a făcut milă de singurătatea ei și i-
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > COASTELE VÂNTULUI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o lună plină clatină muchia oarbă a unui orizont frânt în durere mai sunt câteva trepte în vântul ce-și azvârlește coastele de aer ca să-mi întâmpine somnul aruncat ca o zdreanță într-o ardere smulsă din goana spinilor crescuți într-un dor tânăr o minune căpruie mi-ai crescut în palme minunându-ți timpul neprihănit cum am ajuns să-ți
COASTELE VÂNTULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356613_a_357942]
-
tare curios! - Băiatul nu învață, nea Vasile. E un îndărătnic și puturos. Nu‑și face temele pentru acasă aproape niciodată. Se bate cu băieții în curte și în clasă și întârzie mai mereu după ce se sună de intrare la ore, azvârle cu pietre în pomi și în stâlpi... - Și care băiat nu face la fel, tovarășa? De aia sunt băieți. Se mai lovesc, mai sar gardu’, mai aleargă. Sunt și ei niște copii, nu? Nici noi nu am fost altfel la
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
prin lăcomia lor. Avuția unui popor, chiar a planetei, este un întreg bine definit, de care trebuie să beneficieze toți oamenii, dar în vremurile noastre este cercul din care se fură imense segmente ... Ce mai rămâne de împărțit? Lăcomia a azvârlit în desuetudine ideea de cinste și demnitate, și i-a împins pe oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
prin lăcomia lor. Avuția unui popor, chiar a planetei, este un întreg bine definit, de care trebuie să beneficieze toți oamenii, dar în vremurile noastre este cercul din care se fură imense segmente ... Ce mai rămâne de împărțit? Lăcomia a azvârlit în desuetudine ideea de cinste și demnitate, și i-a împins pe oameni spre păcat. Ce să mai înțeleagă copiii, tinerii despre patriotism, despre mândrie, dreptate, cinste, demnitate, conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
clipe, îți retrăiești filmul vieții". Trecerea de la un fragment la altul se face printr-o alunecare firească. "Închisei ochii să nu mai văd șirul de vagoane ce se rotea în jurul meu. Se pare că sărisem din cerc și mă trezii azvârlit în urmă cu peste douăzeci de ani, când scăpasem de comunism și nu știam ce să fac cu viteza cu care voiam să cunosc lumea". Este un roman complex. Autorul este generos în alegerea temelor. Dincolo de orizontul înalt al marilor
MARIN TRAŞCĂ – „EL DESCONOCIDO” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355110_a_356439]
-
ce am trăii? Ridici ușor din umeri mă privești în ochi apoi îmi răspunzi scurt. - Din iubire! Tăcere. Peisajul se înalță și până la câțiva zeci de metrii deasupra liniilor de tren, stâncile îl acompania. Domină o geologie impresionantă ce se azvârlă direct către munți, fără intenții graduale și fără alte ocolișuri. Zgomotul trenului absoarbe cuvintele noastre și timpul, rămânem doar cu expresia fețelor și a surâsurilor. - Clara hai să fugim, să uităm de locurile care le știm până acum. - Gândește-te
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să se sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluzița în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare ... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
pe cât de înfricoșătoare. Iar aceasta este străluminată și din interior în culoarea purpurei albăstrii și galbene, ca un ax uns de lumină pe care culisează un dispozitiv cu locuri pe care stau oameni din carne și oase, zici că îi azvârle în tăriile înălțimilor, fără putința de a-i readuce la locul de unde s-au “îmbarcat” ... Iată deci, cele trei “drăcovenii” care precis îți lecuiesc pofta de aventuri la înălțime, cu o echivalență a traducerii ad literram a termenilor tehnici în
STRATOSPHERE DIN LAS VEGAS (XIV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355652_a_356981]
-
Ade. Dorim să discutăm cu domnul Deaconu Vergilius... - Daaa...? și ce-aveți voi de discutat cu fiumeu?? Sughiță cucoana, curioasă de moarte. Asta o să-i spunem dumnealui personal... Iubita Porcului este gonită: Adriana Rareș fu literalmente smulsă, scuturată, împinsă și azvârlită afară de pe proprietatea care, de drept, aparținea “Viperei”. Urmase o noapte de coșmar. Adriana fusese nevoită să ajungă în București parțial “per pedes”, parțial cu autostopul, pe o noapte rece de toamnă. și cine o culege de pe drumuri ? ...fu angajată
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SERGIU SAVA - POEME ANONIME Autor: Sergiu Sava Publicat în: Ediția nr. 899 din 17 iunie 2013 Toate Articolele Autorului *** bucățile de oglindă ce mă rănesc, cu bună știință azvârlite în mine apoi, si în ceilalți de propria conștiință le smulg și le adun într-un purpuriu caleidoscop in care las să picure lumina morții strop cu strop *** ține-mi respirația în acest fum de cuțite, în mireasma năclăită din
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
-ar Raiul lui Cleopa... „În definitiv nu sunteți decât niște cărți de joc” cărțile de joc ale Alicei pe Tărâmul Minunilor. Și tu și tu și tu, si mai ales voi.... fante de cupă și damă de pică... Aceeași perorație azvârlită-n pustiu, nimeni nu are timp pentru nimeni, nici măcar pentru sine. Timpul - cel mai scump capital, cel care nicicând nu se cumpără, nu se vinde, s-a isprăvit s-a isprăvit tarabele sunt puștii acum neguțătorii au plecat cu saricile
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagma!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se îndupleca. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de vânt, călcate-n picioare... La ce mai sunt bune, de vreme ce nu poți cumpăra o felie de timp pentru tine, pentru alții ca tine? Și dacă o cumperi, la ce-ți folosește? N-am
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
Pune laolaltă pe Sărac și pe Bogat Și, în Vasul Sfânt, și Apă, și Uscat, Fă din Veșnicia lumii iar o Clipă, Strânge Zborurile toate-ntr-o Aripă, Înglobează,-n huma de Bărbat, Femeia, De la ușa Răului și-a Binelui azvârle cheia, Stinge cu-Ntuneric ochiul de Lumină, Toarnă Nevinovăție peste Vină, Stoarce-adânc din suflete Durerea Și-ndulcește-o-n Bucuria ca și mierea, Cu un strop de Nepăsare-alină Dorul Și cu Ură-astupă-i Dragostei izvorul, Fă Mărirea vieții una cu Nimicul Și, în somnu-i
ÎN CEA MAI BUNĂ DINTRE LUMILE POSIBILE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368802_a_370131]
-
să te privești, s-a luat pieptenele, i s-a luat apa, i s-a luat aerul (abia mai respiră uneori). De cele mai multe ori lucrurile ei sărăcăcioase au fost luate și abia pe străzile cele mari și frumoase au fost azvârlite pe un colț de trotuar. Cine să aibă timp să le privească? Cine să le cumpere? Mirajul vitrinelor (goale, serbede, fără viață) au făcut ca lucrușoarele acelea să fie călcate în picioare. România nu are nimic? Ba da te are
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
Cerului frumos. În inima Femeii prisosește permanent nemărginirea de azura zorilor Iubirii. În toată ființa Mamei tresaltă Dorul înfrumusețat de Dragostea divină mântuitoare. Prin graiul dulce al Femeii, vinul inimii ei te maturizează, te însuflețește, te întinerește și te amețește, azvârlindu-te într-un vârtej al splendorii. Femeia înmugurită din veșnicia firii ei angelice înflorește în eternitatea bărbatului. În icoana Femeii tainele se întrepătrund, iar cerul surâde de suspinul pământului. Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
a acoperit, au căzut în abis ca o piatră. Mâna Ta Dreaptă, Doamne, va fi sfărâmat dușmanul ce latră. Cu puterea Ta mai mare ca a lor ai distrus pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta; Mânia Ta ai azvârlit-o asupra lor, ca pe un pai i-a ars ea. La răsuflarea Ta apele s-au înălțat, Ca un zid, talazuri s-au ridicat, În mijlocul mării, valurile au încremenit, s-au închegat, au înghețat. Vrăjmașul a spus: <<Îi voi
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
este vorba?! Nu înțeleg...” Tovarășe Piso, avem dovezi! Nici noi nu înțelegem cum un artist ca dumneata (?), recunoscut (??) și recompesat (???) de regimul nostru, în loc să-și vadă de treabă, face propagandă fascistă, legionară!” Acuzatul rămâne tot mai năuc, dar i se azvârle sub ochi teribila „dovadă”, în care recunoaște corectura ciclului Frumoasa morăriță, așa cum o trimise deunăzi la tipografie. Politrucul dă paginile și, ajungând la liedul In grun will ich mich kleiden („Aș vrea să mă înveșmântez în verde”), izbucnește cu indignare
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
se presară miresmele de cetină și de azur ale poetului-eseist. Lucrarea memorialistică a lui Petru C. Baciu, ne descoperă Biografia autorului desprinsă eroic din Mlaștina suferinței concentraționare, adâncită de excavatorul unui satanic sistem politic de model bolșevic, ce l-a azvârlit în cele din urmă pe țărmul libertății creștine prin viețuirea ortodoxă, cuvioasă, martirică, aureolată de puritatea unui mare Mărturisitor. Chipul demnității sale se reflectă într-o Icoană vie a Neamului ce se răsfrânge generației de azi și de mâine, ca
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]