727 matches
-
bună decât ea, așa că am petrecut o noapte de vis. Dimineața, pe la 6, am trezit-o, i-am cerut o cafea în cameră, simțeam că trebuie să elibereze ringul. S-a trezit, s-a întins sub cearșaf, a chițăit puțin, bâiguind ceva de genul "iubitule, ce bine a fost" sau "am știut eu de ce m-am dat drept gagica ta", "îmi pare rău că relația noastră a început cu o minciună, dar mi-a plăcut". De la asta mi-a venit mie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să-l servească pe pifan. Era gestul suprem pentru el. A rămas cu el întins. Îl ignoram. La un moment dat a început să-i tremure mâna. îi tremura și buza de jos. Era în mare căcat. "Vă rog", a bâiguit la un moment dat. Am întins mâna și cu tupeu i-am desfăcut buzunarul de la piept unde ținea biletul meu de voie. L-am scos fără ca momâia să reacționeze. Când l-am rupt în fata lui, cred că a început
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
parte de conformismul său politic, pe de alta de prostia criticilor din generația lui, amețiți de prăpăstiile sale lingvistico-metafizice. Alcoolic, de o calitate morală dubioasă, Nichita S.tănescu și-ar fi asumat la modul cabotin rolul social de poet național, bâiguind pe la mese versuri incomprehensibile, dar știind să facă și sluj când trebuia. De fapt, pericolul revizionismului radical îl constituie atacarea fără discernământ a valorilor adevărate pur și simplu pentru că ele sânt acceptate la un moment dat de opinia critică, iar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țărână. Poate că era mort. Iahuben se apropie de el și-l zgâlțâi de umăr. Soldatul își ridică fața palidă și plină de praf spre sutaș și îl privi cu groază. Nu murise. Iahuben îl întrebă de ce fugeau ceilalți. Soldatul bîigui: - Ne-au trimis de la peșteri, stăpâne. - Cine v-a trimis? - Căpetenia. Iahuben se supără. Era obișnuit ca soldații să-i răspundă limpede și scurt. Îi porunci să se scoale în picioare. Văzând un sutaș ca toți sutașii care vorbea ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
atunci când soarele era prea puternic, privi peste poartă, o trase în lături și se ridică pe vârfuri, să-și îmbrățișeze băiatul. Avea obrajii ridați, umeziți de lacrimi. Îl sărută, găsindu-și greu cuvintele: - Măi băiete, măi Ionică! Zăpăcită de surpriză bâiguia, încurcându-se și ducându-și mereu mâna la gură și la ochi. Cum de ne-ai lăsat?... Da, bine c-ai venit sănătos! Nu-ți este foame? Hai să-ți dau să mănânci ceva ! Își amintea, cu opt ani înainte
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Un vuiet surd, nedefinit, spărsese liniștea nopții. Se auzeau urletele câinilor de peste Prut, vitele mugeau amplificând panica generală, produsă de zguduiturile puternice. Cutremurul îl scutură energic pe tânărul basarabean, care sări ca ars în picioare. Buimac, își căuta hainele, bâiguind: - Este alarmă, ce s-o fi întâmplat? - Nu, este cutremur! Hai repede afară! - Ba nu... Eu mă culc la loc! - N-auzi, este cutremur! îi strigă Ioan, ieșind precipitat pe ușă. Imediat se prăbuși soba mare, cu patru coloane din
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cimitir!), auzeam foșnete. Imediat mi-am pus arma în poziție de tragere, pregătit s-o folosesc. Părea că cineva sărise gardul, inima îmi bătea nebunește. Efectiv, am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană cu vin. Capacul metalic strălucise, eu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gândisem că o să treacă ceva vreme până să-și dea seama, dar nu, micul blegoman idiot Își taie singur gâtul fără nici un ajutor din partea mea. Îmi telefonează mai târziu În seara aia, iar eu nu ridic receptorul, Îl las să bâiguie În robot. Soarta poate fi o ticăloasă crudă, mai ales cu cei ca d-alde Bladesey. — Bună, ești Bruce Robertson, nu. Aicii Frank. Ar trebi sî fiu atât dă norocos, norocos, norocos, norocos, ar trebi sî fiu atât dă norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
comedie, în afara imperfecțiunilor care întristează și a viciilor care șochează. Un om care vorbește repede și înghite cuvintele vorbind are o imperfecțiune ciudată, care devine comică, când este folosită cu măsură, ca acel balbuziente (bâlbâitul) și acel tartaglia (cel care bâiguie). Nu același lucru s-ar întâmpla cu un șchiop, un orb sau un paralitic: acestea sunt infirmități care dau naștere la milă, și nu trebuie arătate pe scenă, în afară de cazul în care caracterul specific al persoanei copleșite de această infirmitate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe perini și trăgând dintr-o lulea de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu plăcut surprins. Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, "Istoria Imperiului otoman", partea cu creșterea. Bine, bine, da'fetele? Sunt de la corectură. Și...el? șopti Metodiu, trăgând cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putea să nu am dreptate, însă... Darcey ridică din umeri. M-am înșelat. Neil era înmărmurit. —Ce-ai zis? Te-ai înșelat? Credeam că s-au căsătorit, spuse ea. Nu știu de ce nu au făcut-o. —Eu... nu știu ce să spun, bâigui el holbându-se la ea. De câte ori ai vorbit despre ei și cum au fugit să se căsătorească... toată tevatura aia! Problema nu era dacă s-au căsătorit sau nu, îi spuse Darcey. —Nu. Probabil că nu era. — În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey, uite ce e, iartă-mă, eu... nu mă descurc cu sângele. Mă ia amețeala. Fata îi observă chipul foarte palid și îl ajută să se așeze undeva; de îndată ce găsi un scaun, el își înfundă capul între genunchi. —Iartă-mă, bâigui din nou. Mă simt chiar penibil. Nu, n-are nimic. N-ai pățit nimic. Nu-ți face griji. Și nu e chiar așa de rău, adăugă sărind într-un picior prin bucătărie. Am nevoie doar de un plasture. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
parte de ziua cea mare pe care o așteptam, dar asta e, am băut câteva păhărele și am închinat în cinstea ta. — Nu pentru nuntă, fraiero. Îmi pare rău pentru... pentru Aidan. Darcey tăcu. —Darce... mai ești pe fir? — Da, bâigui ea. —Sincer, n-am vrut să iasă lucrurile așa. Darcey, știu că m-am purtat foarte urât, dar adevărul până la urmă e că m-am îndrăgostit de el. — Dragostea se mai întâmplă, zise Darcey, chiar și când nu te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se închidă, întrerupse Barry. Vânzările au scăzut mult. —...Gaelic Knitting - Calvin nu era câtuși de puțin interesat de veștile proaste. Celtic Car, Spud - asta este revista noastră de bucătărie din Irlanda - DIY Irish-Style și The Hip Hib. —The Hip Hib? bâigui Lisa. Era important să continue să vorbească. —Hip Hib, confirmă Barry. Prescurtarea de la Hip Hibernian. Revistă pentru tinerii bărbați. O combinație între Loaded și Arena. Tu vei pune la punct versiunea feminină. —Nume? — Ne gândeam la Colleen. Tineresc, festiv, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bine, oftă el. Îți sugerez să faci și tu la fel, o invită el. Poți da jos de pe tine orice dorești... S-a oprit brusc și o expresie înmărmurită i-a acoperit fața. Căldura rușinii lui ajungea până la Lisa. —Scuze, bâigui el, râzând. M-am exprimat greșit. Și-a trecut agitat mâna prin părul răvășit, astfel încât bretonul i s-a ridicat pentru scurt timp, înainte să pice înapoi pe frunte. Nici o problemă, zâmbi Lisa politicos, deși firele micuțe de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se săturase să fie exotică și misterioasă. Au ajuns la apartamentul ei parcă prea repede. Jack a parcat mașina în față și a oprit motorul, în loc să îl lase să meargă. Dar Mai nu mai avea de gând să stea. —Pa, bâigui ea, aruncându-și picioarele afară din mașină. —Te sun, promise el. Nu o face. Cu o durere în stomac, Jack o privea cum se îndepărtează de el. O femeie mică și puternică, cu pantofi ridicol de înalți. A băgat cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un șal subțire de lână. El deschise ochii și-i spuse: — Trebuie să-l cauți pe Callistus. Așteptă. Helikon se întoarse. — Callistus spune că moartea lui Sejanus îi dăduse un timp speranțe și mamei tale... Însă apoi, moartea lui Drusus... bâigui. „Ți-au frânt inima, știu“, gândi Gajus privind în jos. „Cu câtă cruzime ți-or fi spus că fiii tăi au murit, dacă eu am aflat în felul ăsta...“ Helikon șopti: Se zice că a vrut să moară... A refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care populares le tot cereau de douăzeci de ani... Bereta frigiană imprimată pe monede: i-a cucerit pe romani cu dreptul la vot. Iar când un senator moare - și toți sunt bătrâni -, în locul lui vezi mutra unui barbar care abia bâiguie latina. Încă două-trei ierni, și vom ajunge în minoritate. A schimbat veșmintele. I-a făcut pe tineri să-și piardă mințile; toți sunt alături de el.“ La fiecare constatare simțea o împunsătură: „Are doar douăzeci și nouă de ani...“ Se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și a clătinat furios din cap în timp ce restul echipei s-a îndepărtat cât să nu aibă contact direct, dar rămânând destul de aproape ca să audă ce se petrece. — Tu cine ești? întrebă Tobias uitându-se țintă la Adriana. Gilles începu să bâiguie: — Îmi pare rău, domnule Baron, vă asigur că un astfel de incident nu se va mai— Tobias îl întrerupse pe Gilles cu un gest exasperat, dar nu-și luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bucățică de lemn sub un picior, apoi te ridici și-ți dai seama că se clatină în altă parte, exact ca și viața. Manlio glumea, se umfla în pene, dar nu era vesel. Avusese un necaz în sala de nașteri, bâiguia câteva fraze de efect, își plângea de milă și, evident, mințea. Era fără să vrea nesincer, nu se scrutase niciodată atent și nici nu avea intenția să o facă. Urmărea mișcările celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
imprimate pe mutra aceea mincinoasă. Am coborât jos la fișier. M-am întors spre Italia și am privit-o într-un fel care trebuie să i se fi părut teribil. — Ce vreți să faceți, doamnă? — Vreau să mă duc acasă, bâigui. — Doamna semnează de ieșire, m-am adresat asistentului, dă-mi formularul. Am scos pixul din buzunarul interior al hainei și am completat eu însumi formularul, apoi l-am împins sub mâinile roase ale Italiei, întinzându-i pixul. Am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu aere de experimentator, se simțea acum broască. Când fură singuri în salon, Eugenia, fără a-și scoate pălăria, cu hainele de oraș, așa cum intrase, îi spuse: — Bine, să vedem ce ai să-mi spui. Păi..., păi... - și bietul Augusto bâiguia -, păi..., păi... — Bine; ce? — Că nu-mi mai găsesc odihna, Eugenia; că am răsucit de mii de ori în minte lucrurile pe care ni le-am spus ultima dată când am stat de vorbă și, orice aș face, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deodată că tatăl său se ridicase, fredonând Încet o melodie hasidică simplă, amestecată cu o tuse ușoară, Își recuperase pălăria și bastonul, iar În timp ce-și lua rămas-bun, strecură abil o bancnotă Împăturită În buzunarul pantalonilor lui Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu pot să cred. Nu poate fi real. E curată nebunie. Dar nu Încercă să explice ce anume era imposibil, căci tatăl său adăugă din ușă: —Eh, n-are importanță. Mă dau bătut. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și spuse: Ce nemernic ești! Fima, care se străduia să se Îmbrace În timp ce se acoperea ca să-și ascundă rușinosul său corn de rinocer, bâigui ca un copil pedepsit: Dar ce-am făcut? Nu ți-am făcut nimic. Știa că aceste cuvinte erau În același timp adevărate și mincinoase, și aproape izbucni Într-un râs macabru, aproape că murmură: Azoy. Dar reuși să se controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]