758 matches
-
ghidându-se după imaginea distorsionată întipărită în minte. Orbecăind, căutau în van ieșirea, împleticindu-se. Împiedicându-se, cădeau la podea și gemeau, simțind duritatea marmurei care le zdrelea coatele și genunchii. Juliți pe mâni și picioare, o luau de la capăt. Bâjbâiau, întinzând mâinile la întâmplare. Persistau în refuzul credinței că urmau o cale greșită. Am trăit o epocă a absurdului, în care politici de stat au marcat tragic existența noastră. Peste omenire, s-a așternut lin și tăcut bezna totalitarismului. A
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Un copil lovește cerul" (1968) conturează un poet orgolios, energic, solar, cu porniri și dăruiri generoase. "Cuvântul propriu", în care se cuprinde un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ne spune că o Operă nu poate ține în picioare decît dacă Artizanul, Creatorul, Artistul se zidește el însuși, în Ea. Vremile ce le trăim nu sînt "dulci" și-s convins că vor fi din ce în ce mai "amare". Artistul este cel ce bîjbîie mereu cu un pas înaintea celorlalți și, în cazul de față, îndrăznește chiar să facă filme într-o țară cu doar 35 de cinematografe pentru un public ce-i fascinant mai curînd de foiletonul "Telejustiției". Măcar pentru acest curaj vecin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Belladona (de la latines cul bella dona, femeie frumoasă). Și asta pentru că, în An ti chitate, femeile obișnuiau să-și pună în ochi picături de mătrăgună care să le dilate pupilele și astfel să le facă ochii mai frumoși, chit că bâjbâiau prin încăperile palatelor, căci nu mai puteau vedea bine. Într-adevăr, ochii strălucitori, cu pupilele di latate dau o frumusețe deosebită feței; emoțiile erotice sunt și ele capabile să provoace astfel de efecte asupra ochilor prin secreția internă a catecolaminelor
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de joc al sufletelor, clubul în care se materializează malefica viața nocturnă: "Între mine și Iorgu Ordeanu s-ar fi părut că e o luptă fără iertare, tăcută și strânsă, așa cum va fi fost între oamenii peșterilor, când se sugrumau bâjbâindu-se în întuneric să-și smulgă un vânat sau o femeie". Târziu, dimineața, simte gustul amar al victoriei, dar nu îl poate savură nici macar după plecarea unui Ordeanu copleșit de pierderea ultimelor resurse ale uriașei sale averi. Îngrozit de singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
clasei muncitoare, pe proclamarea radicalității revoluționare. Mitul revoluției ruse, știrbit cu ocazia celui de al XX-lea Congres al PCUS în 1956, fisurat în august 1968, s-a prăbușit odată cu reformele lui Gorbaciov. Anii'70 vor reprezenta tot atîtea demersuri bîjbîite în căutarea noilor valori, a noilor rațiuni de a exista și, pentru cîteva partide, a unei independențe proclamate față de Moscova. Astfel, pe 30 decembrie 1981, comitetul central al partidului comunist italian, adopta, după lovitura de stat din Polonia, o rezoluție
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sunt atinse odată ce au fost puse la temelie. Filozofia, dimpotrivă, face ordine într-o cameră și trebuie adesea să pună mâna pe lucruri. Pentru acest demers este esențial că el începe de la o stare de dezordine și nu contează dacă bâjbâim în întuneric atâta timp cât ceața se risipește încetul cu încetul.“16 În sfârșit, în lecțiile din 1932-1933, întâlnim acest pasaj: „Metoda mea este permanent aceea de a indica greșeli în limbaj. Voi folosi cuvântul «filozofie» pentru activitatea de evidențiere a unor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată în interiorul imaginilor, în interiorul cuvintelor (....), în taină (...), acolo unde bâjbâim în căutarea adevărului.131 Cât privește cuvintele împrumutate de Ungaretti de la Leopardi în perioada 1920-1925, afirmă Gilberto Lonardi, ele sunt ca niște puncte care se văd de la depărtare, sunt insule ce trimit spre cititor reverberații.132 Ambii poeți cântăresc valoarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lobului prefrontal se făcea numai bolnavilor, anxioșilor, melancolicilor, obsedaților de sinucidere, rîvnitorilor la perfecțiune, schizofrenicilor, nebunilor, pe care de cele mai multe ori îi aducea în fire. Dar atunci era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădăcinile fibrelor vinovate"; "șirul de sterilizări, vaccinări și revaccinări care garantau sănătatea publică"; Căci nu numai în spitale, dispensare, primării, fabrici, ateliere, școli, dar nu era casă în care să nu se găsească, printre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aceea cu Rabelais, să recitim o scurtă descriere: înainte de descoperirea lobocoagulării, extirparea fasciculului de fibre nervoase, o intervenție ce elimina psihicul și sensibilitatea, pentru crearea omului "nou" "era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu bisturiul prin creier după rădăcinile fibrelor vinovate"; sau, o altă descriere, a acțiunilor întreprinse după eșecul primei faze a acțiunii de izbăvire a omului, prin "trăsnetul coagulator", "de toate nenorocirile care însoțesc conștiința de sine": Se disecară cu amănunțime
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
carte, Le Méridien de Greenwich. Eu aveam 22 cînd a apărut La Place de l'Etoile. Ați avut dreptate să așteptați, ați scăpat astfel de defectele tinereții, de tatonări, incertitudini, fragilitate... J. Echenoz Nu e chiar așa. Și eu am bîjbîit între 20 și 30 de ani. Chiar dacă trăiam un sentiment de libertate totală, pe care nu l-am mai regăsit niciodată după aceea, nu știam cum să mă lansez în forma romanescă. De cînd mă știam eram cititor de romane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că totul, chiar totul vrea să fie altfel decât este. Dar nu ne vom lăsa. Ah, Triunghiul, Pătratul, Cubul și Piramidele - minunate și fioroase! Și cercul, și cercul, care-a devenit roată și scârțâie, Doamne, ca o roată! Și eu, bâjbâind, clătinându-mă, tremurând, auzindu-mă dintr-odată cum scot sunete necuviincioase, atât de ascuțite, o, atât de nelalocul lor. Cum, din nebăgare de seamă, încep să urlu de durere, în toiul cântecului. Cum descopăr Cum descopăr, mereu uitând, că țipătul
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
strâmbaseră destinul" - și-a fluturat iar mâinile deasupra capului, indicând un univers apăsător, imposibil de definit altfel decât prin imprecizie. Se pensionaseră și făceau sau nu afaceri, muriseră ajunseseră prea mari și erau de neatins, se acopereau unul pe altul, bâjbâise astfel ani de zile, strunindu-și de bine, de rău dorința de răfuială, pentru că nu vroia să strice înțelegerea bănoasă făcută cu ei după Revoluție. Și n-ar fi stricat-o și nici dorința de răfuială n-ar fi răbufnit
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
ceea ce el numește "obișnuința americană de a da prioritate democrației în fața filosofiei" deductibilă, putem spune, din sentimentul său că americanii au descoperit și au pus în practică ceea ce alții (dacă sînt norocoși) abia dacă întrezăresc și spre care se îndreaptă bîjbîind. Această încredere pare să fie suportul pentru înclinația sa spre principiul indiferenței morale pe care l-am prezentat mai sus și care, în interpretarea cea mai bună, ne cere să tolerăm altora predilecțiile personale și să ne retragem din discuțiile
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
să te aperi. Pentru că viața în robie nu mai este viață ! Permanent, oamenii de bună credință au încercat să găsească o rezolvare la problemele lor, dar mijloacele de care dispuneau erau precare, iar provocările vieții erau peste puterile lor . Lumea bâjbâia în întuneric. La un moment dat a apărut Creștinismul și învățătura creștină, dar oamenii nu înțelegeau mare lucru pentru că mesajul era în bună parte distorsionat. O mare cotitură s-a produs o dată cu inventarea tiparului ,când oamenii au avut acces mai
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru viața sulmonezului avea să devină într-o oarecare măsură parola care s-a transmis întregii producții literare ovidiene ce a urmat, condamnând tradiția criticii literare din toate timpurile să bâjbâie prin întunericul cel mai negru în ceea ce privește acest episod. După cum e bine știut, cauzele exilului ovidian sunt "explicate" sau, mai bine zis, "definite" de poetul însuși cu doi termeni: carmen et error: Perdiderint cum me duo crimina, carmen et error.4
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Popișteanu 14. Stă la mansardă. Ajungi acolo cu tramvaiul 19. Cine era Megherel ăsta? I-am găsit pe amândoi întunecați, trași la față, străini unul de altul, tăcuți în fața unor pahare golite. Mansarda nu era terminată, casa era nouă, am bâjbâit până să-i găsesc printre frânghii, praguri false, ciment proaspăt, uși netencuite... - Bă, ce faceți voi aicea? am strigat eu după ce am dibuit ușa și am intrat. S-au uitat la mine cu o dușmănie care nu-mi era necunoscută
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întuneric beznă. Știa că aici erau dormitoarele: al lui Delindy, în dreapta, al Marelui Judecător, în stânga. Era imposibil să își dea seama dacă ușile camerelor erau deschise sau nu. Cum nu auzi nimic, bănui cu ușurare că ușile erau totuși închise. Bâjbâi înspre peretele din dreapta, găsi butonul liftului și îl apăsă. CU MAI MULT TIMP ÎN URMĂ, FĂCUSE PRESUPUNEREA CĂ PREZENȚA UNUI LIFT ÎNTR-O VILĂ CU UN SINGUR ETAJ ÎNSEMNA UNA DIN DOUĂ: UN SUBSOL SAU \ CEEA CE ERA MAI PROBABIL \ INTRAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun pe agentul meu! bolborosi el. Întinse mâna bâjbâind după telefonul de pe biroul alăturat. Marin se înfurie brusc. ― Stai jos și termină cu prostiile! Celălalt ezită, apoi se înroși și se așeză fără să mai scoată o vorbă. Podrage se ridică în picioare. ― David, pot să te întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la găini, iar eu mă repezeam să le adun. Toată ziua ușa rămânea închisă și totuși întunericul se făcea mai străveziu, ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
O dată cu prietenii veneau uneori și discipolii; Jonas devenise șef de școală. La început faptul îl uimise, căci nu putea vedea ce ar fi avut de învățat alții de la el, când el însuși mai avea atâtea de învățat. Artistul din el bâjbâia în întuneric; cum ar fi putut atunci să le arate altora calea cea adevărată? Dar înțelese destul de repede că un discipol nu era neapărat cineva care vrea să învețe ceva. Mai adesea, dimpotrivă, te făceai discipol din plăcerea dezinteresată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să vadă, stelele istovite ce mai pluteau încă pe cerul umed. Dar țipetele de pasăre se auziră mai limpede, amestecate cu niște cârâituri necunoscute și, aproape în aceeași clipă, cablul începu din nou să scârțâie. Negrii își înfundară prăjinile și bâjbâiră, cu mișcări de orbi, în căutarea fundului. Omul se întoarse către malul pe care-l părăsiseră. Era acoperit de noapte și de ape, nemărginit și sălbatic, ca și continentul de arbori ce se întindea dincolo de el, pe mii de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și cuvintele înmuiate în sinceritate scrise pe ultima zăpadă pentru tine s-au topit înainte de a le fi înțeles sensul Astăzi parcă am fost expulzată din cochilia unui melc și când am dat de lumină mi-au orbit ochii. Am bâjbâit să găsesc troianul de zăpadă încărcat de cuvinte, strat după strat, egal cu numărul zilelor de singurătate. Dar razele soarelui mi-au sărutat umărul ca și cum mi-ar fi spus că este timpul să-mi protejez sufletul. (Mi-am amintit că
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre fereastră. Își lunecă palma dreaptă pe sticlă, întâlnește mânerul. Trage, deschide fereastra. Aruncă mucul de țigară și cutia goală de carton. Se întoarce, se așază. Umeri uscați, gâtul înalt și robust. Părul încă des și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
membranele care vibrau, rănite. Plăcerea strănutului ! Parcă i-ar curăți și i-ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu se mai putea liniști, sleit de puteri. Căzu într-un târziu peste birou, zdrobit. Palma luneca pe sticlă tremurând, bâjbâind. Căuta butonul lămpii, s-o stingă. În întuneric, vocea reveni sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult mai crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]