1,442 matches
-
proiectul gata pentru o popicărie și altele. Auzi, popicărie! Se răsucește Creangă în mormînt. Noroc! Bea, nu-l gusta. Mascaradă... Gusturi rafinate... Las' c-am fost eu la teatru odată, la o piesă modernă și era mai rău ca la bîlci; sper că a ta... Ți-ai invitat și părinții, nu-i așa? Da. Să văd, poate vine mama. Amîndoi! La așa zi, e păcat să nu-ți vină amîndoi părinții; e o zi mare, asemeni zilelor cruciale ale vieții. Amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o dată mai mult, părintește, pe spatele lui Vlad, coborînd-o apoi, pipăindu-i mușchii, a rîs încet: Să-i fi văzut pe băieți!... O, ce mușchi ai! Ce sport ai făcut? Motociclist. În copilărie și-n adolescență am lucrat vara în bîlci, la zidul morții. Viață de artist... Hai, Vlăduț, înc-un pahar, că ăsta-i sănătate curată. La ultima trecere a lui prin Iași, acum două săptămîni, între două trenuri, Vlad a telefonat Sorinei. I-a răspuns doamna Marcu. A, tu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
botoasă, ce-i drept, seamănă cu taică-su, și asta îmi mărește șansele. E încă studentă, abia în anul doi, dar... Sincer să fiu, în ultimele două săptămîni m-am tot gîndit: copilăria și adolescența, în căruțe-vagon, la mahala, prin bîlciuri; în studenție, ca cei săraci... Oare n-am să pot prețui o fată, fie ea și urîtă, care să-mi aducă tihna și confortul unui cămin? E cam naivă, exaltată, ca la nouăsprezece ani, dar voi găsi resurse s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
seama c-o iubesc. Nu este foarte frumoasă, dar frumusețea sufletului ei..., stau și mă gîndesc la orele petrecute cu ea în Iași, modul în care m-a primit familia ei pentru mine, care am fost fără familie, crescut prin bîlciuri, la Zidul morții, parcă ți-am mai spus, e ceva! Doamne, n-aș vrea s-o pierd! Mă amăgesc cu gîndul că, dacă prietena ei joacă în piesă, ar putea să rămînă la spectacol, mîine. La șapte jumate e premiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gesturi, sub privirea calmă a lui Mihai, care stă cu bărbia rezemată în palmele puse una peste alta. Ce stai ca un cretin și te uiți la mine?! explodează Vlad,observîndu-l. Ei da, sînt un prost! Un tip crescut prin bîlciuri, trăit la marginea orașelor, un vîntură lume!, n-o să fiu niciodată în stare să donez o sută de mii unui club de divizia B, ca să privesc extaziat cum joacă prost niște hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tezelor de doctorat în Chimie, realizat în 1984 după scenariul lui Constantin Munteanu, interzis la vizionare, ieșit pe ecrane în 1990, distins cu Marele Premiu al Cinematografiei; Teona, roman, Ed. Junimea, 1989; Sfârșitul înserării, roman, Ed. Cartea Românească, 1989; Zodia bâlciului, roman, Ed. Plumb, 1995, Maria, prințesă de Place Pigalle, roman, Ed. Plumb, 1995; A fluierat în timpul Evangheliei, teatru, Ed. Universal Dalsi, 2003; Valea Râsului, piesă de teatru, Teatrul Tinetetului, Piatra Neamț, 1974; Nimic despre sânziene, piesă de teatru, Teatrul Dramatic, Brașov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care l-am prins într-o undiță... cu o sfoară lungă, lungă... și-l las să zburde... să zburde... să zburde... Ce imagine terbilă! — Ce-i muzica asta ciudată? — E un bâlci pe islaz. Ecourile îndepărtate ale muzicii de bâlci, distilată și îndulcită de aerul călduț al serii, răzbeau, intermitent, estompat, în grădina Belmont. Ceva mai aproape, o mierlă cânta extaziată, cu triluri lirice ca de privighetoare. Salcâmul se înveșmântase în frunzișul de vară. Crengile-i grăsune, încovoiate, păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui singuratică, lăsându-i pe Tom și pe Anthea împreună. Haideți să cumpărăm niște sticle și să mergem să nu pilim în altă parte. Ce-ar fi să veniți la mine? O, mai bine să mergem pe islaz, propuse Bobbie. Bâlciul trebuie să fie în toi. Câțiva inși dansau în jurul pietrelor Inelului din Ennistone. Zău? Cine erau? Nu știu, mi s-a spus că erau îmbrăcați în straie albe. Druizi, de bună seamă. Haideți să mergem pe islaz! Fiecare aduce câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog! Avem destulă băutură? Unde vă duceți? Pe islaz. — Bâlciul continuă și oamenii dansează în jurul Inelului. — Pot să vin și eu? Așteaptă, să mai luăm atunci o sticlă. Am la mine tranzistorul. Și eu. Cun facem rost de pahare? Să le luăm de la casa lui Hector. Îți duc eu sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi vrut să alerge după el, apoi se răzgândi. Anthea împingea cu vârful piciorului cioburile sticlei în șanț. O altă persoană își făcea drum prin bara turnantă. Era Dominic Wiggins. — Hello, Dominic! — Hello, Anthea, hello, Tom. Dacă vă duceți la bâlci, să știți că s-a terminat. Cineva spunea că se dansează în jurul Inelului. — S-a terminat și asta. Au fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost câteva apariții foarte interesante pe acolo, dar acum toată lumea s-a risipit. Totuși, e o seară foarte frumoasă pentru farfurii zburătoare. Hector, Nesta și Valerie apărură în capul străzii, cu liota de actori după ei. — S-au terminat și bâlciul și dansul, îi anunță Anthea. — Eu mă duc la Papuc, declară deodată Tom. — La Papuc? Da, e o petrecere acolo. Tocmai mi-am adus aminte. Am șters-o. Pa, pa! — Ce spunea Tom? — Că-i o petrecere la Papuc. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că cineva o să încerce să intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intre în casă. — Foarte bine. Fetele alergară din cameră în cameră, aprinzând toate luminile. Stai, în dormitorul meu să lăsăm lămpile stinse ca să putem privi pe fereastră. Ce zgomot fac! Poate că-i ceva în legătură cu bâlciul. — Doar n-au mutat bâlciul aici. Toți au capete de animale. Pearl, ăsta-i un fel de atac... Nu fi proastă. — Asta este, își bat joc de noi, e o insultă la adresa noastră, ascultă-i cum râd... — Cred că sunt beți. — Să-l sun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu dorește ca să se petreacă vreo nenorocire! Vă rog din suflet, să stăm jos, să vorbim și să ne putem înțelege omenește. Iar eu o să vă povestesc ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la muzeu, pentru ca să se termine odată tot bâlciul! Mă las în voia Domnului, ca să mă credeți... Dănuț și cu Boss se așează ei, cei dintâi, urmați fără nici o vorbă de Sandu Kojak și de Bogdănel, acesta din urmă ghemuindu-se în gherlă, pe priciul său, mulțumit și el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cursă și fazani morți ard. Ard falsele covoarele orientale. Oribilele aranjamente florale ale lui Evie sunt deja mici infernuri în mijlocul meselor. Foarte simpatic! Păpușa Katty Kathy a lui Evie se topește, apoi arde. Colecția de animale mari de pluș de la bâlci - Cootie, Poochie, Pam-Pam, Mr. Bunnits, Choochie, Poo Poo și Ringer - e-un holocaust nostim de blănuri. Tare dulce. Tare adorabil. Mă întorc în baie și apuc unul dintre puținele lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
parte, nici măcar nu se comportase prea bine la masa de Ajun, pe care Maja o organizase ca pe un summit al Națiunilor Unite: băuse prea mult, discutase În contradictoriu cu plictisitoarea văduvă fascistă a unui ministru, trișase la „vânzătorul din bâlci”, un soi de bridge, doar pentru plăcerea de a le strica jocul, o sărutase pe Maja pe gât În bucătărie, chiar sub ochii cuvioasei Navidad, și plecase Înainte de miezul nopții, urmărit de dizgrația tuturor. Privi câteva clipe chipul Întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și mă gîndesc că oamenii din fotografie ar fi trebuit să resimtă fizic Anomalia În care trăiau. Nu-mi dau seama exact de ce, dar am senzația că ea ar trebui să fie un fel de mărturie despre niște creaturi de bîlci, cu trei mîini și ochii pe aceeași parte a capului, cu un singur dinte, cu părul În dezordine și inegal. Ceea ce nu e adevărat, din fotografie mă privesc niște oameni chipeși, iar unii chiar zîmbesc, În timp ce alții afișează tunsori Îndrăznețe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
jumătate, vorbiri întretăiate și, peste toate, părând a le domina, tăcerea ambiguă a tânărului bărbat, în ochii căruia nu putuse desluși nimic precis. Auzea vocea lui peste întâmplările vieții, despre care povestea râzând, aducându-le în lumină ca-ntr-un bâlci al deșertăciunilor, n-ai fi zis că cel care povestea împărțea dreptatea, avea fața ușor încruntată, în mica judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spună ce doream să aflu, dar pe cine să întrebi, pe care dintre ei? Voi care-ați străbătut două războaie, ploi, ninsori, oameni v-au trecut prin față, nesfârșiți, defilând, drumuri intersectate, amestecați, învârtiți, zeci de mii, ca la roțile bâlciului, voi trebuie să știți ceva, nu degeaba sunteți părinți. Care înșivă v-ați iubit. Trebuie să știți. Cum v-ați întâlnit? de ce v-ați iubit? Ce-ați simțit în clipa aceea definitivă? Dar tu, Iulia? În prima zi a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub platoșa de gheață, peste câteva săptămâni sloiurile vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între ei, apăsând deșucheat accentele și făcându-le să pară strigăte de măscărici prin bâlciuri. O jumătate de an Îi rămăsese până să termine. Șase luni Întregi și lungi. Într-un fel, asta era perioada cea mai ușoară a armatei. Scăpase de instrucție, de cazarmă, de umilințele din partea caporalilor și sergenților. Tatăl său dăduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit printre buruienile Înalte, cu o țigară aprinsă În gură, cu două cute adâncite Între sprâncene, semn că era muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și problematica aruncării iubirii în derizoriu, vizibilă la personajul mitologic al Dalilei din Scrisoarea V: "Alta (vrea să protesteze): Pietro, ard toată ca într-o cămașă de foc...Înțeleg ce greșeală de neiertat am săvârșit...Am făcut o întâmplare de bâlci și zvon, dintr-o taină a noastră...Iubirea noastră pe care tu o vreai, așa cum spuneai mereu, izolată în înălțime, am dat-o pradă bârfelor prostești și grosolane."248 Natură superioară, dar cazuist iremediabil, Pietro trăiește aceeași dramă eminesciană generată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]