1,423 matches
-
jumătate, vorbiri întretăiate și, peste toate, părând a le domina, tăcerea ambiguă a tânărului bărbat, în ochii căruia nu putuse desluși nimic precis. Auzea vocea lui peste întâmplările vieții, despre care povestea râzând, aducându-le în lumină ca-ntr-un bâlci al deșertăciunilor, n-ai fi zis că cel care povestea împărțea dreptatea, avea fața ușor încruntată, în mica judecătorie din comună. Dar de ce îi dăruise tabloul cu scurta dedicație spre amintire? Putea să-l lase fără nici o însemnare, printre celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spună ce doream să aflu, dar pe cine să întrebi, pe care dintre ei? Voi care-ați străbătut două războaie, ploi, ninsori, oameni v-au trecut prin față, nesfârșiți, defilând, drumuri intersectate, amestecați, învârtiți, zeci de mii, ca la roțile bâlciului, voi trebuie să știți ceva, nu degeaba sunteți părinți. Care înșivă v-ați iubit. Trebuie să știți. Cum v-ați întâlnit? de ce v-ați iubit? Ce-ați simțit în clipa aceea definitivă? Dar tu, Iulia? În prima zi a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și pleacă, asta e roata lumii ca la bâlci, nimic nu rămâne, nici ei nu vor rămâne... Eram în februarie, anul 1948, fluviul curgea la vale nestingherit sub platoșa de gheață, peste câteva săptămâni sloiurile vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era exact așa cum și-l imaginase. Am făcut un semn agitat după chelneri în acvariul aglomerat din hol. Era una din acele vitrine de bâlci unde America respiră profund, etalându-și bogăția corporativă, unde lifturi de efect aleargă și se opresc printre fântâni și vegetație și curățenie computerizată - un stand din Marea Expoziție a viitorului care într-o bună zi va fi botezată Bani... Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vechi de lângă Cișmigiu. De la Editură mi s-a spus că, făcând ofertă de achiziționare a cărții la Camera Deputaților, a venit comandă fermă de 1 exemplar pentru biblioteca Parlamentului. Totuși, cartea este folosită din patru în patru ani, când începe bâlciul. O folosesc feluriți gazetari când vor să-și facă planul la articolele din campania electorală. Adeseori, fără să o citeze. Nu asta mă întristează. Observ cu mâhnire că se cultivă în continuare un clișeu comunist: alegerile interbelice au fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
circ. Comuniștii aveau tot interesul să propage astfel de clișee, să vorbească de caragialismul electoral interbelic. Ca să-și justifice tâlhăriile lor. Dar acum? Speram, prin cartea mea, să atrag atenția celor de astăzi, îndeosebi tinerilor, să se ferească să acuze bâlciul de odinioară. Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se ferchezui pentru Întîlnirea cu Bernarda. Află dumneata că, la o prezență prin excelență modestă ca a mea, toaleta nu poate scădea sub nouăzeci de minute. Nu există nici un geniu fără figură; asta-i trista realitate a acestor vremuri de bîlci. Vanitas pecata mundi. L-am văzut Îndepărtîndu-se pe Gran Vía, o schiță de om, adăpostit În pardesiul său cenușiu, care flutura În vînt aidoma unui drapel ponosit. M-am Îndreptat spre casă, unde plănuiam să pun mîna pe o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Zițele epocii respective. Gahița Rozmarinovici, persoană „voiajată” și bănuită a fi citit piese de Florian se apropie de Zița, cea nutrită cu Dramele Parisului. Gahița confirmă spusele lui Iorgu cu „rezon”, ca și Nae Ipingescu; a fost soția scamatorului de bâlci, falsul baron fon Klaine Swabe, după cum Zița a fost nevasta „pastramagiului” de Ghiță Țircădău. Și ceilalți eroi autentici din O noapte furtunoasă au predecesori în teatrul lui Alecsandri. Astfel, Rică Venturiano are asemănări cu Iorgu de la Sadagura. S-a mai
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Săbii, cizme și tunici Și pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro? Negustorul: Dacă era vreo nuntă pe aicea, mă duceam la nuntă, dar fiindcă nu este, mă duc la bâlci. Ionică: Dar unde e bâlci? Negustorul: Ia colo, la marginea cetății ăleia! Nu vrei să cumperi ceva? Ionică: N-am bani, sunt sărac! Negustorul: Lasă, lasă, dar câțiva gologani acolo, tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pistoale de voinici... (îi observă pe cei doi): Bună dimineața! Ionică: Bună să fie, moșule, dar încotro? Negustorul: Dacă era vreo nuntă pe aicea, mă duceam la nuntă, dar fiindcă nu este, mă duc la bâlci. Ionică: Dar unde e bâlci? Negustorul: Ia colo, la marginea cetății ăleia! Nu vrei să cumperi ceva? Ionică: N-am bani, sunt sărac! Negustorul: Lasă, lasă, dar câțiva gologani acolo, tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Marelui Juriu vizând influența comuniștilor în Hollywood, tu și cu Dudley investigatorii mei principali. Ancheta se va axa în principal asupra celor de la AUFT. Sindicatele colcăie cu tipi subversivi, deținând un așa numit trust al eminențelor cenușii care conduce tot bâlciul: o femeie și o jumătate de duzină de bărbați - toți puternic conectați cu semenii lor care au făcut pușcărie pentru că au refuzat să depună mărturie în fața comisiei senatoriale din ’47 privitoare la activitățile antiamericane, HUAC. Toți cei care fac parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
extreme poate ajunge spiritul primar dacă îl lași să înflorească. Se organizase în 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasă prin arătarea reală a producției de moaște la care se dedau în secret călugării. Avusese loc totul la un bâlci tradițional și se luaseră și oarecare măsuri de păstrare a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică acei pravoslavnici care mai cred în moaște se vor scandaliza de faptul că s-a îndrăznit să se meargă cam departe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Început nu-și dăduse seama că râdeau de el, căci nu zâmbeau când Îi Împrumutau felul de a mlădia vorbirea. Îi auzise, apoi, cum se scălămbăiau Între ei, apăsând deșucheat accentele și făcându-le să pară strigăte de măscărici prin bâlciuri. O jumătate de an Îi rămăsese până să termine. Șase luni Întregi și lungi. Într-un fel, asta era perioada cea mai ușoară a armatei. Scăpase de instrucție, de cazarmă, de umilințele din partea caporalilor și sergenților. Tatăl său dăduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit printre buruienile Înalte, cu o țigară aprinsă În gură, cu două cute adâncite Între sprâncene, semn că era muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să‐ți ducă mama o parte din necaz”. De ce te miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am iubit, copilul nostru drag , zălog spre viitor. Nici n‐am suflat pe tine să‐ți dăruiesc trăire Tovarășa și mama și dragostea mea, tu dăruiești trăire și atâta frumusețe în tot ce ne‐ nconjoară și în trăirea mea. Din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă egală ești cu mine la suflet și ființă, clădim o lume nouă din dragoste și muncă femeia mea iubită, tu jumătatea mea. MAMELE NOASTRE Mamele noastre au fost toate împărătese mândre pe obârșia
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Alexandru Mânăstireanu! Deși „Ca și în celălalt război, învățătorii și profesorii au plătit un greu tribut de sânge”, învățătorul din Priponești rememorează „alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a istoriei noastre contemporane
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a fi citit ceva într-un stil obișnuit, fluent ca mod de expunere. Luni, 18 decembrie 2006. În parlamentul României preșe dintele Băsescu a făcut oficial „condamnarea comunismului”, după raportul „Comisiei Tismăneanu”. În parlament se observă o adevărată atmosferă de bâlci prin atitudinea pregnant dușmănoasă a PSD și PRM. Corneliu Vadim Tudor se simte cu musca pe căciulă, fiind etichetat ca poet al lui Ceaușescu. Fluierături, confruntări ca la unele tarabe din piață. La acest bâlci au asistat și președinții Bulgariei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
observă o adevărată atmosferă de bâlci prin atitudinea pregnant dușmănoasă a PSD și PRM. Corneliu Vadim Tudor se simte cu musca pe căciulă, fiind etichetat ca poet al lui Ceaușescu. Fluierături, confruntări ca la unele tarabe din piață. La acest bâlci au asistat și președinții Bulgariei și Poloniei care au și luat cuvântul. A luat cuvântul cu demnitate și Regele Mihai, după care a urmat la Cotroceni o adunare cu invitați marcanți. 19 decembrie 2006. Din Lugoj, Laboratorul „Favisan” mi-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
primirea cărții trimise anterior cu ocazia unei comenzi de medicamente naturiste. Afară plouă mocănește, vremea e caldă, în casă am o stare de confort moral-material, cu multă liniște și pace în suflet. La radio și TV apar ecouri nefavorabile privind „Bâlciul dâmbovițean” din Parlamentul României. Am trăit să văd și ceea ce n-aș fi crezut că e posibil să se întâmple astăzi. Am râs despre manifestările negative din parlamentul de odinioară și despre alegerile de atunci, biciuite sarcastic de Caragiale, dar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pentru el să meargă acasă și să aștepte derularea evenimentelor. Întreg parlamentul este perceput drept corupt și o nouă realegere a lui Băsescu îi va aduce și mai multă putere și autoritate. Momentan nu am fi avut nevoie de acest bâlci politic, însă lucrurile se vor aranja. Deși inițial președintele promisese că va demisiona la cinci minute după suspendare, s-a răzgândit și pentru acest lucru l-am felicitat. Am văzut la televizor „Monstruoasa coaliție”, nu aceea care l-a detronat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca de obicei, am tras lozul cel mai prost, numit ortodoxie. Cred că ortodoxia este blestemul nostru, de care nu vom scăpa în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]