802 matches
-
vede că sări la beregata, nu îți pasă de viață, că dacă te omoară, moare și el, se retrage, majoritatea sunt lași, maidanezi, schelălaie, lătra, nu atacă prin fața, pe la spate. EA: Așa e, lume ticăloasa, te fură la piata, te bârfesc, ar fi în stare să te omoare pentru 10 lei, vor numai să profite, să își bată joc de tine. Las’ că știu, ca și eu tot în bloc stau. Știi că nu vorbesc cu nime ni pe scară, îi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
meritul tău. Așa e, nu se spală rufele murdare decât în familie, nu în public. Dar poți să îmi spui, că nu duc vorba. EL: Am timp să cred. Nu există femeie să nu vorbească. EA: Las’ că și voi bârfiți la greu. EL: Noi cu metoda, nu dezorganizat că voi. Dacă intrați în gură noastră, fâșii va facem și dacă nu ieșiți cu faima de curva înseamnă că nu am făcut nimic. EA: Las’ că și voi, bețivi și impotenți
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ofițer sub acoperire, chiar aș fi fericit, căci mă flatați și îmi dați o mai mare importanță. În anii dinainte de 89 o faima că asta te apară de multe, ceea ce acum face ca mârlanii din bloc, la inițiativa dvs. mă bârfesc și mă atacă. Și, în fond, dvs. ați pornit războiul, m-ați dat în judecată. ADM: Bun, tocmai ca suntem militari, știți că eu ca administrator sunt obligat să recuperez datoriile și ați recunoscut și plătit, refuzând penalitățile, dar care
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
bănuiesc că se vede și din film, e greu de crezut că fetele vor mai putea fi prietene după ziua asta, e de presupus că s-au îngrășat, s-au măritat, au luat repartiție într-un oraș mic unde toată lumea bârfește și au ajuns să facă piure soțului, că au încercat, ca și personajele din film, să nu se gândească prea des la ce li s-a întâmplat, neuitând însă că în studenție măcar li se întâmpla ceva, și că au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
mea pentru totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine, deși mă respectau, mă mai credeau un biet monstrișor nimerit pe mâini rele și care aveau sa mă strice și mai mult. Da, pe mine mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai întâi Metamorfoza, apoi Kafka în întregime“. E răspunsul lui Eugène Ionesco!!! Sunt salvat de-a binelea, de-adevăratelea... GÎNDACII FOIESC PRETUTINDENI! BUCUREȘTI FAR WEST Risipitorii (II) Daniel CRISTEA-ENACHE Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care stau pe margine și bârfesc, vorbesc pe la spate ori, în cel mai bun caz, dau sfaturi de care te poți lipsi. E ușor să ocupi un loc la peluză, să scuipi semințe și să faci praf tactica antrenorului, laolaltă cu prestația jucătorilor. Mai greu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
gîndește-te ce se face fata asta dacă ar rămânea singură. Eu, se-nțelege, sunt la dispoziția ei oricând, dar o fată e mândră, nu va apela la un bărbat pe care nu-l voiește. Și apoi aud mereu cum o bârfește cocoana Aglae... Nu, nu, trebuie să faci lucrurile așa cum e bine. Ai fost cam neglijent până acum, totuși vremea nu-i pierdută. Costache asculta morala lui Pascalopol cu ochii plecați pudic în ceașca de cafea, din care, după ce sorbise bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca încheiere,Dumnezeu nu bate cu bățul! Mai mult decât cazul bătrânului, îl impresionă pe Felix tonul rău, răzbunător cu care spusese Marina aceste vorbe. "Curioasă familie, gândi el. Nici unul nu are cea mai mică iubire pentru celălalt, toți se bârfesc și se urăsc." O curiozitate amestecată și cu milă îl îndemna să se ducă să vadă pe Simion, dar amintirea ostilității cu care erau priviți acolo el și Otilia îl opri. Se întîmplau lucruri noi, într-adevăr, cu Simion; Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împiedica să facă o mare carieră medicală dacă muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți se uitau parcă la revista lui din mână, conștienți că el e autorul unui articol în limba franceză. Avea să ajungă un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o asculte, să stea împreună cu ea, în care caz ar fi contribuit larg la existența lor, administrîndu-le totodată gospodăria. Titi gustă aceste propuneri, devenind discret față de ceilalți, spre ciuda Aurichii și Olimpiei, care începură să-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu le făcuse. Aluzia lui Pascalopol aluneca dincolo de ochii lui Felix, vorbea pentru altcineva. Mai mult din gesturi decât din vorbe, Felix înțelese să colaboreze cu el la apărarea Otiliei de calomniile altora. Ale cui? Se gândi că probabil Aglae bârfise, ca de obicei. Stănică îi răsări în minte. Dacă exista un colportor permanent de fleacuri, acela era Stănică. Asta e sigur. Ce putea să spună însă mai mult decât putea să gândească el, Felix, în clipe de pofidă? Că între
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că în curând nu se va mai putea reține și va da un brânci nesuferitei intruse, însă domnia Paulinei fu scurtă. După ce se crezu instalată în simpatia bătrânului, Paulina începu să-l întrețină treptat cu nevoile ei: - Lumea e rea, bârfește, trebuie să ne ferim. Sunt văduvă,am și eu nevoile mele. Să am și eu o mulțumire, să știu că n-am îngrijit degeaba un om. S-au mai văzut bărbați care au înșelat femeile după ani de zile de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și nu numai asta, ci toată asistența gratuită ! Unde ? Pentru că eu știu, din proprie experiență și din a altora, că așa ceva nu mai există aproape deloc În România. Vă dau exemple, bineînțeles, ca să nu credeți că vreau doar să vă bârfesc ; și să știți că aceste exemple nu sunt invențiile mele, ci purul adevăr. M-am internat Într-o primăvară la o clinică universitară pentru analize ( și vreau să țineți cont că am lucrat În sistem peste 20 de ani ). Profesorul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
țațe, la bârfă. (Ar fi un bun titlu de schiță: „La bârfă“, tot așa cum ai zice: „La cules de cireșe“.) Și mă pomenesc azi că vorbesc la telefon, foarte normal și fără echivoc, cu acest „cutare“ pe care l-am bârfit cu râvnă acum câteva zile. Mă simt vinovat și caut să examinez în care din cele două situații am fost corect. Și mi se pare că eram cinstit în amândouă, fiecare în parte. Dar nu e tocmai ăsta semnul rău
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în război alături de Germania ! Ei, dacă n-ai auzit, auzi acum ! Domnul Marghiloman era deodată asaltat de lume. Avea anticamera plină ! Atâția care în ultimele luni îl ocoliseră, alții care nici n-avuseseră ocazia să-l cunoască, alții care îl bârfiseră sau îl atacaseră direct acum îi solicitau ajutorul ! Dinainte încă să aibă nevoie ! Era indignat, bietul Papa, povestind. Domnul Ialomițeanu provenea dintr-o familie cândva influentă în Buzău și îl cunoștea de acolo pe domnul Marghiloman. De ce atunci să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și refăcând romanul. În absența unei caracterizări auctoriale supra-ordonatoare, îi revine, practic, fiecărui personaj adult și adaptat plăcerea de a râde, în sinea lui, de capul atât de serios al familiei ; de a-l minți în față și a-l bârfi ; de a-l asculta cu falsă atenție și aprobare, reținând un enorm căscat interior. În capitolul „Ora ceaiului“, Mironescu este încă respectat, statutul lui poate fi doar întrezărit printre echivocurile erotice dintre Sophie și Titi Ialomițeanu. Doi ani mai târziu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe scări. Atmosfera din departamentul de marketing Îmi amintește un pic de petrecerile pe care le dădeam În dormitorul meu, În clasa a șasea. Unii se piaptănă energic sau se dau cu parfum, alții fac ordine rapidă În hîrtii și bîrfesc aprins. CÎnd trec pe lîngă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici măcar n-au prea multe frunze ! E exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vine popa cu Ajunul", pentru că acel șef mărunt, cu muncă de teren, obișnuia să spună vînzătorilor exact ce-i trebuie, mai precis, ce pretenții are pe ziua în curs. Cei apropiați îi cunoșteau și unele amănunte familiale, pe care le bîrfeau. Își "educase" așa de bine cei doi copii ai săi, că aceștia, la numai doi-trei ani de la terminarea studiilor universitare, își administraseră atît de judicios salariile lor de stagiari, cu care cei mai mulți abia reușesc să se îmbrace, încît ajunseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Randolph Media vor lua la cunoștință contribuția ei și o vor răsplăti. Poate... După trei pahare rapide după serviciu, Ashling s-a ridicat să plece, dar Trix a implorat-o să mai rămână. — Hai, hai să fim rele și să bârfim pe toată lumea de la birou! — Nu pot. Ba poți, imploră Trix insistent. Trebuie doar să încerci. Nu asta vreau să spun. Dar Trix știa ea ce știa. Deși Ashling avea gânduri răutăcioase, rareori le articula, deoarece avea credința că ce dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Jack să se dezlănțuie. Dar, în schimb, el râdea; ce-i drept, puțin iritat. Prea târziu, Ashling își aminti că sunt două versiuni pentru orice poveste. —Nu e adevărat? Jack făcu o pauză. —Nu îmi stă în fire să bârfesc pe cineva care nu este aici să se poată apăra. — Deci mergi la canotaj? Da. —Dar... spuse Ashling, după care simți că înțelesese. Spune că este în regulă să te duci, dar se supără pe tine după aceea? După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
că luase anumite decizii. Dacă tot urma să stea în imbecila asta de țară, își va face o rețea de prieteni. Ei bine, poate nu prieteni propriu-ziși, dar oameni cărora le putea spune „dragă“ și cu care putea să-i bârfească pe alții. Și va face sex cu cineva. Cu un bărbat, specifică ea. Lasă noua bisexualitate despre care scrisese în numărul din martie din Femme - nu reușise decât un sărut timid cu un model la Met Bar. Sexul cu femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
uscat părul sub uscătorul de mâini. Apoi ea și-a reparat machiajul și s-a întors în bar, zâmbind generos. La un pahar de vin și o halbă de bere, și-au vorbit cu voci joase și calde, mai mult bârfind despre oamenii de la muncă. — Spune-mi, Marcus Valentine iese cu Ashling a noastră? întrebă Jack. —Mmmm. Și ce zici de Kelvin și Trix? Nu-mi spune că sunt împreună! spuse Jack, chiar uimit de veste. Credeam că iese cu - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-e mintea zdruncinată, bârfește-i cât poftești pe argei și laudă-i pe frigieni ; eu las în seama vântului spusele tale. Taxat drept sminteală, darul Casandrei de a cunoaște viitorul este respins de toți ceilalți. În poemul dramatic al lui Iorga, apropierea vasului care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
n-nici un fel de bani Lihaciov n-a izbutit! Nu, ea nu-i ca Armance. Numai cu Toțki. Or, seara la Teatrul Mare sau la cel francez stă în loja ei proprie. Până și ofițerii, care câte și mai câte bârfesc între ei, nu pot dovedi nimic. Zic și ei: „Uite, cică, asta-i Nastasia Filippovna aceea“ și gata; nu mai au nimic ce să spună! Pentru că chiar nu este nimic de zis. — Asta-i într-adevăr așa, confirmă Rogojin posomorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]