1,778 matches
-
cărți. A doua zi, la cinci dimineața, eram în fața Gării de Nord, încercând să descopăr unde s-ar putea afla Liceul Militar de Muzică. Asta se întâmpla prin 1957-'58. Când m-am întors acasă, părinții m-au întrebat: "ce ai făcut, băiete, la București?" "Am găsit și Liceul Militar, și Școala Medie de Muzică". A.V. Părinții nu v-au îndemnat spre Liceul Militar? O.B. Tocmai aici este problema. Le-am spus: "nu vă faceți griji, mă duc la Liceul Militar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
v-au îndemnat spre Liceul Militar? O.B. Tocmai aici este problema. Le-am spus: "nu vă faceți griji, mă duc la Liceul Militar, și nu trebuie să cheltuiți nimic". Dar tata, Dumnezeu să-l ierte, mi-a spus așa: "băiete, dacă reușești la Școala Medie, oi face un efort să te întrețin, și să o termini, pentru că eu știu ce înseamnă viață de militar". Multă dreptate a avut! Abia după ce am terminat Conservatorul și m-am dus să-mi fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
asta... Chiar după ce am reușit la concurs, și eram dirijor titular al orchestrei filarmonicii din Bacău, după o repetiție de trei ore și jumătate-patru ore, flămând, obosit, plecam să mănânc ceva, și numai asta îmi spuneam: "ce cauți tu, măi băiete, aici?" Dar, după ce mă întorceam la filarmonică, să continui repetițiile, cu prânzul luat, cu organismul care își recăpăta puterile, îmi spuneam: "nu-i nimic, o să depășesc greutățile astea, o să fac o orchestră, am să construiesc." A.V. Sunteți o fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
propoziții în care să folosești cuvintele : s-au și sau; car și c-ar; de-al și deal; ce-ai și ceai; mi-e și mie. 4.a)Pune semnele de punctuație corespunzătoare : ,, De vânzare ți-i găinușa aceea măi băiete De vânzare moșule Și cât ceri pe dânsa Cât crezi și dumneata că face’’ (Ion Creangă) b)Explică de ce ai folosit linia de dialog, virgula, semnul întrebării și semnul exclamării. 5.Scrie câte două cuvinte în care să fie : a
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
minte ce te-nvăț? ne-am înfrupta din ea la vreun ospăț. În schimb, Cotoiul, fiule e-o cutră, ce prin cruzime sau prin viclenie își bizuie pe șoareci, cum toată lumea știe, întreaga lui bucătărie. Să nu mai judeci lumea, băiete, după mutră!" (La Fontaine, Fables) Observăm că fabula în general restrictivă în ceea ce privește descrierea se construiește aici în întregime pe baza unor ample fragmente descriptive (de la 8 la 14, 18-19, de la 24 la 30) inserate într-o structură narativă elementară: Pn
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
său infatuat la adresa "ardelenilor dezordonați și rozalii" se săturase și guvernul - de pildă, el batjocorise un ministru de Interne cinstit, cu bun simț, un autentic patriot, pe Keresztes Fischer Ferenc, în fața ostașilor, care se "stricau de râs". L-a strigat: "Băiete Fischer!". Împotriva lui s-a inițiat o anchetă, bineînțeles povestea a fost escamotată..."23. Nici Hlatkay Endre, reprezentant al guvernului în patru județe și două orașe cu drept legislativ, nu și-a ascuns părerile atunci când a scris raportul ce însuma
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit. - Trage undița, băiete! Se pare că ai noroc.Ai prins cu siguranță un pește. Am tras undița ușor și, într-adevăr, de cârligul metalic atârna un peștișor. L-am scos cu grijă din cărlig și l-am privit Nu era prea mare, dar
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
Că m-a perciunit era doar o mîngîiere, eram obișnuit, dar cum stă treaba cu vara și iarna nu prea înțelesesem. Moșul Duzinschi, dirigintele, avea facultate și era pîinea lui Dumnezeu. Îl întreb și-l rog să mă lămurească. Măi băiete, Pămîntul se învîrte pe o elipsă, Soarele este într-un focar. Vara este cînd Soarele este cel mai îndepărtat de pămînt. Aoleu, cum? Vezi godinul ăsta din mijlocul clasei? El este Soarele și burlanul o rază de soare. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mijlocul clasei? El este Soarele și burlanul o rază de soare. Cu cît burlanul este mai lung cu atît este mai cald în clasă. Tii, ce simplu! Asta chiar mă lămurea cu vara și iarna. Dar primăvara și toamna? Mă băiete, și nu-s cam la fel? Mă refer la temperatură. Numai că plantele au socoteala lor și au ales ele care să fie primăvara, să aibă timp suficient ca să facă rod. Dacă alegeau toamna, cînd înfloreau ar fi venit iarna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pămîntului este iarnă, în jumătatea de sud este vară. Să înnebunești, nu alta! S-a dus dracului elipsa, burlanul și toate explicațiile cu plantele. Alerg la bătrînul Duzinschi, la omul acela tobă de carte. Îl rog să mă lămurească. Mă băiete, tu ești isteț. Chiar crezi că s-a făcut o călătorie spre Lună, sau una spre centrul Pămîntului? Nu, doar scorneli...dar sînt frumoase. Păi vezi? Crezi în scorneli?! În cărți se scriu atîtea prostii. Și iar l-am crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
moale băiatul și nu de puține ori se alegea cu un supliment de iubire. Dar ce supliment! De aici încolo, drumurile celor doi porumbei se despărțeau. Dorel pleca la coasă și Natașa la un pui de somn de aur. Mă băiete, n-a rămas...? întreba curios taică-su. Nu, tată. Nu știu de ce, dar nu. Păi, cum vine treaba? Tu îți faci datoria? Fac, tată, zi și noapte, dar... Bre, iartă-mă, dar așa mai..., ai încercat? Cum? întreabă Dorel. Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu-l atinge! Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista era curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor? 35 kg? Pe puțin 45 kg. Pariez. Uitați-vă ce bot are! se grozăvește Victor. Ca prin minune apar grănicerii. Ce balaur ați prins! Tov. Colonel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
A priceput. Aha! Vasăzică asta era: îi venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șteargă din mintea sa episodul acesta străin, absurd, inacceptabil... Tovarășul Cameniță a lăsat o pauză cam de un minut, un minut interminabil, până să-i comunice lui Vlad care e al doilea pas de care depinde soarta lui. -Uite, bă băiete, ce mai ai de făcut: să iei foaia asta și să dai o declarație, să recunoști că maică-ta avea cunoștință de intențiile criminale ale lu frate-tău. Vlad a întins mâna precipitat spre foaia pe care o ținea milițianul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
operează pe principiul „fiindcă așa vrea mușchii’ mei”. N-a aflat că și obrazul e un mușchi și fără o igienă de întreținere devine șorici. Îmi închipui ce plictisit ar fi să audă ce-mi recomanda “însuși reporterul”, F. Brunea-Fox: „Băiete, înainte de a privi de sus la unul mai bătrân ca tine, gândește-te că poate a citit mai multe cărți și a iubit mai multe femei ca tine. Nu scrii decât ce ai văzut cu ochii tăi și ce ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
explic, dacă tot mai întrebat de Realizarea Sinelui. - Bine! Spune! - O să-ți răspund începând cu o întrebare: fii sincer, tu chiar crezi că viața aceasta este făcută doar ca să mâncăm, să bem, să ne distrăm și să facem copii? - Măi, băiete, n-aș putea spune că nu mi-e bine! - Doar aceasta crezi că ești tu: burtă de ghiftuit, gâtlej de băut și trup de satisfăcut? - Mai trebuie ceva?! - Ia spune: tu te crezi mașină? - Nu! De ce?! - Păi, într-o mașină
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască!”, a pus punctul pe i studentul țărănist. Aflând de isprăvile mele electorale, tata, om cu vederi de stânga, m-a mustrat, m-a „prelucrat” îndelung (fără să bănuiască, sărmanul, că în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
diacon, trebuia să te însori. Cum necum, norocul sau păcatul ți l-a scos tocmai atunci în cale pe părintele Ivanciu, pe care îl cunoșteai și care avea un gând pe care ți l-a spus în două cuvinte: „ Măi băiete, nu-i păcat de tinerețele tale, să umbli așa teleleu? Mai bine te-ai însura și ai intra în rândul oamenilor”. Degeaba ai spus că nu ai parale, că părintele Ivanciu avea pregătit un pitac de zece parale, pe care
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ce ispravă ai făcut cât el a dormit, dar, când și-a dat seama, te-a întrebat: „ Bine domnule Creangă: când ai mâncat puii și ai băut tot vinul, pentru că mi-ai spus că ai cântat într-una? Apoi, măi băiete, eu am făcut trei treburi deodată: am mâncat, am băut și am cântat; stăi și ascultă că de acum încep cântările de la toaca a 2-a, slujbele, leturghia, deniile, botezurile, nunțile și nu mai știu câte a început el a
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
am adormit. Nu am reușit să mă trezesc la timp. - Acesta nu este un motiv! Nu ai fost interesat de mine!? Asta este! Trebuie să fiu prea proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Mici-mici, dar afurisiți moldovenii iștea, parcă ar fi greci! cuvântă Țamblac cu admirație. Ce frumos a fost! exclamă Alexandru în extaz. E un adolescent blond, cu ochi albaștri, copie și vlăstar din flori al Domnului Ștefan. Unde vezi tu, frumusețe, băiete? îl dezumflă Ștefan. Războiul e o afacere murdară, în care cei mai buni, pier... Desigur, fără aiasta nu se poate, adaugă el cu glas scăzut. Coroana alunecă pe-o ureche. O scoate cu amândouă mâinile, o contemplă; își ciocănește fruntea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles. Îl treci pe răboj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știm că este averea ta și să ne ferească Dumnezeu să nu facem cum e bine. Uite, îți spun asta de față cu mama și tata, ca să nu crezi că, Doamne ferește, am vreun gând ascuns.” (Ce vulpe șireată!) „Da, măi băiete” spuse taică-su Ion, „e adevărat că legea este proastă dar dacă nu se poate altfel, fă cum zice Marița. Ghiță este un om de treabă și va recunoaște că tu ești stăpânul pământului.” își aminti cum au făcut actele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Săndel, îl așeză pe un scăunel mic aproape de bunica, ce-l mângâia cu dragoste pe păr, spunând cu glasul scăzut „flăcăul bunicăi, flăcău, să crești mare, harnic și deștept ca frate-tu” apoi răspunse întrebărilor puse de nepot: − Apăi, măi băiete, am venit cu căruța lui feciorumeu Ghiță, am coborât din Cursești-Deal ieri, am dormit az-noapte la ei. Apăi cuscrul Negruș și Ghiță având treabă la Pungești, m-am gândit să vin și eu cu ei ca să văd ce mai faceți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din acest punct de vedere cele mai bune condiții. Adunarea ia sfârșit în aplauze, manifestare de deplină mulțumire din partea participanților. Capitolul XVIII Cauze și efecte − Gheorghiță, ia stai un pic, rosti domnul Obreja; − A, bună dimineața, domnu’ învățător; − Să trăiești, băiete. Aș vrea să-ți spun câteva vorbe, dar nu se poate discuta așa în grabă. ți-aș propune să-ți faci timp și să vii până la mine duminică, cam pe la ora 6 după amiază. Să-ți iei și vioara cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]