599 matches
-
podgoriile de odinioară și de astăzi ale Iașilor? Află, vere, că gândul acesta îmi dă târcoale de ceva vreme... Și ai ajuns la o oarecare concluzie? Am ajuns și n-am ajuns... Cu alte cuvinte, nu-i nici laie nici bălaie... Eu aș zice ca până mâine s-o lăsăm așa. Poate s-o alege o vreme, cum spun bătrânii. Dacă nu... dăm cu banul. Și unde crezi că ne putem întâlni mâine? Presupun că în gura Buciumului ar fi cel
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o auzit de urâtă? O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
19 Paleo logu, Alexandru, op. cit, p. 140. </ref> Tudor Vianu afirma: <ref id="20"> 20 Vianu, Tudor , op. cit . , p . 269.</ref> Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasă, care avea "atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri, că a trecut biruitoare. Eroul este urmărit la seminarii, controlat permanent, ca nu cumva să flirteze cu colegele. În ciuda faptului că nu simte nicio atracție pentru speculațiile intelectuale, Ela frecventează cursurile de filozofie
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
lași vreun semn!”... ― Da’ cum se face de eu n-am auzit niciodată cum cântă cucuveaua - a intervenit provocator soția lui Petrică. ― He-hei! Fosta-i lele când ai fost! Vrei ca un moșneag să cânte ca În tinerețe? A Înțărcat „bălaia”! - a răspuns Petrică zâmbind trist... ― Asta nu Înseamnă că nu ne vei povesti mai departe cum s-a sfârșit această acțiune - a intervenit pentru prima oară Gruia. ― De dragul tău și al tuturor celor de față, am să pășesc mai departe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pozițiile Partidului, tovarășa Marievici. Pînă la nihilism nu-i decît un pas". Să-l convingi pe Turcitu? Fusese bolșeviciat§ de la începuturi, cînd compunea scrisori în versuri pentru Zoia Kosmodemianskaia: "Eu știu, prietenă, că n-ai murit O, partizană dîrză și bălaie". Cînd s-a "abolit" Direcția Presei, s-a considerat "îngropat de viu", deși l-au "rotat" în alt post, anume creat pentru un "cadru de nădejde". Turcitu avea orientare-beton. Acceptase să fie cenzor cu convingerea că foarfeca lui operează sarcoame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rămas cel mai tînăr, dar paște oile." Atunci Samuel a zis lui Isai: "Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă pînă nu va veni aici." 12. Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: "Scoală-te, și unge-l, căci el este!" 13. Samuel a luat cornul cu untdelemn, și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David, începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
apropiat puțin cîte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42. Filisteanul s-a uitat, și cînd a zărit pe David, a rîs de el, căci nu vedea în el decît un copil, cu păr bălai și cu fața frumoasă. 43. Filisteanul a zis lui David: "Ce! sunt cîine, de vii la mine cu toiege?" Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44. a adăugat: "Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și Ana, 4 apartamente, București, Calea Rahovei 373. 854. Belizarie Emil, 3 apartamente, București, str. Dr. Grecescu 9. 855. Bălănescu Teodor, 4 apartamente, București, str. Slt. Popa 2, calea Rahovei 401. 856. Bădescu Maria, 3 apartamente, București, Aleea Vișinilor 1. 857. Bălai Cornelia, 4 apartamente, București, str. Bateriilor 8. 858. Barbu Vasile, 8 apartamente, București, str. Lazureanu 56-a. 859. Bratu Traian și Aurica, 12 apartamente, București, str. Crăițelor 4, Sos. Vârtej. Predeal, Bd. Republicii 8. 860. Bufnea Elenă, 6 apartamente, București
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
să o întâlnească pe fata de la poștă, pe învățătoare sau pe ospătărița de la cafenea... Se fac multe strădanii pentru impresionarea vânzătoarei de la băcănie, pentru prilejul de a adresa niște complimente curtenitoare, sau pur și simplu "pentru a zări niște bucle bălaie, un gât delicat, mâini îngrijite"76. Dar vai! Locuitoarele satelor nu răspund decât arareori avansurilor bărbaților. După cum observă Roland Dorgelès, "nu-i ușor să placi femeilor când singurele tale haine de gală sunt o vestă lălâie care-ți atârnă până la
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înveșmântat în soare", Charles Trenet. Interpretul cunoaște primele succese abia spre sfârșitul lui 1937, însă atunci declanșează un adevărat "bum". Cântecele sale duioase, poetice sau hazlii, intonate pe refrene ușor de reținut, antrenul extraordinar, ochii de un albastru pătrunzător, cârlionții bălai care ies de sub pălăria de fetru, nelipsita garoafă purpurie de la reverul vestei... fiecare părticică a lui Trenet exprimă bucuria de a trăi. E mare veselie Bine v-am găsit, rândunici! E mare veselie Pe cer, peste streașina-arămie E mare veselie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pornește de pe plajă, simțind "că o urmărește un bărbat, că ochii acelui bărbat sunt lipiți de șoldurile ei, de extravaganta unduire pe care se simțea datoare să le-o imprime". Este un bărbat cu o față "de vârstă mijlocie, jovială, bălaie, foarte germanică, atrăgătoare ba nu, mai mult decât atrăgătoare", pe care Sofia nu-l identifică în vis, dar în care-l va recunoaște a doua zi pe Dürrfeld. Ca și în ziua în care se întâlniseră, tânăra femeie simte că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece pe lângă ei și o privesc cu un aer binevoitor. La rândul ei, Micheline nu le mai aruncă priviri insolente. Nu mai găsește nimic seducător în ochii albaștri și părul bălai al germanilor. În zilele acestea ale insurecției, tânăra nu are ochi decât pentru "tinerii din rezistență", "arși de soare și viguroși", atât de "minunați când îi privești", cu aerul lor "dur și neîmblânzit". Nemții, care sunt curând într-o stare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1 Mircea Ivănescu își plimbă personajul pe străzi aglomerate cu femei, bărbați și copii, cu mașini și tramvaie, prin ploaie și zăpadă, îl surprindem îngândurat, bând la bufetul termita, urmărind trecătorii și ploaia: "Tramvaie treceau cu zgomote mari pe strada bălaie,/ în soarele matinal"("Îngândurări matinale"). Poetul încearcă parcă ieșirea din contextul poeziei actuale care merge în mare pe cele două coordonate: tradiția interbelică a universului țărănesc și cea modernă impusă de pana lui Arghezi, Barbu, Blaga. Mircea Ivănescu încearcă o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu toate acestea, a cumpărat și ea, ca gospodina, un sac de sfeclă roșie... O săptămână a trebuit să aștept ca să-mi explice de ce: îi plăcuse mult preistoricul de la tarabă (un exemplar splendid: tinerel, musculos, cu pielea arsă de soare, bălai și cu o privire cam tâmpă, dar azurie; după descriere, orice ar fi vândut aș fi cumpărat și eu angro). Revenim la sfeclă: acum, că o luase, ce să facă cu ea? A târât sacul prin piață câțiva metri, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
eu am stat pe loc."41 Mai întîi, evidențiem precizarea făcută de poet, că întîlnirea lor s-a întîmplat într-o zi de primăvară. S-au cunoscut și s-au plăcut. Ea era mică de statură, dar plinuță la trup, bălaie, cu ochii mari, albaștri, cu părul blond, împletit într-o coadă lăsată pe spate. Purta o rochie albastră și umbla desculță. Dacă totuși el a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a făcut-o, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
douăzeci de ani, el încă trăia într-o lume de vrajă a basmelor populare și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe acolo trăia Chloris, zeița florilor, și Eol și Venus Anadyomene, iar în sat trăia împăratul cel cu trei fete frumoase-frumoase, că la soare te puteai uita, dar la ele "cam
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fel de premiză la marea problematică a Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a ajuns Dalila". Dar Floarea-albastră nu-i floare de pus la ureche, ci numele dat de poet numai iubitei sale, Casandra, care, în scurta ei viață, n-a suferit nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul adună flori de tei", în calea dulcii umbre, Eminescu e în lăcașul, pe care nu-l poate părăsi, al propriei sale iubiri"200. Dar în Strigoii locaș al propriei iubiri eminesciene, nu-și are locul Veronica Micle, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar chipul ei încă îi era viu, în minte. Iat-o, pe Casandra, apărîndu-i Din valurile vremii, în toate cele zece versiuni, lucrate după vînzarea Ipoteștiului: "Din valurile de aduceri aminte îmi răsai Cu mîna ca zăpada, cu capul tău bălai Și ca în vis aevea, iubito, eu te văd, Întind a mele brațe, spre tine mă repăd. Cum oare din noianul de neguri să te rump Și să te strîng la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fruntea ta cea albă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el cu melancolie impersonală își căuta refugiul într-o lume mai potrivită cu el, în lumea cugetării și a poeziei"223. Const. Dobrogeanu-Gherea credea că femeia ideală, pentru Eminescu, trebuia să fie "o Veneră cu brațe reci, cu părul lung, bălai, cu forme perfecte și această Venere trebuie să fie blîndă, pururi fecioară, ca Madona, ca un înger și să iubească pe poet"... "Acest ideal de "iubită" e o fantasmă, după care în zădar aleargă, în zădar vrea să o cuprindă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
luna liniștit Și tremură din apă Și umple cu-ale ei scîntei Cărările din crînguri, Sub șirul lung de mîndri tei, Ședeau doi tineri singuri... Miroase florile-argintii Și cad o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii, Cu plete lungi bălaie..."234 Boala, de care poetul nu va scăpa, a început să-și arate semnele, tot mai insistent. La 14 februarie 1882, Maiorescu nota în Însemnările sale zilnice: "Spiritual și bine Eminescu"235, dar la 21 februarie poetul i-a scris
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Craii de Curtea-Veche "De viță sunt însă străin" "treizeci de ani de periple [...] pe toate mările" "chefurile pînă la ziuă s-au ținut lanț" " Cum dam de fund, nenea Scarlat [...] îmi făcea numaidecît rost de împrumut cu dobînzi sălbatice" "înțărcase bălaia" Probatoriul nu reușește, cred, să fie incriminant însă, psihanalitic, ar putea demonstra că intenția de a-și ucide tatăl deja mort nu i-a reușit în totalitate lui Mateiu fiu risipitor terorizat de modelul tutelar care, în esență, l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic primenită./ Iar chipul ei era minune./ Căci Firea sentrecuse anume/ S-o dăruiască pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul, încă,/ Să fie bezna cât de-adâncă,/ O văd nainte-mi pururi vie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]