624 matches
-
DISCIPLINĂ DE ÎNVĂTĂMÂNT NOTĂ I . ÎNVĂȚĂMÂNTUL UNIVERSITAR IEȘEAN - STAREA ACTUALĂ Profesor dr. NICOLAI IANOVICI Neurochirurgia Iași, 1999,1, 2, 71-74 NEUROCHIRURGIA DISCIPLINĂ DE ÎNVĂTĂMÂNT Notă ÎI . ÎNVĂȚĂMÂNTUL POSTUNIVERSITAR IEȘEAN Profesor dr. NICOLAI IANOVICI Profesor Dr. MIHAI RUSU Asist. dr. CORNELIU BĂLAN Clinică I Neurochirurgie Iași Neurochirurgia Iași, 2006 , 8, 1, 1 ESTE NEUROCHIRURGIA 0 DISCIPLINĂ MICĂ? DISCIPLINE MARI Șl MICI. DILEME ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI UNIVERSITAR Activitatea științifică. În cadrul secției noastre s-au concretizat numeroase teze de doctorat sub conducerea Prof.dr.Rusu M.
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cu care din chelii / Zăpăcești amantele??“ „Cu noaptea-n cap...: Baba asta cu dambla / Și cu oftică pe moșu’ / Cică nu s-ar ambala, / dacă i-ar cânta... cocoșu’!“ „Tâmplarul mahmur către soție: Când lucrarea i am gătat, / Jupânița cea bălană / M-a cinstit și m-a rugat / Să-i mai bat un cui... în blană!“ „Minifabulă: Cucul doar depune oul, / Puii îi va crește... Boul !“ Momentul apoteotic al umorului lipsit de umor practicat de Aculin Tănase îl constituie evocarea, printr-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Gosseyn, ar fi în prezent moartă, ei bine ― (surâse:) ― tot ce pot să vă spun este că am văzut-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-o ieri dimineață; Era cum nu se poate mai vie, foarte frumoasă și în plină formă pe calul ei favorit, un bălan pur sânge arab. Asta deja nu mai era o glumă. Nu mai corespundea. Patricia nu avusese niciodată cal, bălan sau de altă culoare. Ei fuseseră săraci, trudiseră ziua în mica lor livadă și învățaseră noaptea. Și Cress Village nu fusese niciodată vestit pentru că ar fi adăpostit locuința familiei Hardie. Iar cei din clanul Hardie erau niște neica-nimeni. Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad de militărie legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la fotbal ca să nu mai ciripească nimeni nimic de pensii și de salarii și de medicamente compensate... Bă, urlă șomaju-n noi și voi vorbiți de fotbal! Nu mai pot eu de grija lu’ Corpodean... Se aude din boxe La calu’ bălan, iar Sandu Își mai toarnă vin În pahar. Măcinăm vorbe ca proștii, iar țara se duce de râpă. Ne pieptănăm ca baba În fața oglinzii, iar țara e-n vâlvătăi. Să vină pompierii, inima să-mi stingă, fredonează Gore, În derâdere
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi s oarele dintre nori după o ploaie îndelungată: «Ieși, copile cu păr ul bălan, afară și râde la soare, doar s‐ a îndrepta vremea», și vremea se îndrepta după râsul meu ... știa, vezi bine, soarele cu cine are de‐a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu umerii dezgoliți, părul negru prins la ceafă, pielea fină și albă, Înconjurată fiind de verdele pădurii. De
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
până spre seară, unii nu ieșiseră încă din pușcării, alții erau atât de bătrâni ori nevolnici, încât nu puteau urni nici măcar un bidon cu petrol sau cu lapte, câțiva își făceau veacul surpați de necaz la birturile „Dezrobirea“ și „Calul bălan“. Iar unii pur și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
a pornit spre crâng. Nu a întâlnit nimic deosebit. A doua zi a mers iar. Aproape o săptămână a fost plecat. S-a întors, într-un asfințit, cu o ditamai lupoaică albă, împușcată. Dintr-o desagă, a scos trei căței bălani, cu părul zbârlit de furie și spaimă. Târgoveții au văzut cu ochii lor ceea ce, până atunci, li se păruse mai mult poveste. Priveau în tăcere lupoaica și puii. Nu erau cățeluși, așa cum nici mortăciunea găsită în pădure nu fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă din ea cușmă pentru iarnă. Îi venea bine Vânătorului de lupi albi căciula. O purta nițel într-o parte: asta îl făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate și pe gât, își întoarse capul cu dinții rânjiți și necheză zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a trecut mâna prin părul tatălui meu și în acel moment amândoi au izbucnit într-un râs din toată inima, care dovedea fără putință de tăgadă că împărțiseră același pântec de mamă, deși unul dintre ei era negricios, iar celălalt bălan, deși unul era subțire și celălalt îndesat. Tata i-a mai zis ceva fratelui său și Esau l-a strâns din nou în brațe, dar, de data asta, când s-au desprins nu mai râdeau. Ruben ne-a povestit apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar cine să-l știe pe ucenic, ce zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunîndu-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pornit în toiul lui, Năsdrăvan într-o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de hârtie albă, de exemplu, se spunea că era lipsită de culoare, un prosop care toată viața fusese alb deveni de culoarea laptelui, zăpada încetă să mai fie comparată cu o mantie albă pentru a deveni cea mai mare cădere bălană din ultimii douăzeci de ani, studenții terminară cu obiceiul de a spune că aveau o pată albă, pur și simplu mărturiseau că nu știau nimic despre subiectul respectiv, dar cazul cel mai interesant dintre toate a fost dispariția subită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o muscă. — Te-am chemat să-mi povestești tărășenia de ieri. Vizitiul își cam răsucea căciula, iar degetul tăiat părea că zvâcnește. Zise hotărât: — Omu-i de la balamuc, să trăiți. Io cred că el l-a îmbușcat be cobilul ăla bălan, da’ nu vrea să recunoască. A și răcnit: Nu recunosc nimic! Nu recunosc nimic! — De unde până unde, că doar nu era nimeni să-l acuze ca... ca la poliție! — Ba da, io, l-am acuzat io, ca la boliție l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu bușca - auzi vorbă! - să-l ducem iute la sbital, să nu moară, n-am bușcă, nu știu unde-am nimerit, nu-nțeleg nimic, nu recunosc nimic, boate m-a lovit ceva la cab! E vinovat, să trăiți! Da’ cu boieru cel bălan ce mai e, n-a murit? Costache îl privi imediat pe vizitiul cofetarului, cu atenție: — De ce vrei să știi? Petre se fâstâci și dădu un răspuns oarecare, cum că doar suntem creștini, nu băgâni. Costache schimbă tonul și-l amenință
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acolo, în bătaia fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici o trebuință. N-avea cum să afle de unde provine cheia și, cum nu era spărgător de meserie, ci vizitiu, chiar dacă, prin minune, ar fi aflat unde se găsește acea casă de fier, tot degeaba ar fi fost. Iar acum, după ce bălanul murise și după discuția cu conu Costache („bagă de seamă, dacă tăinuiești ceva ajungi drept la gros“), lui Petre nu i dădea mâna să mai ducă înapoi obiectul. Era singurul om din București care, citind Universul, făcuse legătura între știrea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Petre nu i dădea mâna să mai ducă înapoi obiectul. Era singurul om din București care, citind Universul, făcuse legătura între știrea cu moartea „tânărului aristocrat“ și „s-a pierdut un portmoneu“. A legat lucrurile, gând cu gând, cam așa: bălanul împușcat și portmoneul fuseseră întâmplări din aceeași dimineață. Pesemne bălanul furase portmoneul și le spusese celor din strada Teilor - și ce ciudat că se întorsese să moară în același loc, „cum le scrie soarta be toate!“ - că-l pierduse acolo
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era singurul om din București care, citind Universul, făcuse legătura între știrea cu moartea „tânărului aristocrat“ și „s-a pierdut un portmoneu“. A legat lucrurile, gând cu gând, cam așa: bălanul împușcat și portmoneul fuseseră întâmplări din aceeași dimineață. Pesemne bălanul furase portmoneul și le spusese celor din strada Teilor - și ce ciudat că se întorsese să moară în același loc, „cum le scrie soarta be toate!“ - că-l pierduse acolo. Sau poate chiar ăștia nu l-au crezut și „l-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el, Petre, devenise un hoț. De unde i venise asta așa, deodată, când până vineri fusese om cinstit? Ești cinstit o viață și, dintr-odată „devii bungaș“, hoț de buzunare, „netrebnic“. Petre era tot mai speriat pe măsură ce se gândea. Iată că bălanul murise, dacă-l așteaptă și pe el aceeași soartă, ca în istoriile despre lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
l-am văzut întins pe jos pe ăla cu... adică fără mustăți, am crezut că-i beat, tremura și i-am dat de bomană baltonul lu’ tata, Dumnezeu să-l ierte, și dubă vreo zece minute l-am găsit be bălanul ăla, întins ca mort, da nu murise, și l-am luat și be el sus. Conu Costache îl privi fără să se fi înmuiat. Când și dacă voia, îi paraliza pe cei din jur cu ochii, era în stare să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trăiți. — Ce? — Bortmoneul. — Și? — L-am aruncat în căc... ăăă, în brivată, ca să nu-l mai găsească nimeni. Nu știu de ce l-am luat, mă gândeam să-mi deschid botcovărie să scab de gura nevestei și știam eu bine că bălanul n-o mai duce mult, așa că nu-i mai trebe. Da mă jur că toată averea din el era o cheie și nici un ban, mă jur be sfânta icoană! Și Petre își făcu o cruce mare cu două degete și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]