976 matches
-
de câte patru. Nori groși de timp frumos, de un alb imaculat sunt prezenți pe cer, mici și totodată imenși, contribuind astfel la o perfectă vizibilitate. Puritatea atmosferei, transparența aerului, claritatea formelor îngăduiau privirii să cuprindă aproape în totalitate câmpia Bărăganului. Raportul grupului are loc, ca de obicei, la ora 7 dimineața. Se desfășoară ceremonialul cotidian. Întregul personal este prezent: personalul navigant, tehnic, mecanici, armurieri, servanți, radiofoniști, trupa, șoferi etc., grupați pe escadrile, în careu, toți cu zâmbetul pe buze, conștienți
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
părinții au fost samavolnic deposedați de pământ și alte bunuri gospodărești, iar noi am plecat și ne-am stabilit fiecare pe unde am putut, și-a luat și el "lumea în cap", aciuându-se prin județul Constanța (comuna Mereni, satul Bărăganul) unde și-a înjghebat familie și gospodărie. Totul ar fi decurs bine, dacă nu ar fi avut handicapul scoaterii din uz a unui picior. Imposibilitatea lui de a se deplasa, preocupările noastre, ale celorlalți, legate de locul și specificul muncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mult de 50 de kilograme de bagaje; dacă sunt în stare să muncească, sunt trimiși pe șantierele canalului Dunăre -Marea Neagră sau pe cele ale centralei hidroelectrice de la Bicaz, din Carpații Orientali; bătrânii, femeile și copiii sunt așezați în Câmpia Bărăganului, unde sunt înghesuiți în barăci. Deportații celei de-a doua categorii pot transporta toate bagajele pe care le doresc și își pot alege locul unde să se așeze, dar totuși, dincolo de 50 de kilometri de punctul de plecare și în afara
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
măreț în faimoasa cultură ciocoiască. și așa un Manole trei fasole, cercetător de făcătură într-o cultură de maculatură a zăpsit mișelia și l-a dat pe goarnă pe lotru. Mai este și un profesor de filozofie de prin părțile Bărăganului, care, suferind nevolnicul de insolație și prostie siderală, a devenit repede pupincuristul magistrului făcîndu-se părtaș la această nelegiuire criminală. Le zic acestor culturnici de trei parale și ace-lea bortilite/chioare și o apă de closet, că acținnea lor este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: "... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul bisoceanului", când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l micșora și mai ales a-l denatura." Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: "Odobescu aspiră la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
molcome înlăuntrul lui. VII Conducea cu ochii pironiți în noapte, dincolo de linia unde lumina farurilor se pierdea. Răsunând de pulsul răzleț al unei maternități eterice, cvartetele pentru coarde ale lui Britten țineau întrucâtva la respect vastitatea dezolant de taciturnă a Bărăganului. Auzea ca prin pâslă sunetul amestecat al vocilor vesele din jur, și-și zicea că, la rându-i, și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
grăbi sfârșitul, nu contracarată; opunându-ne ei n-am face decât să-i prelungim agonia. Vă zic eu: caravana generală a umanității e gata de plecare - și nu numai într-o direcție, ci în toate deodată! − Asta sună a Ciulinii Bărăganului, interveni Gert. Chiar! Parcă tipul care a scris-o acum vreun secol de pe-aici se trăgea. N-ați citit-o? Autobiografică: un adolescent căruia pământul natal nu-i oferă mai nimic fuge de-acasă să-și caute norocul prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
latin din Moldova, Budjek a intrat în Țara Românească, locuită - după însăși scrisoarea papei Grigore al IX-lea din 14 noiembrie 1234 - de români, numiți în textul latin Walati, care țineau ritul grecilor. El nu s-a avântat, însă, în Bărăganul nelocuit pe atunci, care fiind în calea tuturor invaziilor, a fost părăsit și de majoritatea cumanilor trecuți peste Dunăre sub hanul Ioan și căpetenia Soronius, ci în regiunea de dealuri, locuită de români, și spre munți. Medicul persan din Hamadam
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și despre geografie. Despre geografia acestei țări nu sunt multe de spus. Toată țara este o câmpie tăiată de câteva râuri și în care alternează pădurile cu luminișurile. Este monotonă, dar frumoasă în același timp. Nu este o câmpie ca Bărăganul nostru, de exemplu, ci una puțin mai ondulată, ba chiar din loc în loc apar și coline, dar care nu depășesc câteva zeci de metri de la nivelul mării. Am vizitat cam toate regiunile țării, fie la invitația autorităților locale, fie, pur
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
larg în rândul cititorilor (ascultătoriloră, atât pentru conținutul lor informativ, cât și a celui practic aplicativ. Între acestea se remarcă tratarea frumuseților unor spații geografice din țară (Bucovina, Carpații Orientali, depresiuni intramontane, principalele văi ale râurilor, dealurile Moldovei, Câmpia Moldovei, Bărăganul, litoralul românesc al Mării Negreă și străinătate (Coreea, India, Bulgaria, Ungaria, Elveția, Africa, Antarctica etc.); informări științifice (noțiuni de climatologie urbană și microclimatologie, resursele energetice neconvenționale din România, alunecările de teren etc.); rezervații naturale din Moldova; prezentarea unor orașe din
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
și astfel am fost singura familie din cele 12 care ne-am rupt de neamuri, rămânând pe loc. Aceasta a fost și norocul nostru, deoarece toate familiile de refugiați din Banat au fost deportate în Bărăgan, înființându-se în plin Bărăgan Satul Nou, din care oamenii nu aveau voie să plece. Am continuat studiile liceale la Buzău la Liceul “B.P. Hașdeu“ pe care l-am terminat în anul 1951. După ce am terminat liceul am dat examen la Facultatea de Silvicultură din
AMINTIRI DIN BASARABIA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nicolae Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1700]
-
în marea literatură cu zestrea spirituală a trei mari scriitori de pe meleagurile natale Gala Galaction, Zaharia Stancu, Marin Preda și cu toate componentele eposului din câmpia largă a Deliormanului, pe care le-a regăsit la Brăila, pitorească și romantică, cu Bărăganul ei întins și fascinant, descris de Panait Istrati, Mihail Sebastian și Fănuș Neagu. Reprezentant notoriu al altei generații de scriitori, care începe de la Dimitrie Stelaru și Sorin Stoian și continuă cu pleiada de poeti teleormăneni, Adrian Raicu, Ștefan Stănculescu de la
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
a închisorilor sovieto-comuniste, nici una unde doliul să nu fi făcut ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească numărul mare al arestaților, smulși de la casele lor în plină noapte și aruncați în dubele miliției sovieto-comuniste. Îmi amintesc că am citit, la vremea aceea, la Buenos Aires, publicarea dialogului între doi filosofi, asupra cîmpurilor de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de cer, de lumină, de transparență, lucrările lui V. Lungu, unite prin plasticitatea lor picturală, vădesc aceeași caldă bucurie în fața materiei. Fluiditatea acuarelei sau temperei, ingenios asociată cu consistența guașei, contribuie în mare măsură la sugerarea unor frumuseți variate aparținând "Bărăganului" sau "Obcinelor". Filipciuc Ion evocator al plaiurilor natale (6.III.1942), Costișa, com. Frătăuții Noi, jud. Suceava, scriitor. Părinții: Serafim și Domnica (n. Cucoș). Urmează Școala Medie la Rădăuți (1956 1959) și Suceava (Liceul "Ștefan cel Mare", absolva in 1961
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI DUMNEZEU A MURIT ÎN BĂRĂGAN Confesiunile unui ortodox revoltat Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI DUMNEZEU A MURIT ÎN BĂRĂGAN Confesiunile unui ortodox revoltat EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Textul cuprins în această carte nar fi văzut niciodată lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI DUMNEZEU A MURIT ÎN BĂRĂGAN Confesiunile unui ortodox revoltat Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA VICTOR ACIOCÎRLĂNOAIEI DUMNEZEU A MURIT ÎN BĂRĂGAN Confesiunile unui ortodox revoltat EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Textul cuprins în această carte nar fi văzut niciodată lumina tiparului fără îndemnul insistent și ajutorul constant și neprecupețit al soției mele Viorica și al copiilor noștri Oltea și Petronius cărora le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir epic sunt intercalate, prin "flash-back", o serie de secvențe, de dinainte de deportare, din copilăria autorului, prilej pentru narator de a zugrăvi viața unei comunități din nordul României în perioada interbelică și imediat postbelică și de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
peste imaginea unei mame dormind alături de cei șase copii mici ai ei; înmormântarea concomitentă a unei nepoate și a bunicii sale; agonia și uciderea, ca să nu moară de foame, a câinelui Haiduc; ridicarea bordeielor din chirpici din colonia penitenciară a Bărăganului. "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este o luminoasă revanșă a memoriei asupra unui trecut întunecat. Ioan Groșan CAIETUL NR. 1 Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea." (Psalm 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înțelegeam "clipa", simțeam tensiunea momentului. Ne-am așezat, dar nu mișca nimeni, ochii noștri, fără să clipească, erau ațintiți spre mama. Era o liniște încărcată de teamă. Nu se auzea nimic. Doar țăcănitul roților la capătul șinelor. Atât. Plecam spre BĂRĂGAN. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, eu am învins lumea. (Ioan 16:33) 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR Garnitura lungă și grea, asemenea unei omizi păroase și zbârlite, s-a pus din nou în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pune-le aoați. Mulțumesc. Să fiți sănătoși, moș Butu. Luându-1 pe Mircea de mână, au revenit în partea noastră a vagonului, reluându-și fiecare locul său, pentru un moment de tăcere meditativă. Vasăzică, așa stăteau lucrurile... Oare unde o fi Bărăganul ăsta?? În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul. (Psalmi 102) Copii, a sosit momentul să luăm o gustare. Aveți puțină răbdare. Imediat! Jumătatea de ziar rămasă a fost întinsă pe dușumea, în fața noastră. Noi formam acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
las în paza Bunului Dumnezeu. Cu bine! Și a plecat bunul samaritean, suflet pur și nobil, pierzându-și silueta zveltă printre mașini, militari și sumedenie de milițieni însoțiți de câini-lupi, care așteptau să ne ia în primire. Punct! ERAM ÎN BĂRĂGAN!!! 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE Rânjind satisfăcută, într-un rictus de țevăraie metalică, locomotiva neagră ca un bivol sălbatic, plină de zgură pietrificată și de leșie aburindă, s-a îndepărtat de noi ca un vis urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în câmpia Bărăganului: Dudești. Întrucât de la drum și până la linia ferată terenul era plat și foarte aproape, aici vara se încărcau pepenii și mai apoi sfecla de zahăr, fiecare cu destinația sa. Când am ajuns la punctul zero al călătorie noastre nocturne și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
frumos, că altfel veți avea probleme. Nu încercați să fugiți cumva, că veți fi prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
că altfel veți avea probleme. Nu încercați să fugiți cumva, că veți fi prinși și va fi vai de voi! Clar? S-a urcat în mașină și a plecat. Am rămas singuri sub cerul fierbinte și inospitalier al Câmpiei Bărăganului. Bărăganul... Câmpie întinsă, cu ploi puține, cu veri toride și ierni bântuite de crivețe cumplite. Nu existau alternative. Trebuia să supraviețuim. Era un aspect edificator al luptei pentru existență și, în același timp, al selecției naturale: cei puternici supraviețuiesc și merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
început cea mai înfricoșătoare transformare a omului în animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]