1,589 matches
-
în grădina Ta frumoasă? Căutător de Dumnezeu, cu porniri iconoclaste, Arghezi nu se dă îndărăt să-i facă Domnului chiar reproșuri grave, învinuindu-l că-și neglijează atribuțiile: „De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Și anii mor și veacurile pier Aici sub tine, dedesubt, sub cer!-Psalm. Dumnezeu amestecă de-a valma blânzii cu ticăloșii ”câți au întins obrazul, câți l-au bătut cu palma”( De când mă știi) că i-a dat sarcina ingrată
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
URÂT SPRE MINE o - Doamne - nu căta urât spre mine: tot ce-am putut - uite - pe masă-i pus am așteptat din voci să țeși jivine și să mă lupt - spre-a respira mai sus n-ai luat în seamă bătătură - casă - vatră de parc-aș fi tâlharul stângii Tale-amare m-ai ocolit - și-ai luat-o tot pe mare plutind lumìni - pășind pe nori de piatră... sunt doar un spârc - dar nu mă blestemà așază cuib de barză și la
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate bătătura... E plin de maci și margarete, Căci darnică a fost natura! Privesc în jur la pomi, la flori, Și toate-mi par așa de vii, Și-ndată mă apucă dorul De anii când am fost copii. Dar pe cărarea spre
ACASĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371835_a_373164]
-
nu se ferește”. - Măi, Gigele, drept îți spun: Nu că vreau eu să mă plâng; În firidă, pe săpun, Dorm și eu; afară-i frig. Și cum au dat de căldură, Pe toți somnul i-a cuprins. În casă... pe bătătură... Nu se-auzea nici un pâs! Însă, Michi dinspre ziuă Se înfurișă pe ușă Și între canini își luă Dintr-un dud o nuielușă. În ghetuțele din sală Lustruite de Gigel, Michi găsi o comoară: Dulciuri și... teleghidatul tren. Pisoiul rudă
MICHI, PRIETENUL MEU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371924_a_373253]
-
Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
clădirile... angajații erau ai partidului. El apăruse deasupra tuturor, fluturând o repartiție de pe care nu se uscase bine cerneala și începuse să le dea ordine. Ba chiar să schimbe oameni, reguli și obiceiuri bine încetățenite în fermă. Îi călca pe bătături cum era mai rău și unde durea mai tare. Își băga nasul în cele mai mici detalii ale mecanismului după care era administrată îngrășătoria de bovine, fără a ține cont de nemulțumirile celor obișnuiți cu traiul lejer de până atunci
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
la curățenie, corectându-mă. Bașca vocea, ușor doinită: Înfloresc grădinile, domnule profesor, Ceru-i ca oglinda Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. Cântă ciocârliile Imn de veselie Fluturii cu miile Zboară pe câmpie! Joacă fete și băieți Hora-n bătătură Ah, de ce n-am zece vieți Să te cânt natură! Ce plăcere a putut să-mi facă! Am simțit o bucurie stranie, bucuria că acel cântec îl știam, iată, amândoi! Dintr-o copilărie petrecută la ani buni și la sute
PRIN LIVEZI ALBINELE ŞI-AU PORNIT COLINDA... de ION COJA în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371109_a_372438]
-
de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii au uitat, Ei cred că a fost astupată cu pământ. Când te-ai mutat la mine, tu știai de ciutură? - Nu... Mai bine aș
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
mi-l retrag de sub talpa cotropitoare și să am bunul simț de a-i lăsa „agresorului” șansa de a se scuza. Desigur, în cazul doamnelor, bărbații pot fi curtenitori, pot schița un zâmbet politicos, chiar dacă tocul cui a apăsat pe bătătura dureroasă a degetului mic de la picior... asta nu înseamnă tocmai ipocrizie, ci o dulce îngăduință. Reîntors din „Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat,, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
al moralei, răbufnește în insultă, dezgustat de „perplexitatea maselor țărănești dezrădăcinate”. Nu aș dori să comentez aici prestația mai mult sau mai puțin corectă gramatical, a scriitorului favorit al snobilor, dar gândirea sa liberă (de caracter) mă cam calcă pe bătături. După cum spuneam, nu voi zâmbi și nu-i voi oferi și celălalt picior pentru a mi-l călca. În urmă cu câțiva ani, precedentul Suveran Pontif, sosit în prima sa vizită într-o țară ortodoxă, a numit România GRĂDINA MAICII
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
abține să nu-i privesc mâinile. Ghicitorii în palmă pretind că pot citi viitorul cuiva doar privind la mâinile lui; eu vă pot spune trecutul. De exemplu, pot să vă spun care v-a fost meseria pe când erați sănătoși, după bătăturile din palme și după condiția unghiilor. Pot să vă spun multe lucruri despre obiceiurile și caracterul vostru. Sunt de-a dreptul fascinat de mâinile oamenilor”. S-a oprit apoi pentru câteva clipe, privind la fețele atente ale pacienților, încremenite în
MÂINILE LUI de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344881_a_346210]
-
lua apă toată ulița. Chiar și cei care între timp își făcuseră fântâni în curte, veneau tot aici, atunci când aveau de fiert fasole ori vreo pasăre mai bătrână, sau când spălau rufe. Deși grăbit, calcă cu grijă, șchiopătând ușor din cauza bătăturii din talpa piciorului stâng ce-l sâcâie de ceva vreme. O salută mecanic pe Margareta lu’ Fâșneață, care se chinuiește să bage-n curte o gâscă greoaie și crăcănată, însoțită de vreo zece - doisprezece boboci dolofani și gălăgioși, ce ciuguliseră
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
bună. Pentru că, în locul în care se așează micuța gâză, dacă există vreun copil, se naște o prietenie și o simpatie spontană, care însă, poate dura toată viața. Obiceiul acesta foarte simpatic era practicat la țară, pe ulițe, în ogradă, în bătătură, ori pe străzile orașelor, acolo unde există parcuri și scuaruri cu spații verzi și floricele pastelate și copaci umbroși. O raită pe pajiștea cuvintelor este la fel de temerară, pe urma literelor care pot fi asemuite cu gâzele simpatice: albinuțe, gărgărițe, libelule
PREZENTAREA VOLUMULUI DE VERSURI PENTRU COPII, AL VEREI CRĂCIUN, ROCHIŢA CU BULINE , EDITURA PHOEBUS, 2013 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345988_a_347317]
-
grele, ce ne ispitesc mereu, cu chemări de corn din codru, la obârșe, la izvor, vin mereu în chip de dor și ne-arată-n zare semne, care vor să ne îndemne, spre iubire, spre visare, lângă vatra grea de patimi, lângă bătătura blândă, ce ne duce la izbândă și ne-adapă la fântâni adânci cu apă... joi, 10 aprilie 2014 Referință Bibliografică: ceasuri grele / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1196, Anul IV, 10 aprilie 2014. Drepturi de Autor
CEASURI GRELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347768_a_349097]
-
aibă ploaia ce mângâia înainte să ningă i-a rămas doar rugina rugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină de pământul din ce în ce mai aproape rugina cu care îndulcește cafeaua îngerilor când vin să-i mai umble prin bătătură rugina cu care se varsă în fiecare asfințit precum un afluent în mare în fiecare zi o bară de fier neinventat se îndoaie până de-a dreapta ruginii Referință Bibliografică: anii de fier vechi / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ANII DE FIER VECHI de VASILE PIN în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347773_a_349102]
-
Timpul din Iași. Cel care spune într-un poem „Cu seva strânsă în stihuri, hrănim viața din noi”, adună cuvinte precum în aceste două strofe, din odiseia vieții sale: Descurcă, iubito, ițele iubirii/ și țese întinse pânze de amor./ pune bătătură dorurile tale,/ giulgiu ca să-mi fie, când va fi să mor!// De te-ncurci în ele, ai un pic zăbavă, / Voi veni și eu, ca să te ajut / Și vom țese-n doi numai pânză albă/ Dorurile noastre s-or uni
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
tradiția familiei mai departe. Este și omul de afaceri al familiei.Se mândrește cu un mic vaporaș ce-l trimite în apele Oceanului după peșteși cu cele două case ce le-a transformat în pensiuni. Are clienți ce îi calcă bătătura de ani de zile și pentru că sejurul lor se întinde până la trei luni pe an, aceștia sunt considerați ca făcând parte din familie. Că nu s-a mulțumit cu magazinul de bijuterii nu este de mirare, are cinci fete și
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
este de mirare, are cinci fete și un mic băiat, care să îi ducă numele mai departe, fetele nu sunt tocmai bune la casa omului, ca să le măriți ai nevoie de zestre importantă și apoi ți se și duc din bătătură. Una dintre surori estelucrătoare la mica bancă din localitate,” care se ocupă doar de banii noștrii”, iar o altă muncește alături de soțul ei într-un mic atelier de confecționat papuci, sacoșe și alte lucruri din piele. Tatăl lui Jara, i-
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că pregeta să le ducă la adăpat tocmai în Vâlceaua Ursului. - Vecinii... crezi că nu știu că ați avut ciutură în bătătură? - Cine crezi că-și mai aduce aminte că-n grajdul nostru a fost o ciutură. Oamenii au uitat, Ei cred că a fost astupată cu pământ. Când te-ai mutat la mine, tu știai de ciutură? - Nu... Mai bine aș
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Ediția nr. 1194 din 08 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Sunt mândră că vin de la țară! Am aer proaspăt în priviri. Și de e iarnă sau e vară, Eu simt eternele trăiri. Sunt bună si-ntelegatore, Dar de m-atingi pe bătături, Vei înțelege că și doare Și greu îți mai vii în simțiri. Să nu-ncerci să călci în picioare Copilul din sufletul meu! Că tot eu sunt și luptătoare Si-ai să regreți azi și mereu. Tot ce respect și
SUNT MANDRA CA VIN DE LA TARA ! de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348514_a_349843]
-
că zici bine! L-auzi, Doamne, pe părintele? El a zis, n-am zis eu! „...și de-a fost afurisit de vreun preot...” Cum, cum? Cum să facă asta o față bisericească? Eu nu mi-am afurisit nici porcu’ din bătătură. Doar l-am mâncat. Da’ asta-i altă poveste. Și-n post. Da’ ce mai contează? Auzi, părinte, mie treba cu afurisitu’ nu-mi miroase-a bine. Nu că eu aș mirosi acu’ mai frumos, da’... ești sigur că n-
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului N-am anotimpuri sînt trecătoare, am sufletul plin de mesteceni și de tine făcînd bătături în palmă laolaltă cu vuietul mării tot meșterind la aripi pentru noi că nu mai țin minte cine sînt de ce mă aflu aici și de ce coboară asupra mea arsura ochilor tăi... Tu ce număr porți la aripi ? Referință Bibliografică: Exil
EXIL ÎN RAMA UNEI ÎNTREBĂRI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345348_a_346677]
-
sau cinci, nu mai știu, și s-au dus de tineri... Păi, atâta carne...da... poate și blestemele... mai știi ? completă Miti a lu Banbus, bărba-su, un om solid, ca la cincizeci de ani, căruia i se vedeau de la distanță bătăturile scorojite din palme. Parcă eu n-aș vrea numa bun ? da de unde ?... și se încruntă imediat lăsându-și privirile în jos ca și când ar fi vorbit cu o persoană inexistentă. Lascu știa bre, știa tot ce se întâmplă în sat, da
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]