981 matches
-
mondială și energie și poluare, Sludden și Cortexin au făcut din Unthank cum le-a venit mai bine. Nu ești foarte inteligent, Lanark. — Am început să remarc asta de curînd, spuse Lanark după un moment de tăcere. — îmi pare rău, bătrînelule, nu-i vina ta. Oricum, acum încerc să te înfurii. — De ce? — Vreau să asmuți tot iadul la banchet. — De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
roșu. Delegatul poate intra. Se retraseră, lăsînd un spațiu îngust între ei. — Ei bine, la revedere, Lanark, zise ea. îmi pare rău că n-o să-ți pot suci brațul la momentul potrivit. Dar dacă o să reușești să faci pe forțosul, bătrînelule, o să aud asta. Se răsuci și se depărtă. — Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii de pază. Delegatul poate intra. Sau nu. Arătați expresia de intenție prin progresie sau retragere. Se cere expresia de intenție. Se solicită expresia de intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
negri de atâta tăvăleală, ea se scula de zece ori de pe taburet și se repezea la ei blestemîndu-i "cu ta-su și cu mă-sa". Pe cât era Ma'am Catana de cățea, pe atât era bărbată-su de blajin, un bătrânel cu figura bunului Dumnezeu, lălăind-o toată ziua prin curte și fumând țigări proaste, așezat pe pragul ușii. În spatele lui, prin ușa întredeschisă, se zăreau minunile din odaia proprietarilor, despre care vorbea toată curtea cu admirație și timiditate, ca-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
preferat: Să moară mama, să moară De nu te-oi fura diseară În papuci și-n pielea goală Să bag mahalaua-n boală, cu nădragii lăsați în vine și scărpinîndu-se pe balonul burții păroase! Sau față de cel de la scara 3, bătrânel în palton cenușiu, care-și scotea afară viermele negricios și urina cu un jet gros, ca de cal, pe stâlpii gangului, printre copiii care se jucau cu cartoanele de la magazinul de mobilă. Tânărul locuia cu o mamă țărănoasă, vârstnică, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Căută disperat să vadă cine încearcă să le controleze. Undeva în spatele său, Elek, o femeie bătrână, încerca să pună în aplicare îndemnul Preotului ei. Acționând fulgerător, Xtyn ridică toate cele cincisprezece pumnale rituale și stârni un vârtej de metal asupra bătrânei, care rămase la rândul ei despuiată. În jurul ei se formă imediat un gol și, fără să vrea, gloata o împinse pe Elek în centrul arenei de consacrări. - Ai crezut că are vreo importanță faptul că am învins-o pe fata
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împreună cu trei soldați care se așezară repede în poziție de tragere. Maestrul percepu din nou vibrația lamelor de accun. Erau două și se auzeau acum de mult mai aproape. - Da. Cred că ne-am speriat degeaba. Nu ești decât un bătrânel neajutorat. Așa cum spunea bunică-mca, aia de pe Vechea Terra: uneori lucrurile sunt exact așa cum par. - De fapt Korona, un filozof care a trăit mult după Marele Exod, a spus asta într-un mod mai plastic, continuă să zâmbească N'Gai Loon
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lângă ea și am încurajat-o până a venit ambulanța: „Totul o să fie bine, o să fie bine...“ Între timp am îngrijit mai multe persoane, toți erau livizi la față. Parcă erau niște stafii. Printre cei afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă, i-am desfăcut cureaua și i-am luat pulsul. Am strigat la el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se scurgea din ele și băltea pe podea. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu cumva aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se vedea nimic. Bătrânelul care a stat în fața pachetului a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, avea deja spume la gură. Își pierduse cunoștința. Cei din jurul lui l-au luat în brațe și l-au coborât în stație. Toți călătorii din primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să devină muzician. L-a impresionat melodia lui Sam & Dave, Hold on, I am coming. În școala generală a văzut filmul Wood stock. Se apropie cu pași repezi de patruzeci de ani. Pare că nu vrea să devină ușor un bătrânel obișnuit. Nu este gras, mai degrabă bine făcut. Lucrează la o firmă de software pentru calculatoare, în departamentul de vânzări. Pasiunea lui e tenisul. Prin intermediul tenisului a cunoscut o fată de nouăsprezece ani, cu care s-a căsătorit după ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
umbra acestora. La începutul relației de cuplu conștientizează că tinerețea își spune cuvântul. Ești apreciată în spiritul tinereții din dragoste pentru dragoste. După ani și ani vei fi acceptată precum “găina bătrână face ciorba bună”. Dar ce te faci dacă bătrânelul tău a rămas cu aceleași gusturi din tinerețe? Și preferă să mănânce din când în când la “restaurant” o ciorbă făcută de o “găină tânără”? Ia în calcul și o astfel de posibilitate după ani și ani, când speri și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Aveau o sumedenie de prieteni care, cu toate că erau necuvântători, pricepeau pe loc când copiii erau cu chef de joacă sau puneau la cale vreo șotie... Bunica trage cu ochiul înspre pătucurile celor doi. Apoi, își continuă povestea.: -Dar, câteodată, un bătrânel șugubăț venea pe la ei, așa cum vine pe la toți copiii care vor să se facă mari. Nimeni nu-l vedea, căci el e năzdrăvan, însă, cum venea moșneagul, îl simțeau pe dată. Pentru că: Moș Ene le presăra pe la gene parfum de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sărit din cratițe, și eram împăcați cu gândul că asta trebuie să faci în ziua de „Măcinici“. Altfel cum? Tanti Cati Tanti Cati e dactilografă într-o dugheană. Colegul de serviciu e un moșulică de vreo 75 de ani. Un bătrânel decrepit cu bască cu paratrăsnet. Putem bănui că au fost amanți. Măcar amanți platonici. De 35 de ani lucrează împreună. O familie organizațională. Pentru că azi, procesele identitare se transferă din comunitate în organizație. Așa am citit și cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aproape în fiecare săptămână, câte două emisiuni de varietăți la televiziune, înregistram la radio foarte mult, ce mai, eram cunoscut. Mă plimbam cu Moldovan, regizorul care îmi oferise rolul din Oamenii Cavernelor și, cam pe lângă Capșa, ne întâlnim cu doi bătrânei simpatici, care mergeau la braț ca o familie bonomă, liniștită și fericită. Moldovan, care îi cunoștea, îi salută, ne oprim, mă prezintă și în clipa aceea - dezastru. El se înroșește brusc, ea se strâmbă strașnic, oftează amândoi cât mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vreun amărât mă beștelește aiurea și nici nu-mi vine să râd, deși tare ar fi trebuit să fiu mai deștept sau mai nesimțit, dracu’ știe cum e mai bine. Adevărul este că mi-au fost de ajutor cei doi bătrânei, mi-au arătat că în sală nu ai numai admiratori, că este posibil să nu placi deloc cuiva, că punctul tău de vedere, al artistului, nu poate fi decât exact asta, un simplu punct de vedere. Am mai avut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ceva de mâncare și băut. De la mașină la restaurantul mizer, câțiva metri, drumul Însemnase, pentru infirm, o expediție apocaliptică. Abia Își trăgea sufletul, efortul părea să-i rupă, În orice clipă, arterele și pneuma. „Dom’ Paul”... Se apropiase, umil, un bătrânel al locului. Discuția a pornit instantaneu, privirea bulbucată a lui dom’ Paul se mărise, scăpăra de curiozitate. Altădată, la Pietroșița, la vila lui M.H. Simionescu, unde ajunsesem În mașina și sub șofatul lui Bălăiță, casa pe colină a lui MHS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-i dăm un nume, bolborosind pseudonime absurde, codificate? Aș spulbera orice șansă de cordialitate. Am mai umplut o dată paharele, am ciocnit. I-am mărturisit că voi lipsi câteva luni. L-am rugat să predea poșta, ca totdeauna când lipsesc, bătrânei de la ușa vecină. A golit paharul dintr-o sorbitură. Îi cam plăcea băutura, știam. A luat și o bucată de cozonac. Mă privea cu viclenie, surâdea. I-am mai umplut paharul. Și-a șters buzele cu podul palmei. „Departe?” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sunt speriați de foc și de mușcătura câinilor; și se pun pe fugă și rup frontul; și acesta este războiul câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din burta carului blindat. Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cred că nu o dată, În timp, Dostoievski - spre exemplu - sa dovedit mai important și chiar mai ...contemporan cu noi, decît uitatul D. Burliuk. Cam aceiași, În 1914, În amabilul manifest Ducețivă dracului!, se-ntrebau, cu logică egofilie, dacă „nu cumva bătrîneii ne-au mîngîiat pe căpșor pentru ca din scînteile poeziei noastre să-și țeasă o cingătoare electrică pentru a vorbi cu muzele?”. Amuzant, nu? Altfel, e greu de crezut că mult hulitul Pușkin a avut norocul ...să Învie ( deși există un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frate-tău, Mirelo, că noi oricum o să vindem, și ea, bineînțeles c-o să vindem și-o să plecăm și noi cum pleacă băieții ăștia, și atunci o să fie bine pentru toți, iar Rafael că mie-mi spui cât de bine? 28. Bătrânelul ăla de un metru jumate, cu fața mică și cenușie, de maimuțică decrepită, Virgil Irimiciuc pe numele lui, dar căruia i se spunea maestrul Vergilius, poet la viața lui, autorul a cincisprezece plachete de versuri, era singurul cu niște zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Slobozind un sonor "Prrr, măi Bălane!", acesta trage hamurile, sare de pe capră, prinde dârlogii calului și aduce căruța chiar lângă ei. Își scoate pălăria de pai ștergând cu dosul palmei fruntea asudată, apoi salută dând tăcut din cap. E un bătrânel scund, cu părul alb tuns foarte scurt și obraji supți. Poartă o cămașă albă de in, încinsă la mijloc cu un brâu lat, din piele. Privește cu ochi cercetători răniții, în special către căpitanul neamț. Se vede că dumnealui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din țară uriașe averi și le depuseseră în seifurile cine știe căror bănci din țări îndepărtate sau mai apropiate, fără să lase în urmă nici cea mai mică dovadă! Ei doar aveau datoria să ramână în memoria colectivă ca doi bătrânei cumsecade, ieșiți într-o zi rece de început de iarnă la cumpărături, așa de pașnici, așa de inofensivi, ca să o sfârșească într-un mod atroce, înfiorător ciuruiți de gloanțe lângă un zid cazon care rămăsese mânjit de sângele lor și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Colindătorul Elenă Marin Alexe (în memoria tatălui meu) Mi-e plină inima de pace când seara-ncet coboară, Ascult la geam un cântecel pe-o struna de vioară. Un bătrânel cu părul nins și fața-mbujorată, Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva, de mult din cerul sfânt, de dincolo de
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
taxi. Dar am luat un autobuz. În stație nu găseai nici un taxi și, când am sunat la o agenție, mi-au pus Beethoven și m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
găseai nici un taxi și, când am sunat la o agenție, mi-au pus Beethoven și m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel se trezea că n-are unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
m-au uitat. Oricum, autobuzul a venit mai repede. Era plin de oameni, în general de bătrânei care se ciondăneau la fiecare stație, pentru că un bătrânel se ridica și cobora, altul se suia în locul lui, dar până să se așeze bătrânelul nou pe locul bătrânelului vechi, un alt bătrânel, care până atunci stătuse în picioare, ocupa locul, așa că noul bătrânel se trezea că n-are unde sta jos și venea la mine, să-i cedez locul. Eu eram destul de nervos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]