592 matches
-
patru persoane singure, adică fără pereche de sex opus, care am stat la aceeași masă: eu; fratele miresei Grigoriu Petrică, elev în clasa a XI-a ce se pregătea pentru bacalaureat și pentru o eventuală admitere la medicină; o năstrușnică bătrânică de vreo 80 de ani, slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
orașului. Așa stând lucrurile, finalizarea dramatizării piesei nu numai că trebuia amânată, dar presupunea ca eu să am în primul rând și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața acoperită cu un voal negru de mătase, care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu doar. Da. Acum, am ce lăsa amintire omenirii. Am. Da. Sămi fie de bine. și, spre noi întreprinderi. Grozăvenia Grozăvenia s-a răspândit extrem de repede prin întreaga parte a localității. O localitate semiurbană, semirurală, numită Adam. Mai cu seamă bătrânele, se adunau cu pași repezi către locul nenorocirii. Către casa nebunului Dragoslav. Căci, până acum, doar numele i se dusese până departe. De acum încolo, cu siguranță, la fel îi va rămâne în lume și pronumele. Bun muncitor, dar, amarnic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se simțea cîtuși de puțin ispitit să-și bată joc de aceste mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Își reveni și mai trăi cinci ani. Cumpără mobilă, puse În sufragerie un pat pentru Bruno, Îl Înscrise la școala primară din cartier. În fiecare seară, venea să-l ia acasă. Lui Bruno Îi era rușine văzând-o pe acea bătrânică gârbovită, uscată, care-l lua de mână. Ceilalți aveau părinți; copiii celor divorțați erau Încă rari. Noaptea, bunica Își revedea iar și iar parcursul vieții care sfârșea atât de prost. Tavanul apartamentului era jos, vara căldura era sufocantă. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în visul meu. Ne plimbam amândoi și am văzut o casă de turtă dulce. Era decorată cu frișcă și biscuiți glazurați. Plăcintele erau în cuptor și se coceau. Ce groav! Dar nu ne-am oprit deoarece în poartă era o bătrânică mai ciudată și ne-am zis că nu e bine să intrăm, că să nu fim în pericol că Hansel și Gretel. După câteva ore de mers, am ajuns la Valea Plângerii. Era un loc întunecos și fără viață, încremenit
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept ridicat, dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se zbenguie pe lângă calea ferată, e călcat de tren. Un grup de pensionari francezi, plecați În turism spațial, se Încrucișează cu un meteorit uriaș În formă de farfurie, având diametrul de aproximativ un kilometru, care se Îndreaptă spre Pământ. O bătrânică Îl fotografiază prin hublou, iar poza e publicată pe prima pagină a ziarelor din Hexagon. Concluzia unanimă este: asteroidul seamănă izbitor cu președintele Sarkozy, așa că e botezat cu numele acestuia. 10 martie 2012, seara. Comunicat oficial sec de la NASA, extrem de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gândit la noi, deci și la mine. - Îi citeam Nataliei din Capote, ea e mare și Înțelege. O amintire de Crăciun parcă-i zice povestirii. I-a plăcut, m-am gândit la scrisorile voastre. În Capote, am aflat atunci, o bătrânică prepară la fiecare Crăciun plăcinte cu nucă și whisky. Pe care le trimite cu poșta unor persoane importante. An de an, până și președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee, recunosc eu. Și mă pleoștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mă avusese În grijă de mic, continua s-o facă și acum. Când am deschis cafeneaua literară, s-a oferit să mă ajute, i-am dat și acțiuni În firmă, bine am făcut. Clienții se mirau văzând la pult o bătrânică albită, dar cu ținută, elegantă și amabilă. Părea un fel de mascotă a localului, nu aveau de unde să știe că ea ținea de fapt afacerea. O simpatizau Însă, era femeie deșteaptă, citită. În plus, părea atât de inofensivă că, vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de idealuri casnice. Odată cu apariția telefoanelor mobile poți chiar întârzia într-un mod politicos, anunțând din timp că te apropii de destinație când ieși din casă. Întotdeauna la plecare, în stația de autobuz, pe o grămadă de nisip, stătea o bătrânică cu părul de frișcă și ochii azurii. Curată și degajată, aveai senzația că stă într-un fotoliu și privește la televizor. Prima oară când s-a uitat la mine sau prin mine, m-am simțit obligat să-i întind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La fereastra primei colibe de pe marginea drumului strălucea o lumină. O bătrână stătea-n ușă, ținând o lampă În mână. Înăuntru, pe o laviță de lemn, zăcea o indiancă tânără. Se chinuia să nască de două zile. O ajutaseră toate bătrânele din rezervație. Bărbații ieșiseră-n drum și fumau, ca să n-o mai audă văitându-se. Țipă exact când Nick și indienii intrară, urmându-i pe tatăl lui și pe unchiul George. Zăcea pe patul de jos și pătura se rotunjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cuvinte și construcții englezești. — Unde-i Fontan? — Il fait de la vendange. O, Doamne, il est nebun pour le vin. — Dar ție-ți place berea, nu? — Oui, j’aime la bière, mais Fontan, il est nebun pour le vin. Era o bătrânică durdulie cu obrajii roșii, adorabili, și cu părul alb. Era foarte curată și casa era și ea foarte curată și aranjată. Venea din Lens. — Unde-ai mâncat? — La hotel. — Mangez ici. Il ne faut pas manger à l’hôtel ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sosit ceva mai tîrziu din motive necunoscute dar probabil bahice (urma lista cu personalități), drept pentru care revoluția a Întîrziat cu o oră. Scrisoarea se găsește la Biblioteca Academiei. CÎnd i-am povestit unui belgian Încă amuțit de apariția unei bătrînici cu o legătură de nuiele-n spinare ce-i tăiase șoseaua Volvo-ului său În drum spre Înfrățirea satelor lor cu ale noastre, i-l tăiase apoi și o vacă adevărată din secolul XX, așadar cînd i-am explicat motivul decalajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ziduri, Încearcă să surîdă cîte unui ortac care-l fixează mai mult. Sonor (stereo): Lambada pe canalul din dreapta, Rapsodia română pe canalul din stînga, În centru nimic. Tăiat la: Cadru exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai mic semn c-ar fi vrut să fie salvată, ca-n filmul cu bătrînica ce trece strada fără să vrea și moare pe trotuarul ce nu-i fusese destinat. Finalul este auditiv, cu scrisoarea de mulțumire a părinților din off ai lui Iris, ce-i transmit eroului că ea e cuminte acum, Învață. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît horoscop, iar Trup și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și suflet Încă mă mai desfată cu reproduceri care frizează irealul. Nu se văd decît pete de tuș, cîteva spații albe și, uneori, linii. Dacă ai răbdare și le unești Între ele cu creionul, apare o bătrînică dezbrăcată, cu poșetă. Bătrînica stă cu spatele la noi. O putem colora. În ceva cu „play-boy” mic, nudurile sînt atît de clare, Încît s-au șters de pe pagină. Totuși sînt prezente peste tot, stînd lîngă, lucru nemaivăzut, oameni de stat și de partid. Rămîn cu reconfortanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Să tăbărîm pe paralitice! Ținînd În mîini una dintre revistele cu cea mai mare densitate de femei exploatate pe centimetrul pătrat de pagină, numită chiar Emmanuelle. Printre toate acele fotografii dramatic-obstetricale găsești Însă uneori cîte o frază stingheră ca o bătrînică cînd pune gogoșaru’ și se-ntreabă dacă e bine, Îl Îndeasă și ridică complexe probleme semantice. În editorialul „Sfaturi pentru tinerele femei” dăm astfel peste următoarea construcție: „Pentru majoritatea femeilor cuvîntul care interesează cel mai mult este cuvîntul popular a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vezi Dan Popa (Săptămîna): „SÎntem o țară cu un nivel intelectual și profesional dintre cele mai ridicate din lume”. Din lumea celor care nu cuvîntă. La televiziune ni s-a arătat, mustrător, din cauză că nu prea venise lumea la vot, o bătrînică sprijindu-se În două bastoane ce Înainta vertiginos spre urnă. Presupun că era domnul Bârlădeanu. Apoi ni s-a spus că „au votat chiar și cei spitalizați”. La Spitalul nr. 9, e foarte probabil ca bolnavii să fi Înghițit din pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte”. La care o bătrînică a șoptit: „Dac-o putea”. *Text apărut În volumul Cum era? Cam așa... Amintiri din anii comunismului românesc ((Editura Curtea Veche, 2006), coordonator Călin-Andrei Mihăilescu. Fiecărui autor dintre cei 24 i-a căzut o literă, prin tragere la sorți, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noi cît timp sîntem aparent În viață, pentru a stabili ei cu cît mai mare acuratețe data morții. Într-o secvență pe care o păstrez cu drag În minte de cîțiva ani, se ivește chipul de mărimea ecranului a unei bătrînici moarte din nările căreia curg (sau intră) două triunghiuri mari și galbene de viermi. Exact În genul ăsta e „cartea anului 2000” În topul New York Times, de unde trag concluzia că tot mai mulți oameni sînt interesați de aspectele post-mortem ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei molii? Iată molia, asta‐i o molie, paștele mamei ei ... Când el termină, în pauza scurtă, în tăcerea care se lasă acolo, bătrânica spune încet: eu sunt mama lui! și pe obrazul ei uscat încep să se prelingă lacrimi. Sunt mama lui, mai repetă bătrânica și pleacă, pășind nesigur ... Ce poate fi mai cumplit decât ca o mamă să audă cum propriul ei
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]