1,143 matches
-
din două case bătrânești și o cireadă de bivolițe, precum și succesul nebun la fetele de o frumusețe dubioasă, cărora le lăuda fără pic de rușine plăcintele. Ionică Moldovanu, un ins solid, creț și cu graiul neaoș, fugise din satul de baștină, Bogdan-Vodă, ca să poată ajunge la București, să-l citească pe Croce. Taică-său îi spusese de la obraz: nu ț-e rușine ție, om bătrân, să pierzi timpul printre mitici? Uite, îți iau un Aro și duci porci la târg, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prieteni, despre o intruziune, o invazie, o colonizare metafizică, despre un atac pur spiritual, prin falia Apeiron, prin riftul dintre lumi, atac ce este susceptibil de a fi combătut, exclusiv prin mijloace și prin contra-măsuri echivalente. Pentru locul vostru de baștină, necazul se vădește a fi și mai mare, iminent, căci aici va să fie teatrul nemijlocit, al înfruntării celei mai aprige cu putință, dintre Brațul Credinței și Brațele Tenebrelor, tentacule ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se pare că mi-a ajutat Dumnezeu... Prin strada Romană ieșise în calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca să ajungă mai drept în Buzești, unde avea o cameră mobilată și unde, în vecini, lua masa la familia Gavrilaș. De baștină din Amaradia, Gavrilaș se găsea în țară de vreo zece ani și era agent secret în poliția capitalei, însărcinat cu controlul hotelurilor. Cunoștea pe învățătorul Herdelea, cu care fusese odinioară coleg de școală. Astfel, când, într-o dimineață, a descoperit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe nimeni, nici pe morții din cimitir cărora le cânta melodii de jale. În nopțile senine, când cerul era limpede, urmărea crugul cerului, care-l ducea spre răsărit, spre Cotul Donului și spre Siberia. După Steaua Polară își căuta satul de baștină, acolo unde erau îngropați părinții lui și unde și-a îngropat destinul. Vorbea cu el însuși, iar când voia să iasă din liniștea lui sufletească, mergea la câinele Medor, nume dat, probabil, din propoziția „mi-e dor” cu care vorbea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din baștina lui, o periferie a Craiovei. E un tip rudimentar și dușmănos, deși Încearcă să se facă prietenos, dar În maniera lui. Îmbătat de puterea pe care i-o dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cine dracu’ a mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt de Slatina. — Am Înțeles, spune profesorul și se ridică și iese pe culoar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai pomenit, domn’e, țăran liberal? — Ei, se poate, s-a mai pomenit..., zice profesorul și-și strînge tacticos hîrtiile și le pune În servietă. Dar, domnu’ Mărin, pot să vă Întreb ceva? De unde sînteți dumneavoastră de baștină? — Io? De ce baștină, bre, domn’e? zice mecanicul Înțepat. — De naștere, omule, de născare, de unde ești? — A-a-a! Io? De la Gostavățu, mai În jos pe Olt de Slatina. — Am Înțeles, spune profesorul și se ridică și iese pe culoar, salutîndu-i și zîmbind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spun francezii) din zona Corrèze. O zonă doldora de denumiri devenite celebre, de castele îndeosebi, dar și una în care imaginația a căpătat dimensiuni impresionante. Locuitorii satului Luna nu știu care sunt temeiurile științifice care au stat la baza botezului baștinei lor. Au doar bănuieli. Și fabulează. Adică inventează tot felul de povești, una mai frumoasă decât alta. Dintre toate cele legate de numele satului Luna, cea mai credibilă pare a fi aceea potrivit căreia astrul nopții - „regina nopții”, cum îi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
iar în teatru a abordat subiecte cu realități românești. Pentru a susține cauza României, pe tot parcursul războiului, dar mai ales la încheierea păcii, Elena Văcărescu a pus în operă toate puterile sale și toată dragostea ei față de țara de baștină. Drept recunoștință, Academia Română a declarat-o membru de onoare. într-o discuție cu Saint-Aulaire, când acesta a fost numit ministru al Franței la București, Elena Văcărescu l-a atenționat: - Poporul român are o puternică conștiință a solidarității cu poporul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
el și zestrea spirituală a acestuia. Așa cum o dovedește și în acest al doilea volum de versuri al său - „Rătăcind pe vechile cărări” - feciorul de țăran, devenit orășean de bună calitate, menține vie în atenția cititorilor săi imaginea, neidealizată, a baștinei, a spațiului în care s-a născut Veșnicia lui Lucian Blaga. Și o face la modul profund, aducerile-aminte reținând în prim-plan climatul spiritual, adică de rezistență a ființei neamului. Se spune că trecutul este întotdeauna frumos, el fiind retrăit
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ceva care să-i faciliteze creșterea. Un fel de simbioză, s-ar putea spune. Povestea vaniliei de Réunion e una foarte interesantă. Deși adevărată, poate fi socotită și o mică legendă. Vanilia era deja cunoscută de azteci și își are baștina în Mexic. La polenizarea florilor plantei pune umărul o insectă, care, din păcate, nu trăiește și în Réunion. Ajunsă în insulă, vanilia s-a adaptat noilor condiții. S-a agățat de ce i-a ieșit în cale, a înflorit, dar nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
acoperit îndeosebi perioada 1337-1453. Jeanne a fost crescută și educată sumar de părinții ei, dar în spiritul credinței în Dumnezeu și al dragostei față de țara în care se născuse. „Țara” fiind atunci o noțiune relativă, adesea limitată la localitatea de baștină și la împrejurimile acesteia. în cazul dat, ținutul Lorrenei și al Vaucouleurs-ului, care ținea partea moștenitorului tronului, Carol al VII-lea. Din cauza condițiilor neprielnice, copila nu a putut merge la școală, ceea ce și explică neștiința ei de carte la o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
arhive, alături de Ion N. Oprea (el lucrând la o monografie gigant Vaslui, în trei volume), și să construiesc din documente și mărturisiri o mică istoriei a Curseștiului. Se poartă acum moda monografiilor, scriitorii s-au înspăimântat că locurile lor de baștină vor rămâne în uitare și generațiile viitoare vor afla despre trecutul țării doar sinteze seci în interpretarea comenzilor politice ale vremii. Că bine zicea marele Nicolae Iorga: Istoria României va fi completă când fiecare cătun va avea scrisă istoria sa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
nu este unul extremist sau de paradă, ci este încărcat cu idealuri mărețe: adevăr, dreptate, blândețe, morală creștină, mândrie națională, durere față de starea precară a omului de rând. Discursul poetului capătă rezonanțe tribunice și de baladă, cu aplecări nostalgice asupra baștinei cu muncile, cu oamenii, cu păsările ei cântătoare: „Pământul era puhav și mustos/ Ca aluatul mamei din covată...” Puțini mai cântă astăzi viața rurală aflată într-o tranziție spre nicăieri, cu boii mici și gospodari bătrâni și epuizați de un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
vorbește Domnul, Dumnezeu: "După patruzeci de ani, voi strînge pe Egipteni din mijlocul popoarelor între care îi voi risipi. 14. Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai Egiptului, îi voi aduce înapoi în țara Patros, în țara lor de baștină, și vor alcătui acolo o împărăție slabă. 15. Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărății, și nu se va mai înălța peste neamuri, îi voi împuțina, ca să nu stăpînească peste neamuri. 16. Împărăția aceasta nu va mai fi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
părinți. Regele Irod a ordonat ca toată suflarea din Iudeia să se înscrie la recensământ, fiecare după seminția din trăgea. Astfel, cei doi, fiind din seminția lui David, Proorocul Împărat, s-au dus să se înscrie la Betleem, cetatea de baștină a acestuia.” „Bunicuțo”, o întrerupse Andreea, o fetiță de șase ani, cu ochișorii negri și vioi, „ce înseamnă recensământ?” „Recensământ, dragii bunicii, înseamnă că se face numărătoarea populației unei țări, ca să știe cei ce o conduc câți locuitori se află
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
școale sunt neocupate, cari desigur astăzi se vor ocupa, după același sistem și cu același soi de oameni cu care se ocupă mai toate funcțiile la noi. Iar la făgăduințele d-lui prefect vom spune și noi vorba veche de baștină a moșului Terinte-Barbă Lată, rezaș și el la Funduri în ținutul Vasluiului: Tînărul spune câte face, bătrânul câte au făcut, nebunul câte are de gând să facă". În împrejurările [acestea] școalele din județul Vaslui sunt cele mai bune posibile, precum
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ordinea înscrierii textelor în volum, după cum urmează: În ,,Prietenie” prețuiește deosebit un anumit arbore (sigur e stejarul) ca simbol al tăriei și durabilității sale ce-i vine din implantarea adâncă a rădăcinilor comparativ cu poporul nostru rămas statornic în locul de baștină, împotriva tuturor vicisitudinilor vremurilor și ale istoriei! El, prietenul, stejarul nu ia în seamă pe cei ce vor să-l acopere cu frunzele lor, pentru că ei cresc prea repede și nu pot trăi mult. Referindu-se în ,,Moartea poetului” la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru surpriza editorială ce mi-a făcut. Deși bolnav, lucrează și luptă cu boala și timpul, pentru că mai are multe proiecte spre finalizare pe care le va adăuga celor 20 de volume publicate spre cinstea lui și a Priponeștilor de baștină... Ce mândri i-ar fi părinții dacă i-ar mai trăi! În recentul volum a introdus și lunga mea scrisoare „Despre prietenie” și nu e rău. N-am acuzat, dar am pledat pentru menținerea prieteniei dintre ei pentru a păstra
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de pe panou: BUN VENIT AMATORILOR DE COCORI. O înstrăinare totală - Am senzația că nu mai suntem la New York. El și Sylvie plecaseră din Midwest în anii 1970 și nu se uitaseră niciodată înapoi. Acum, întinderea unduioasă a locului său de baștină i se părea la fel de străină ca imaginile de pe Marte transmise de Sojourner. Lângă centrul de închiriat mașini de la aeroportul Lincoln, intră în panică o clipă, pomenindu-se fără pașaport și fără monedă locală. Odată intrat în holul din MotoRest, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
timp asemenea blasfemie. Enro șovăi. Fața i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
et Corrèze. Existența acestei vieți colective nu datează de ieri. Potrivit unui autor al epocii, la mijlocul veacului al XIX-lea, "duminica, sacagii născuți în Auvergne merg la serbări cîmpenești, la petreceri unde se dansează pe melodii din regiunea lor de baștină, și niciodată la baluri franceze; căci cei din Auvergne nu-și însușesc nici moravurile, nici limba, nici distracțiile parizienilor. Ei rămîn izolați asemenea evreilor din Babilon, în mijlocul unei populații imense care tinde să-i asimileze; și putem spune că, mai
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
26, cartierul pieței Abbesses a devenit un mit. Cu atît mai mult cu cît aici regăsești, pe lîngă un public larg, nostalgia unui Paris, poate mai mult imaginat decît real, unde se presupune că diversele clase, generații și țări de baștină coabitează pe baza respectului reciproc și a plăcerii împărtășite a diferenței. Terasele cafenelelor, străduțele întortocheate, treptele Colinei, micile căsuțe împresurate de verdeață: impresia unei convivialități rurale este puternică. Piața Abbesses, formată de traseul neregulat al străzilor, este perfectă, cu platanii
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se întâmplase atunci. Ori de câte ori trupul i se mărea, absorbea anumite gaze din atmosfera înconjurătoare. Pentru ca acest proces de absorbție să poată avea loc, era nevoie de două lucruri - de hrană și de razele ultraviolete ale soarelui. În mlaștina lui de baștină, doar o cantitate infimă de raze izbuteau să răzbească prin straturile dense ale atmosferei saturate de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]