KorAP: Find »[drukola/base=bacon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...60 >

1,486 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

lumii: "Sufletul lumii, așadar, este principiul formal constitutiv al universului și a ceea ce în el se cuprinde"27. Forma este principiu alături de materie. 3.2.3. Forma baconiană și trecerea la ideea unei legi a naturii În opera lui Francis Bacon putem urmări explicația dată formei trecând prin toate etapele conceptuale descrise anterior. O primă definiție a acesteia, asemănătoare descrierilor ce apar în perioada medievală, o întâlnim în Noul Organon 28: "Opera și scopul cunoașterii omenești constau în a descoperi forma

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
fontem emanationes, care desemnează principiul divin ca sursă a creației. Pornind de la denumirile date am putea identifica un statut transcendent pentru formele baconiene, ele fiind acel element subtil ce însoțește materia. Totuși, tocmai această interpretare dată formei este criticată de către Bacon atunci când vorbește despre filosofia scolastică și despre Aristotel, numindu-le "moduri himerice" de gândire: Căci în adevăr unii filosofi au pretins că există în realitate forme separate de materie (...). Altminteri, nu este absurd să se pretindă că existențe imaginare ar

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
ca interiorul de exterior"32 putem deduce o lume duală alcătuită din sensibil și inteligibil. Forma nu aparține suprafeței naturii, de sensibil, ci de interiorul ei, care aparține de inteligibil. O astfel de interpretare este de neacceptat pentru opera lui Bacon. Trebuie căutată o altă perspectivă. Aceasta o găsim datorită concepției lui asupra naturii. Concepția filosofului englez nu este una substanțialistă, ci mai degrabă una atomistă. În acest caz forma ține de mișcarea și de existența intimă a substanței. Realitatea nu

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
genere, stă numai în puterea lui (dătătorul și creatorul formelor) și poate a îngerilor și a altor inteligențe de a cunoaște formele printr-o afirmație imediată și din prima contemplare"35. Dacă am interpreta citatul separat am putea considera că Bacon este un agnostic, dar el nu face altceva decât să sublinieze limitările minții omenești și nevoia stringentă a unei metode. Ideea că Divinitatea este singura care poate cunoaște prin contemplare realitatea nu reprezintă decât o critică a raționalismului. Rațiunea singură

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a unei metode. Ideea că Divinitatea este singura care poate cunoaște prin contemplare realitatea nu reprezintă decât o critică a raționalismului. Rațiunea singură nu ne poate îndrepta spre cunoaștere. Avem nevoie de o metodă. Metoda pe care a identificat-o Bacon este cea inductivă. Prin inducție putem ajunge la formă ca esență a substanței, ca mișcare a atomilor. Deoarece Bacon nu are o scriere în care să-și prezinte pe larg teoria sa asupra naturii, nu avem nici o definiție exactă și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a raționalismului. Rațiunea singură nu ne poate îndrepta spre cunoaștere. Avem nevoie de o metodă. Metoda pe care a identificat-o Bacon este cea inductivă. Prin inducție putem ajunge la formă ca esență a substanței, ca mișcare a atomilor. Deoarece Bacon nu are o scriere în care să-și prezinte pe larg teoria sa asupra naturii, nu avem nici o definiție exactă și clară dată formei. El o prezintă în Noul Organon din foarte multe perspective: ontologică, logică, gnoseologică și epistemologică. Totuși

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
asupra întregii naturi: "acela care cunoaște formele prinde unitatea naturii în cele mai diferite materii"40. Scopul științei este, în final, descoperirea formelor, cunoașterea lor fiind cea care ar permite o evoluție în lumea științei. Și când vorbește despre știință Bacon urmărește două planuri planul teoretic și cel practic: "ceea ce în teorie este cauză, în practică este regulă"41. Prin sublinierea planului practic ne apropiem de perspectiva epistemologică a formei. Plecând de aici, putem spune că ceea ce Bacon numește în plan

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
vorbește despre știință Bacon urmărește două planuri planul teoretic și cel practic: "ceea ce în teorie este cauză, în practică este regulă"41. Prin sublinierea planului practic ne apropiem de perspectiva epistemologică a formei. Plecând de aici, putem spune că ceea ce Bacon numește în plan teoretic formă, în plan practic poate fi numit lege: "Căci deși în natură nimic nu există pe lângă corpuri individuale care se manifestă în acte pure, individuale, după o lege, totuși în teorie această lege însăși, cercetarea, descoperirea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
vorbim însă de forme nu înțelegem altceva decât legile și determinările actului pur care ordonează și produc o însușire simplă"43. Deci forma este o lege a mișcării interioare a naturii. După aceleași două perspective ale teoreticului și ale practicului, Bacon împarte și științele. De științele teoretice ține metafizica, ce are drept scop cercetarea formelor: "Cercetarea formelor, care sunt (după felul și legea lor) eterne și nestrămutate, constituie metafizica"44. Numind formele "eterne și nestrămutate" nu înseamnă că acestea sunt transcendente

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
44. Numind formele "eterne și nestrămutate" nu înseamnă că acestea sunt transcendente, neaparținând unei lumi inteligibile, ci doar că nu sunt supuse transformării materiei, ele fiind legi (denumiri) date acestor transformări. De exemplu, când numește mișcarea drept "formă a căldurii", Bacon are în vedere mișcarea particulelor de bază, care este un proces etern, o lege cosmică. Pornind de la relația teoretic practic Bacon realizează o clasificare a științelor. Magia este știința practică ce se subordonează metafizicii, pentru că ea urmărește relația om-univers, mișcarea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
supuse transformării materiei, ele fiind legi (denumiri) date acestor transformări. De exemplu, când numește mișcarea drept "formă a căldurii", Bacon are în vedere mișcarea particulelor de bază, care este un proces etern, o lege cosmică. Pornind de la relația teoretic practic Bacon realizează o clasificare a științelor. Magia este știința practică ce se subordonează metafizicii, pentru că ea urmărește relația om-univers, mișcarea unuia către celălalt, atracția dintre ei. Tot științelor practice le aparține fizica, care studiază "procesul ascuns" și "structura ascunsă". Scopul fizicii

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a lumii prin care se asigură unitatea acesteia. Este definiția veșniciei mișcării. În concluzie forma este o lege a naturii, legea mișcării interioare a atomilor. Prin cunoașterea acestei legi se poate interveni în interiorul naturii, putându-se transforma substanțele. Prin formă Bacon a introdus în discursul epistemic, ceea ce va purta numele de lege a naturii, lege a cărei cunoaștere va reprezenta scopul științei pentru întreaga perioadă modernă. 3.3. Clasificarea științelor - începutul științei moderne 46 3.3.1. Importanța definiției și clasificării

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
ce le descriau înainte și nu în ultimul rând o dezvoltare metodică cu privire la cunoaștere. Această direcție este continuată și în perioada Evului Mediu prin încercările de a realiza enciclopedii ale cunoștințelor omenești realizate de Averroes, Albert cel Mare sau Roger Bacon. Toate acestea nu urmăresc a construi sinteze ale științelor ci cea a științei dezvoltând o imaginea unitară asupra lumii. Până la Bacon se cunoșteau trei criterii după care erau clasificate științele. Primul și cel mai cunoscut este cel folosit de Aristotel

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Evului Mediu prin încercările de a realiza enciclopedii ale cunoștințelor omenești realizate de Averroes, Albert cel Mare sau Roger Bacon. Toate acestea nu urmăresc a construi sinteze ale științelor ci cea a științei dezvoltând o imaginea unitară asupra lumii. Până la Bacon se cunoșteau trei criterii după care erau clasificate științele. Primul și cel mai cunoscut este cel folosit de Aristotel. El împarte științele în științe teoretice, practice și poetice. Științele teoretice sunt matematica, filosofia primă și fizica, cele practice etica și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Ea avea la bază ordinea în care Dumnezeu a creat lumea, după Geneză 57. În acest context putem vorbi de exemple despre științele primei zile sau despre cele ale zilei a patra. Lucrarea a cărui proiect ambițios l-a realizat Bacon Restauratio magna nu reprezintă doar o enciclopedie a tuturor cunoștințelor, cât o încercare de a modifica întregul demers științific. Întoarcerea de la știința veche se poate realiza doar pe baza unui astfel de proiect. Acesta începe cu prezentarea tuturor cunoștințelor existente

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Scientiorum. Aici se face trecerea de la unicitatea științei la diviziunea acesteia. Întocmirea unei hărți a tuturor științelor cunoscute până la el, este un pas foarte important în structurarea științelor moderne, pentru că se face trecerea de la cunoaștere spre știință organizată în interiorul ei. Bacon nu se oprește la a face o clasificare a tuturor științelor, ci el face și o critică și o completare a lor. El reordonează astfel întregul demers științific ducându-l înspre o nouă formă de abordare a științei. Clasificarea științelor

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Se pare că Hegel nu a ținut seama și de noutatea criteriilor și de faptul că aceste noi criterii duc la concluzii noi, la numirea de științe necunoscute până atunci și implicit la o reorganizare a tuturor cunoștințelor. Clasificarea lui Bacon face trecerea spre știința modernă prin enunțarea existenței și dezvoltarea unor entități teoretice și practice independente unele de altele. Dar această clasificare nu se realizează în sensul ordonării unor științe deja existente, ci în spiritul organizării cunoștințelor într-o nouă

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
nouă structură. Aceasta se realizează în spiritul credinței într-o imagine unitară a cunoașterii. Astfel el folosește în loc de distributio, cuvânt folosit în mod obișnuit în astfel de clasificări, termenul partio. De exemplu, în introducerea la Instauratio Magna, numită Distributio operis, Bacon numește prima parte a operei sale Partiones scientiorum 59. Verbul folosit, partior, -tiri, -titussum înseamnă "a distribui, a împărți"60 și este utilizat pentru a denumi operația de distribuire, de împărțire. Putem vorbi despre o împărțire a științei, și nu

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Partiones scientiorum 59. Verbul folosit, partior, -tiri, -titussum înseamnă "a distribui, a împărți"60 și este utilizat pentru a denumi operația de distribuire, de împărțire. Putem vorbi despre o împărțire a științei, și nu despre o clasificare a științelor. Francis Bacon vede știința ca pe ceva unitar, ca pe o mathesis universalis în care științele sunt părți ale întregului. 3.3.3. Clasificarea științelor din De Dignitate et Augmentis Scientiorum un început al modernității Clasificarea pe care o realizează Bacon în

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Francis Bacon vede știința ca pe ceva unitar, ca pe o mathesis universalis în care științele sunt părți ale întregului. 3.3.3. Clasificarea științelor din De Dignitate et Augmentis Scientiorum un început al modernității Clasificarea pe care o realizează Bacon în de Of the Proficence and the Advancement of Learning (1605) dezvoltată ulterior în varianta latină De Dignitate et Augmentis Scientiorum (1623) este cea mai amplă realizată până la sfârșitul modernității. Criteriul după care Bacon face această împărțire a științelor este

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
modernității Clasificarea pe care o realizează Bacon în de Of the Proficence and the Advancement of Learning (1605) dezvoltată ulterior în varianta latină De Dignitate et Augmentis Scientiorum (1623) este cea mai amplă realizată până la sfârșitul modernității. Criteriul după care Bacon face această împărțire a științelor este reprezentat de facultățile intelectului uman: memorie, imaginație și rațiune 61. Modul în care este structurată știința este important și pentru dezvoltarea metodică pentru că prima parte a științei se ocupă de acumulare experiențelor trecute, cea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Aceste ramuri ale istoriei naturale vor inspira nașterea de științe noi, cum ar fi astronomia, meteorologia, biologia, geologia, etc. Chiar dacă existau studii care țin de aceste științe, ele nu erau suficiente pentru a constitui o ramură științifică. Modul în care Bacon a prezentat științele a schimbat mult direcția de cercetare a acestora. Putem vorbi aici de o formă de evoluționism baconian. Filosoful englez își începe prezentarea cu regiunile cerești, terminând-o cu cea a animalelor. Se pare că aici a preluat

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
una normală pentru acea perioadă, cea de a doua putea fi considerată, nu numai îndrăzneață ci, chiar scandaloasă. Anomaliile erau considerate drept pedepse divine și alcătuiau un subiect tabu. Încercarea de a realiza o istorie a acestora era de neconceput. Bacon a constituit prima istorie a anomaliilor pe care le considera ca importante pentru identifica adevărata cauză a lucrurilor. Variațiile pot să arate modul în care prin anumite excepții pot fi găsite legile după care funcționează natura. Existența abaterilor este indiscutabilă

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
regulilor. c) istoria producțiilor artificiale (Historia arteium, sive mechanica) Istoria naturii înlănțuite sau a artelor mecanice. Este partea care ar trebui să reprezinte inovațiile și descoperirile de până la el. Trebuia, de asemenea, să urmărească și folosirea lor spre binele științei. Bacon considera că există inovații care au schimbat cursul istoriei, cele mai importante fiind busola, tiparul și praful de pușcă. Fiecare dintre acestea a reprezentat o cotitură pentru civilizație: busola a schimbat modul în care era percepută arta navigației, scoțând navele

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
privite cu circumspecție. Dacă istoria naturală constituia o noutate în sine, istoria civilă exista într-o stare incipientă încă din antichitate. Cronicile de la curte, operele literare cu caracter istoric, dar și de aventuri existau și erau foarte importante în epocă. Bacon introduce anumite caracteristici care ar fi trebuit să transforme istoria dintr-un demers poetic în știință. Istoria politică (civilă) urmărește viața publică și cea civilă, faptele istorice așa cum stau ele. Datele obținute trebuie să prezinte faptele într-un mod obiectiv

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]