943 matches
-
întreaga ființă: „Se-așază și dorm în sângele meu, / poartă inima mea, / își pun văzul meu pe trup, / respiră auzul meu...”. Grădina suspendată (1984) este un spațiu liric dominat de două anotimpuri, toamna și iarna, alternanță susținută de o atmosferă bacoviană. Poezia pare învestită cu o putere cathartică („Să zicem că poemul / e o ploaie în care sufletul ni l-am spălat” - Până când) și îi oferă creatorului îndrăzneala gestului demiurgic. În Castelul de brumă (1988) tonul devine mai pesimist. Dacă Tratat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
permis luarea pulsului mișcării literare, în același timp el fiind un generator de idei și proiecte de viitor. Nu sunt acestea vorbe mari, de laudă, cum se mai întâmplă uneori. Dragul nostru Iași, cufundat în toamne lungi, fie ele și bacoviene, are darul să-ți răvășească sufletul și să-ți pună mintea la încercare și prin îndemnul cetirii, fiindu-ne și sprijin moral. Cineva spunea: cartea este ca o fereastră pe care intră dar și iese lumina... Deschizând-o, crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o melodramă; lumea simte nevoia de melodramă... Sîntem activi, sîntem activi. Ce mă-sa? Nu-i așa, nea Titi?” * Era nevoie de alb în sufletele noastre, de-o atmosferă primenită. Pămîntul miroase a putreziciune. Domină o senzație de descompunere - ceva bacovian -, o neliniște vagă și o oboseală pretimpurie. Fenomen rar: Bobotează cu record de temperatură pozitivă: 16 grade! Toate astea au fost însă pînă ieri, căci azi, fără să fie foarte frig, peisajul e totuși de iarnă. Cînd am trecut prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e o femeie de serviciu”, nu mai caută decât „semnificația / dispariția semnificațiilor”, în poeme care amintesc de ultima etapă a creației bacoviene: „Cine știe... Nime. / Două centime, patru centime. / Altă lume. Oare? / Infime / stigmate alternând calendare / (alterare / eroare).” Eseist și critic redutabil, C. este un atent observator al vieții literare contemporane. Volumul Duelul cu crinii (1972), adevărată panoramă a liricii românești de după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
victimele, însă le transformă în ulcere veșnice, în chin. Chinul anulării noimelor. Al nașterii golului, produs fără întrerupere, asediind și degradând. O autoinchiziție.” Poetul devenit critic procedează cu o atenție și meticulozitate exemplare, pornind de la analiza statistică a vocabularului liric bacovian, trecând prin decelarea influenței eminesciene asupra poetului și sfârșind cu comentarea termenilor-cheie ai unei opere care nu a încetat să crească în însemnătate de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul, pe atunci, structuralism, C. traversează, pe rând, spațiile literaturii franceze, germane și engleze în încercarea de a surprinde, din toate perspectivele posibile, miracolul liric bacovian. Poezia lui Bacovia are calitatea, subliniază C., de a putea fi înțeleasă în orice cultură; ea nu este însă una rudimentară, ci încearcă, prin mijloace rafinate, să construiască un „primitivism sui-generis”. Aceasta este și judecata care îl îndeamnă pe eseist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și expresii variate, provenind din diferite direcții culturale. Tentației atitudinilor în travesti i se va adăuga apetitul rostirii travestite. De aici, cu precădere în volumele de până la Ploi de piatră (1979), secvențele bacoviene turnate în carcase argheziene. Ele nu abundă nicidecum și sunt, oricum, la antipodul intertextualității programatic practicate în poezia optzeciștilor, dar semnifică, în anumite momente, o stare de criză a limbajului (de aici și asidua interogare a „cuvintelor ca material” pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole ori grave (teme predilecte: moartea, Dumnezeu, poezia), alternând continuu registrele și tonalitățile. P. adoptă poza Poetului (unele versuri au inflexiuni ce amintesc de Nichita Stănescu) și mimează un fel de tristețe bacoviană. Directețea orgolioasă, ludicul frust ar fi nota caracteristică a versului. Totuși, încă de la început se poate constata predilecția către anecdotic și ironie (inclusiv autoironie), către epicul ori portretul șarjat. Poetul declară, de altfel: „Sunt un François Villon, născut din flori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
pentru oaspeți. Avea o cameră rezervată (odaia nr.2, cu vedere princiară spre parcul cu statui, mierle, iarbă pașoptistă). Instituția noastră muzeală se afla în ample lucrări de restaurare. Cimitirul fusese strămutat creștinește. Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
ca un câine mort / călcată de mașini pe stradă” (Epitaf). Poemele din Visul și veghea (1972) ilustrează și o sensibilă primenire formală. Locul vechilor compuneri narative și declamative e luat de piese concentrate și elaborate (rondele, de exemplu), corectând, uneori bacovian, fostele elanuri juvenile. D. își ia dreptul de a-și revizui conștiința moral-poetică și de a prefera alinierii nonsubordonarea: „Să sfărâmăm, / din când în când, / formulele de-a gata, blestematul / lanț al frazelor disciplinate, / ca niște soldați la instrucție! // Hai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
la metaforism și sintaxă. O disperare blândă se citește în jocurile cu moartea (Jocuri), în versurile religioase, ludic-ermetice (Dansuri). Poezia se zbate între tăcere și țipăt și trece nestingherită din regimul gratuității ludice în cel al tragicului. O anumită influență bacoviană (tristețea, motivul ploii, simplitatea melodioasă), perceptibilă în ultimele două culegeri, se identifică mai clar în Biserica ploii (2001) sau în Spălarea apei (2001), unde moartea e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație, în spitalul amorului sunt „spasme de parfumuri” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
într-o subtilă gradație. Sub aspectul geometriei interioare, o carte ulterioară, Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994), se vădește la fel de stringent articulată atât ca sistematizare a temelor, cât și ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă, despre „geometria textului bacovian”, care „descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă, despre „geometria textului bacovian”, care „descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI: Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană se aliniază în spiritul veacului într-o direcție similară cu lirica expresionistă”; „poetul nostru seamănă în discursul său cu expresioniștii, deși nu a evoluat în interiorul climatului generat de acești poeți.” SCRIERI: Poezia lui Mihai Beniuc, București, 1972; „Gând românesc” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
10-12; Ștefan Melancu, Saturnianul Bacovia, APF, 1994, 10-12; Petru Poantă, Ruptura de utopia romantică, TR, 1995, 6; Florin Mihăilescu, Formă, semnificație, valoare, VR, 1995, 5-6; Simuț, Critica, 137-141; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 104-107; Ion Cristofor, O exegeză bacoviană, TR, 1996, 21; Gheorghe Grigurcu, Caragiale și demonii, RL, 1997, 20; Borbély, Xenograme, 61-64; Micu, Scurtă istorie, IV, 155; Dicț. scriit. rom., II, 252-253; Nicolae Oprea, „Caragiale”, „Calende”, 1999, 2; Petraș, Panorama, 290-292; Irina Marin, Paradigme caragialiene, RL, 2003, 12
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
putut elabora oricând o istorie a literaturii române moderne și contemporane din perspectivă estetică și cu o cumpănită scară a valorilor. Lectura atentă a cronicilor, recenziilor și articolelor sale dezvăluie un excepțional critic al poeziei. Vladimir Streinu reliefează curajos unicitatea bacoviană: "...el este un poet unic în literatura noastră și dacă nu near fi teamă de zeflemeaua anonimă a cititorului român, am afirma că este un poet unic chiar în cadre mai largi dacât acelea ale literaturii noastre." Abordarea poeziei lui
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
după puțini ani de ucenicie poetică la revista "Arta" ("-"Ă și este încă, la peste șaptezeci de la debut și cincizeci de la apariția primului volum, un poet nou de la detaliul expresiv și până la sinteza lirică pe care o comunică. Originalitatea poeziei bacoviene se declară însă nu numai față de scriitori români, mai vechi sau mai noi, dimpreună cu care poate fi grupat geografic sau istoricește, ci chiar în comparație cu Edgar Poe și Ch. Baudelaire, din care derivă." Din Lucian Blaga sunt comentate volumele Lauda
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
orientala : “S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor: ceea ce povestește el sunt o mie și una de nopți ale românilor”... 2. Viața târgului de provincie, loc unde sufletul omenesc se ofilește Orașul acesta, asociat cu metaforă bacoviană “cimitir al tinereții”, este un spațiu mohorât, lipsit de vitalitate, în care se petrec drame cauzate de monotonia vieții de provincie. Personajele sunt slujbași mărunți, meșteșugari, boieri scăpătați, ce se mișcă lent într-o lume cenușie, strivitoare de viață, fără
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]
-
Voronca și Claude Sernet (Mihail Cosma), scoate în aprilie 1928 revista „unu”, asumându-și responsabilitățile redacționale și financiare pentru a face ca publicația să apară regulat până în 1932. Debutase cu placheta Răbojul unui muritor (1925), ce conține poezie cu precădere bacoviană, pastișe și parodii, experimentul avangardist fiind aici prezent în pofida fiorului elegiac care însoțește adesea imaginea unei lumi eterate. Dar acțiunea lui esențială este ilustrarea și promovarea suprarealismului în câmpul literelor românești. Sadismul adevărului (1936) adună texte despre orientarea suprarealistă, văzută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]