12,453 matches
-
partea lui, ungându-l șef pe situație. — Păi, eu știu? zise el descumpănit. Mămăița începu să se canonească și să ofteze trăgând de papornițele ei din rafie. Profesorul Leahu puse și el mâna, i le coborî și se întoarse la bagajele lui. În vreo zece minute ajungem. Ieși mata pe hol ca să faci loc, să viu și eu în urmă, abordă mămăița practic problema. Profesorul de latină însă nu s-ar fi lăsat dus. Tot nu rezolvase misterul Julietei cu Romeo
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îl doare capul, are nasul înfundat și crede că îl paște un pui de gripă, așa că să-l lase dracu’ în pace, că el pleacă și nici că se mai întoarce. Ca o întărire a celor spuse, își făcu chiar bagajul pe loc, sub nasul înroșit de plâns al proaspetei autoare de romane, trântind dramatic muștiucul gălbui și bălos într-un bu zunar de a cărui existență aceasta nici nu știuse până atunci țși asta în condițiile în care relația personaj-autor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
bucătărie să fac un ceai și să-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai nevoie de ceva cât lipsesc? - Da, îmi e frig. Aș vrea să-mi aduci ceva cu care să mă învelesc, te rog! - După ce te încălzești, îți faci bagajul, da? - Bine. Ana aduse o pătură roșie, groasă, pufoasă și o înveli pe Karina, care tremura în fotoliul mare și rece în care se cuibărise de când venise în grabă Ana, îngrijorată de starea deplorabilă în care ajunsese prietena sa. Trebuia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
adusese prietena ei. Nu o sunase pe Ana, care probabil era îngrijorată că nu dăduse nici un semn de când ajunsese acolo. Se întoarse în cameră căutând în geantă telefonul mobil. Îl deschise, dar telefonul nu reacționă. Bateria era descărcată. Căută prin bagaj încărcătorul, dar nici urmă de el. „- Of, amețită mai ești. Ce te faci acum? Cum iei legătura cu Ana care, cu siguranță, își face griji din cauza ta?” Își dorea să se întoarcă acasă. Își dorea ca în acel moment să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și să fac puțină curățenie prin locuri mai puțin vizitate din suflet. Nu vreau și nu mai e necesar să stau singură aici. - Ești sigură? o interogă cu neîncredere Ana. Karina aprobă dând din cap. - Atunci hai să-ți luăm bagajul și să ne întoarcem în jungla și haosul orașului dacă asta vrei! Important e să faci ce vrei, iar ceea ce vrei să fie spre binele tău. Ana o prinse pe Karina protector de după umeri îndreptându-se împreună spre căsuța mică
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vrei! Important e să faci ce vrei, iar ceea ce vrei să fie spre binele tău. Ana o prinse pe Karina protector de după umeri îndreptându-se împreună spre căsuța mică și primitoare. Ordonară puțin lucrurile pe care le folosise Karina, luară bagajul și urcară vesele în mașină. Pe drumul de întoarcere Karina îi povesti Anei despre cum își petrecuse timpul cât fusese singură, omițând însă întâlnirea cu acel necunoscut și gândurile sumbre care o bântuiseră în noaptea de după întâlnire. Se strecurară ușor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu ea la fel. Trebuia să se îndepărteze, trebuia să-l elibereze din captivitatea minții ei, să-i redea libertatea de care avea nevoie. Se ura că nu reușea, că nu putea face asta. Când se mutase acolo cu tot bagajul fără să-i ceară permisiunea, ca un musafir nepoftit care se simte ca la el acasă? „- Nu te voi forța să faci nimic din ce nu-ți dorești să faci. Totul trebuie să pornească de la tine, de la ceea ce vrei cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă ca o povară? Nu ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care ajută la evoluția sa. El este cel care are contact direct cu lumea aceasta, În care trăiți voi. El este cel care poate să se adapteze trupului. El este capabil de sentimente, emoții și trăiri și el poartă tot bagajul informațional. Sunt Gabriel. Eu mă ocup de Spirit În dimensiunea voastră. Dacă vreți, priviți spiritul ca pe un cordon care leagă sufletul de Matrice. Spiritul ajută la tragerea sufletului din corp În momentul În care dormim și Îl ajută să
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
mergi des la teatru, ca să nu dai de bănuit. TOREADORUL: Nu se poate! Nu mă pot preface. EMMA: Atunci, alege: plecarea, ocna, sau... Repede. Nu ai altă cale. TOREADORUL: Bine, talpa-iadului să mergem. EMMA: Haide! TOREADORUL: Cum, așa? N-ai bagaje, nu-ți iei nimic? EMMA: Ce-ai vrea să iau? Portretul răposatului? Am cîteva lucruri într-un cufăraș. ÎI iau și mergem. TOREADORUL: Vrei să spui că totul era pregătit? Știai c-o să vin și că o să arunci asupră-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prin vecini? EMMA: Este aici, alături. MEFISTO: Foarte bine. Acum să ne terminăm ceaiul. Spada poți să mi-o dai, că nu-ți mai trebuie. (O ia). EMMA: Acum o să plecăm? MEFISTO: Ar cam fi timpul. EMMA: Să-mi iau bagajul. Am un cufăraș pregătit (Apar balerinii. Dupa citeva măsuri, fac loc să vină dinspre fundal Mefisto; Emma și Charles. Ei avansează dansînd, Emma îi ține pe amîndoi de braț. Fac figuri de dans ca un trio profesionist, pe muzica tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și o bagă în buzunar) Popa:Nu-i aici.O s-o caut prin curte.Noapte bună! Iese.Nelu și Costel gem disperați). Scena 4 E dimineată.Aceleași personaje. Nelu:Ce face profa? Costel:Nu știi?E la gară.Iși aduce bagajele.Am invitat-o la cafea.A acceptat. (Din dreapta apar Monica și Alin cu două geamantane) Monica:Bună dimineața! Alin:Salut,unchiule!Salut dl.Costel! Nelu și Costel:Noroc! Nelu:Luați loc.Imediat vă aduc cafeaua. Iese.Alin și Monica se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Alin) Ce-i mai trist e faptul că Americanu ne-a dat mie și lui Costel preaviz.Inchiriază vila... Dorin:” Femeia este indicele,care ne arată cât ne-am umanizat în ultimul răstimp”. (N.S.Dumitru) ( Ciocnesc paharele.Costel vine cu bagajele.Bea și el.Cu toții oftează.) “Un automobil i-au dat Că a umplut cu el ograda... Marca ne-a edificat: Așa-i acum de zestre ...Lada”. (D.C. Mazilu) Doftoroaia Dl.Gogonel era foarte supărat.Alergia se manifesta printr-o mâncărime
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
personaj să fie adaptat funcției lui. A mea fiind cea de dragueur cvadragenar, iar a ei cea de fotografă juvenilă, al cărei fond de ten abia ascundea craterele lunare din adoles cență, avuseserăm următorul dialog în momentul în care, așteptând bagajele lângă mine, tele fo nul ei a înce put să sune: EU: Enfin, o sonerie normală. EA: Am avut și Oda Bucuriei, dar am șters-o... Și s-a pus să răcnească într-o engleză creativă, mul țumind la telefon
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Chiar ascultam o muzică oribilă. Karma de trei parale Doar pentru a deruta, voi spune că și eu greșesc uneori... deși răspunsul corect ar fi că nu. în ziua aia trebuia să merg cu trenul la oraș, la facultate. Aveam bagaje puține, dar multe cărți, păr lung, aroganță bine controlată: semănam cu arhetipul meu încă neronțăit. Când am intrat în compartiment, fata aia frumoasă își lipise fruntea de fereastră și părea că stă la pândă, deși pe peron nu se vedeau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
existau porțile de aramă ale lui Alexandru, aveau nevoie de 70 de tălmaci. Am depus cartea și am lăsat Logosul să mă traverseze: — 70 de traducători, mai mulți decât numărul bucă tarilor și femeilor ușoare ce veneau în urma armatei cu bagajele și cățelușii de companie pe care un trântor de sclav creștin îi botezase, nu se știe de ce, Gog și Magog; tălmaci utili pentru ca oștirea să se poată tocmi de la o vale la alta pentru poame, nuci, rodii, dar și surcele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ajunse la cabina portarului. Acesta îi verifică pașaportul și-i spuse: Fiul dumneavoastră v-a lăsat cheia de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
artist, cu mare plăcere și se întrebă cum au putut fi realizate acele nuanțe de culoare, plecând de la degradeuri, până la culoarea intensă, la acaju. Domina încăperea cu frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
frumusețea, singurătatea și tristețea ei. Se ridică cu greu de pe canapea, își luă bagajul de lângă ușă și intră într-un vestibul. Se simțea ca un intrus într-un sanctuar. În urma lui, lumina se stinse automat. Din vestibul, unde-și lăsă bagajul, sub o altă arcadă mai mică, era o chicinetă cu un frigider, o măsuță și un aparat cu microunde. Deschise o altă ușă și intră într-un salonaș simplu, cu puțină mobilă o canapea cu două fotolii, o măsuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zi. De fapt nu făcuse nimic. Ațipi! Când se trezi, era deja trecut de miezul nopții. Deschise ușa care ducea spre baie. Aici, draga de Beatrice, îi pregătise prosoape, pijama, tot ce avea nevoie. Mihai îi spusese: "nu veni cu bagaj, că vei găsi aici tot ce ai nevoie". Chiar așa era. Făcu un duș, se bărbieri, se întoarse în dormitor și se culcă la loc. Dormi, până dimineață, fără vise. Ziua se anunță destul de mohorâtă. Deschise perdeaua de plasă, ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
subțirică, drăguță. Mi te închipui în halat alb. Ai picioare frumoase, ca maică-ta. Și s-ar putea să te măriți cam repede. Vezi, pe aici să porți blugi, primăvara sunt țânțari... Da, tată, nici o problemă, am și blugi în bagaj. Ea înțelesese despre ce e vorba, se sculă și, după puțin timp, reveni îmbrăcată în blugi. Așa da, fata tatei. Aici suntem într-un sat, chiar dacă oamenii s-au mai modernizat. Trebuie să-i respectăm. Dar tu, Ana, ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Are un prieten bun, coleg de Institut, care a plecat cu părinții într-o croazieră în jurul lumii și i-a lăsat lui Radu apartamentul lor din Mamaia pentru o lună. Grozav! Și? Mama și Alice au pregătit costumele, au făcut bagajele. Mama și-a luat două săptămâni concediu, Alice a terminat și ea cu examenele. Și tu? N-ai costum? Mergi la nudiști? Ei, tată. Eu vreau să vin la tine. Mă primești? Te primesc, dar să nu mai mănânci înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai spun că abia se târa și tot zăbovea asupra câte unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și părăsească locuința de care se atașase atât de mult. Însă a venit unchiul Wada să ne ducă la Izu. Bagajele fuseseră expediate înaintea noastră. Mama și-a pus paltonul fără pic de tragere de inimă. A făcut o mică plecăciune în fața lui Okimi și a celorlalți servitori care au venit să-și ia rămas bun, fără să scoată un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]