832 matches
-
stătuseră Elvira și Nenea Nicu Bă), galerie care, vopsită alb-murdar, se prelungea și pe latura stîn-gă a clădirii, sprijinind acoperișul cu niște stâlpi de lemn. Intre stâlpi se zăreau ferestrele cu obloane de scânduri ultramarin. Obloanele erau acum smulse din balamale, geamurile sparte, unele zidite, altele acoperite cu ziare galbene de vreme. Jos, se deschidea în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge în tot ce am scris și în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peste față de un val de lumină oranj, Maria se desprinse de lăcătuș, se apropie iarăși de lift și apucă mânerul nichelat, odată strălucitor, în formă de T. Îl răsuci spre stânga și deschise, cu un scârțâit înspăimîntător, ușa înțepenită în balamalele ei. Nevrând încă să-nțeleagă imaginea fabuloasă care i se arătă deodată în fața ochilor, secționată de romburile grilajului ruginit, fata-l plie și pe acesta-ntr-o parte și abia atunci privi cu adevărat, cu ochii lărgiți de uimire. În
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o manivelă de metal cu șurub, pe care-o hâțânam în toate părțile. În acea zi mama și-a prins mâna în ușa tramvaiului, chiar când să coborâm în Floreasca. Ușile erau cu adevărat rele, când se deschideau clămpăneau în balamalele lor ca niște fălci de rechin. Dacă nu erai atent, te sfâșiau. Deodată i-am văzut degetele pline de sânge. Atunci am văzut sânge pentru prima dată. Mama țipa și plângea ca un copil. Priveam cum pică lichidul vesel colorat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un fel de pulsație interioară, de parcă ar fi fost dm carne. Aburul făinii se disipa ușor, acoperișul morii se rotise complet și atârna acum de partea cealaltă, spre fabrica de cauciucuri "Quadrat", prins încă de moară cu un fel de balamale. Și giganticul sarcofag începu să se limpezească de sus în jos, frontonul triunghiular își pierdu încet culoarea cărămizie și textura zgrunțuroasă, rămânând străveziu ca un zgârci, apoi greu și sclipitor ca o scrumieră de cristal. Îl urmă clădirea întreagă, marele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care așezau nu doar colivii cu papagali și păsări cântătoare, lădițe cu porumbei, acvarii cu peștișori, genți din care scoteau capul căței fătați de-o lună, ci și undițe și lansete, piese unsuroase de la diferite motoare, unelte, șuruburi și balamale, cărți jerpelite și pătate, discuri vechi. Sărăcia tuturor sărea-n ochi și, dacă nu erai din aceeași lume, te lăsa fără suflare: haine vechi de decenii, dinți de metal, ochi tulburi de țărani îndobitociți de trudă. Femeile stăteau pe vine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva locuri, dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbucnind în râs în fața mărfii sale, incapabil să se mai poată opri. Teama ca viermele din havuzul casei noastre să nu devină șarpe de India; de a nu-mi vedea patul schimbându-se într-o piatră de mormânt, pivotând pe balamalele sale, îngropându-mă și zăvorându-și dinții de marmură; groază la gândul că mi-ar înăbuși vocea: în zadar aș striga, nimeni n-ar veni în ajutorul meu. Ardeam să-mi evoc copilăria, dar când venea la mine și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rîndurile lor. Începem noi să izbim ca niște berbeci în ușile alea înalte, care nici vorbă să se clintească, dar nu renunțăm așa ușor, și bum, bum, continuăm ciocăneala, închipuindu-ne că pînă la urmă o să cedeze, că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat liber de Tîrnăcop, tu stai acolo și ai grijă să nu se stingă, marfă a-ntîia, direct din fabrică, nenorociții au devastat totul, eu le-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și amintească domnul Președinte, au fost cîteva rateuri pînă am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-au smuls din balamale. Ați intrat ca la voi acasă, nu-i slăbește Roja, ce să vă mai prezentați politicos, să arătați vreun mandat, ați dat buzna ca-ntr-o cocină, rîtanilor, vrea să-i sperie, încă puțin și ați fi fost gata să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja punînd gînd rău tocmai panoului care adăpostește o părticică din istoria Geniului, numai pe acela nu, altminteri o să intrăm toți la zdup mîine la prima oră, atît mai reușește să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma lor, nereușind decît să o apropie cu grijă, cît să o poată propti cu un scaun. Eh, Delfinașule, pentru așa bărbățel aș țipa pe străzi în gura mare Jos Ceaușescu, Jos Partidul Comunist
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu-se, tremurînd din toate balamalele, abia mai putînd să se țină pe picioare. Repaus, îi spune trăgîndu-i repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre dinți. — Să nu-mi spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parcă e un făcut, taman atunci cînd ai nevoie să stai de vorbă cu el, ia-l de unde nu-i! Se apropie șontîc-șontîc de fereastră, prvind în jos la parchetul plin ciuruit de cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în fund, constată Tîrnăcop. — Aștia nici nu contează la număr, doi-trei intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
autobuz rablagit îi face semn cu farurile să urce pe bordură, nu-și dăduse seama că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă ușile, citind între timp reclamele autocolante care mai astupă din petele de rugină și găurile din tăblărie, Titan Ice, Gregorio Rizo, Agenția de Turism Caraiman, Vacanțe la Munte, Regia Autonomă de Transport București. Una
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam că mă îndrumă peste tot pe unde calc. Intonația asta călită, unde o mai auzise? Și dacă nu e doar o farsă? începe să se teamă pentru micul lui secret. — A meritat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Iar m-a luat valul revoltei, primare. Acum mergi sănătos și, când mai treci prin târg, nu mă ocoli. Îmi face plăcere să stau de vorbă cu oameni ca dumneata, dar acum te rog să mă ierți... nu mă țin balamalele... La revedere. La revedere, domnule doctor. Costăchel a ieșit copleșit de starea în care îl găsise pe doctor, dar și de noianul de cuvinte rostite cu revoltă de acesta. Multe însă neînțelese pentru el. Până la piață a mers ca vântul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ușa a rămas Închisă. — Și acum ce facem? Întrebă Inge. Un șperaclu? O cheie universală? — Ceva de genul ăsta, i-am răspuns și am dat cu piciorul În ușă. — Foarte subtil, remarcă ea privind cum ușa se deschise sărind din balamale. Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gândesc s-o trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez ținându-mă cu mâinile de zid. Când ajung la poartă, disconfortul din stomacul meu crește. Împing poarta, dar nu se deschide. Balamalele nu se clintesc. Grăbită, mai încerc o dată și poarta se deschide, în sfârșit. M-am rătăcit. În fața mea, e ograda goală. Nu-mi pot aminti unde e haznaua, știu doar că nu e departe. * Nu e așa cum le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
prostul pentru o femeie și când într-un final aflu că e atrasă de o alta, se dovedește că toată lumea știa deja! —Tom... Era prea târziu. Deja trântise ușa de la intrare atât de tare că era gata să sară din balamale. Vai, vai. Probabil era premenstrual. M-am urcat sus la Claire și la Paul și i-am găsit în febra împachetărilor. Raze de lumină de toamnă se revărsau prin fereastra înaltă printre cutiile de carton, unele din ele purtând deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mantaua, ca o femeie virtuoasă care trece furioasă pe lângă o femeie ușoară. Nu prea îmi plăcea postura de dușman al poporului, dar am ieșit afară, cu capul sus, lăsând ușa să se trântească în urma mea. în timp ce coboram scările am auzit balamalele protestând. Familia Hammond urma să aibă o foarte interesantă conversație. * * * Nat mă aștepta, făcând ture în fața casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
De același autor: Coloana - proză scurtă, 2000 Singurătatea lui Vlad Țepeș - roman, 2001 Părintele Alexie - biografie, 2002 Marea Fugă - roman, 2006 Seimenii — Vin, vin... — Doamne, sunt roșii de sânge! — Zăvorâți iute poarta, dau seimenii! Poarta grea de stejar scârțâi în balamale și se închise gemând. În clipa în care cuiul meșterit cu înflorituri trecu prin zăvorul puternic, loviturile de secure de afară începură să muște din lemn. Izbiturile răsunau ca un clopot, astupând urletul mulțimii întărâtate de sângele vărsat. — La Brâncoveni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]