781 matches
-
mare În gulerul cămășii pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu cu gesturi Înflorite, balansând carafa Într-un arc de cerc larg Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct proporțional cu cantitatea de aperitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locomotivele electrice să zumzăie. În puțul de extracție se auzea zgomotul elevatorului. Îndată înceta și cearta cu diverse coloraturi dialectale, după care plecau cu toții tăcuți sau înghițindu-și ultimele cuvinte la treaba lor: în lumina lămpilor cu carbid ce se balansau de colo-colo, deveneau din ce în ce mai mici. Pentru mine, care nu făceam decât să ascult, să prind la întâmplare cuvinte și replici, dar încolo rămâneam pasiv și mut, de parcă mi s-ar fi încleștat fălcile, perioadele fără curent erau ore de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se vedea calmarul, ci doar strălucirea sa. Ted semnaliză cu lanterna Îndreptată spre apă. Lumina verde licări drept răspuns. Încă mai vorbește, spuse el. Și cât timp vorbește... Cu o iuțeală fulgerătoare, tentaculul ieși brusc din apă și se balansă Într-un arc mare În spațiul camerei de dccompresie. Norman avu viziunea fugară a unei tulpini groase cât un trunchi de corp omenesc și a unei mari frunze incandescente, lungă de un metru și jumătate, legănându-se orbește În spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
azvârli, lovindu-l de peretele camerei. Animalul era incredibil de puternic. — Ieșiți, toată lumea afară, Îndepărtați-vă de metal, strigă Fletcher. Ted se cățăra, Îndepărtându-se de trapă și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prea mult despre religie“. Ah, Înțeleg. „Psihologia nu are prea mult de-a face cu religia“. Firește. „Deci, ești de acord?“ Sunt de acord cu tine. „Asta mă liniștește“. Eu nu Înțeleg de ce. „Care «eu»?“ Chiar vrei să știi? Se balansa În spumă, simțind o liniște profundă, În ciuda dificultăților acestei conversații. „Sunt Îngrijorat“, gândi el. Spune-mi de ce. „Sunt Îngrijorat pentru că semeni cu Jerry“. Asta era de așteptat. „Dar Jerry era În realitate Harry.“ Da. „Deci și tu ești Harry?“ Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
apă, iar Norman lăsă În jos corpul inconștient al lui Beth. Era grea, din cauza rezervorului de aer și a greutăților. — Haide, Norman! Norman plonjă În apă. Ajunși la submarin, Norman se urcă spre trapa de acces, dar aparatul neancorat se balansă imprevizibil sub greutatea sa. Harry Încercă să o Împingă spre Norman pe Beth, care rămăsese Îndoită din talie. Încercând să o prindă, Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
menținea echilibrul cu greutate. Unul din picioarele lui Beth se afla Înăuntru, dar celălalt, Îndoit din genunchi, se proptise În buza trapei. Nu putea s-o coboare. De câte ori Încerca să se aplece Înainte ca să-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai numeri și să faci ceva? Harry se propti În peretele lateral al submarinului, opunându-se rotirii acestuia cu propria greutate. Norman se aplecă și Îndreptă piciorul lui Beth, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i planeta animalelor, deși e posibil ca șarpele să joace-un anumit rol aici, să fie-un element de simbolistică, sau de medicină, imaginea se deformează ca Într-un geam curbat, de căldură, ori se filmează pe diagonală, cu obiectivul balansînd În coliba indianului ce-i găzduiește, le Îngrijește rănile stătuseră multă vreme pe pod și ea aruncase coronița de mireasă În apă, după care-au Împușcat mortal un snop de figuranți rănindu-se la mîna dreaptă, el delirează, și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul pericol În care se găsesc personajele cînd, după o prăbușire cu icarul, Faye, aflată-n perioada de recuperare, se balansează pe-un scaun c-o figură abrutizată și, dintr-odată, la un elan ceva mai puternic, se prăbușește cu zgomot drept În față, În nas, pe parchet. Și-i la fel de greu să simți amenințarea tăcută și continuă cînd privești ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
concertul lui Petrucciani din noiembrie trecut. Fulgurantă dar spectaculară, Într-o blană albă deasă ca un nor, fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din povești. Maniera excepțional balansată din punct de vedere narativ În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
când am trecut adineauri pe lângă ele. Nu reușesc să deslușesc ce anume. Fără a mai rosti un cuvânt, se ridică și porni spre hol. Tocmai dădea să urce scara, când îl văzu pe Pyles venind din bucătărie, cu o tavă balansându-se într-un echilibru precar pe braț. — Vă bucurați de vizită, domnule Owen? — Te caută Thomas. L-ai văzut? — Nu. — Ți-au spus ce s-a întâmplat? — Da. Și e doar începutul. Am știut din totdeauna, toată casa asta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
auzi mulțimea - un sunet caraghios - strigînd tare, aproape Înspăimîntător, un zgomot care părea că se ridica și te urma pe străzi ca valul unei mări invizibile. În seara asta, pista era liniștită. Pe străzi erau copii - trei dintre ei se balansau pe o bicicletă veche, pedalînd șerpuitor și stîrnind praful. Poarta domnului Mundy era Închisă cu un zăvor mic și prețios, care-i amintea lui Viv de personalitatea proprietarului Însuși. Ușa de intrare avea panouri de sticlă. Stătu În fața lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și continuară activitatea, la fel de agile ca Înainte. Dar cînd Îl văzură pe fotograf venind Înaintea doamnei Alexander și a celuilalt bărbat, Începură, una după alta, să-și ridice capul cu Îndrăzneală. Fotograful Își aprinse o țigară, iar aparatul i se balansa pe umăr de curea. — O să ne faceți și nouă o poză? strigă Winnie. Fotograful o examină. Apoi se uită la fetele care stăteau lîngă ea, dintre care una avea fața și mîinile arse, pline de cicatrici strălucitoare, iar alta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vrea cu adevărat să te vadă. Ți-a dat adresa din politețe. E genul de om care e Înnebunit o clipă după lucrurile mărunte, apoi le uită complet... Auzi cum ușa de la spălător e dată la o parte și se balansează, apoi vocea domnului Champion: — E-n ordine, Duncan? Da, domnule Champion! strigă el și trase lanțul. Se uită Încă o dată la hîrtia din mînă. Nu știa ce să facă acum cu ea. În cele din urmă, o rupse mărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sîn cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să-ți descriu cît de ciudat apare un singur sîn În beznă, cînd pui lumina pe el. Își Înceti pașii și balansă lanterna. — Uite, aici e St Clement’s, biserica din poezia de grădiniță. Probabil că aduceau portocale și lămîi spre malul Tamisei, pe-aici. Helen se gîndi la portocala pe care i-o dăduse Kay În dimineața aceea. Dar, și Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici. Helen se trase Înapoi. — E prea Întuneric! — Dar e aici, spuse Julia. Strînsoarea alunecă de la cotul la mîna lui Helen. Îi strînse degetele și o conduse pe o potecă În pantă și, apoi, puțin mai departe, făcu o haltă. Balansă raza lanternei și, În curba descrisă, Helen ghici forma unui turn: era Înalt, elegant, cu o fleșă suplă și ascuțită, sprijinită de arce sau contraforți - sau poate bombardată prin interior, pentru că Întreg corpul bisericii din care se Înălța părea lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape În lacrimi, Își zicea, Nu plînge, proasto! Își lovi șoldul sălbatic, cu pumnul. Dubița se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum neblocat spre stînga și dădu colțul razant. Puțin mai departe putu să o ia din nou la stînga și să intre pe Dean Street. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auzeau fluierături și strigăte: — Hopa! Fii atent! Faceți-i loc doamnei, băieți! — SÎnt umflați, Mary? zise unul dintre ei, arătînd cu capul spre pieptul lui Viv. Altul Întinse mîna să o oprească atunci cînd mișcarea trenului o făcu să se balanseze. Vrei să dansăm? — Te duci să te pudrezi? Întrebă un băiat, cînd ajunse la capătul coridorului. E un loc chiar aici. Prietenul meu ți l-a-ncălzit. Scutură din cap și Își făcu loc mai departe. Dac-ar fi știut că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce Ben și Emily arată În halul ăla. Ce va zice mama lui? Curăț copiii cu șervețele umede. Ne așteaptă trei ore de drum pe autostrada A1. Mașina e supraîncărcată și se balansează ca un vapor. —Am ieșit din Anglia? Întreabă o voce neîncrezătoare din spate. Nu. — Am ajuns la bunica? — Nu. —Dar vreau la bunica. Nici nu trecem de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
petrecere gălăgioasă și vreo duzină de locuitori tineri ai complexului Costasol dansau pe un potpuriu interpretat de o trupă de trei muzicieni. Genunchi și coate forfecau ritmuri de bar din Charleston, brațe se Învîrteau În swingul anilor patruzeci, șolduri se balansau pe acorduri de twist. În mijlocul dansatorilor, Bobby Crawford ținea ritmul pocnind din palme, conducîndu-și trupele prin vîrtejul dansurilor hokey cokey și black bottom. Cămașa lui hawaiiană era leoarcă de sudoare, iar el, părînd sub influența unei doze de cocaină, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un reflex de vechi combatant Marius se rostogolește în iarba înaltă. Întins pe burtă, cu auzul la pândă, cercetează cu atenție cerul. Departe, observă o fortăreață zburătoare 78, prinsă într-o vrie mortală, ce percutează violent solul, explodând cu putere. Balansându-se sub cupola albă a parașutelor două siluete minuscule planează ușor către pământ. Un P 51 Mustang 79 zboară foarte jos, vizând cu țevile armamentului de bord cea mai mică mișcare. Probabil că pilotul dorește să răzbune moartea camarazilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
statele încearcă să împovăreze proprii aliați cu costurile compensării eventualului inamic. Sistemul bipolar nu găzduiește aceste două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz, „împovărarea aliatului” este fără obiect, pentru că adversarul nu poate fi balansat decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică a dezvăluit existența acestor două
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
două „dileme ale alianței” din următoarele motive. În primul caz, „polii” alianțelor, superputerile, nu sunt atât de dependente de aliați astfel încât să se poată balansa reciproc. În al doilea caz, „împovărarea aliatului” este fără obiect, pentru că adversarul nu poate fi balansat decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică a dezvăluit existența acestor două „dileme” care au fost asociate cu percepția avantajului sau dezavantajului militar de către un stat sau o
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
epoci glorioase, tot astfel contrarietățile și interdicțiile la care-l supuneau vremile au aflat, în creația compatriotului nostru, o contrapondere funcționînd ca o răscumpărare. Pe scara timpului, ceea ce părea întoarcere în adîncuri revolute poate fi dinamică sămînță de viitor. Nu balansa laolaltă sensurile, în acest acord complex, faimoasa prosopopee a lui Sidonius Apollinaris, patetic adresată lui Jupiter în secolul V? ŤRedde mea principia!ť imploră fostul Prefect al Romei, ce trebuia să ajungă episcop de Clarmont, - O, Jupiter, redă-mi începuturile
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]