2,242 matches
-
și ele încadrate în program. Nimic nu vine pe degeaba, știe acel norod. El duce în spinare grea povară, povara unui nimicitor război. Departe, spre zările încețoșate, se vede o umbră mare ce se lățește peste lume. Dincolo de cețuri un balaur uriaș mestecă resursele lumii. Pe conducte curg vapoare. Ele îmbracă lumea cu visuri și iluzii ieftine. În altă parte unde pietrele se sfărâmă iar munții fierb și se cutremură marea, din nimic răsar flori de cireș. Pe harta lumii, pe
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Stalin rabotaet, Hitler arbeitet, oamenii mor. Cineva fură, cineva nu fură, oamenii mor. E-n firea lucrurilor, totul se schimbă, oamenii mormăie, mor. Doarme computerul, dorm atributele, oamenii mor. Degete palide, zeița Valide, ochi de rubin, ochi de topaz, decazi. Balaurul numără sumerii, umbrele, șomerii suferă, oamenii mor. Vulturii, soarele, șacalii, cară-le hoit cu hoit. Ahoe, strigă, elevul Goe din capul statului pe șezut. Îl doare pipota, leafa-i modestă, din est vin esticii, mestecă trestiile, hipopotam. La prânz vin
DE CE AŞ FI TRIST? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360123_a_361452]
-
Acasa > Stihuri > Semne > MAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1320 din 12 august 2014 Toate Articolele Autorului balaur uriaș cu o mie de capete, cale către infinit spre porțile cerului, urletul lui ocheanos în mrejele furtunii în care valurile dansează frenetic un vals de Iohan Strauss. loc unde meduzele nuntesc printre coralii albaștri în fauna de argint a
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360134_a_361463]
-
Val peste val, se-ntrupează iar fiară./ Totuși scriu cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe duruitori,/ Pe pietre-aruncate și pe tîmple fierbinți./ Adorabilă fiară, să nu mă mai vinzi,/ Stelei duble și fără noroace/ Ca balaur pe ochi să se-nșface.// Port în mine carapace verzuie/ și durută cerneală, și cerneală cam șuie” (Ars poetica). Poeta revine altundeva asupra temei sale predilecte, considerînd-o trăire plenară, dar și integrare în originar: „Poezia: Adorabila Fiară/ Colții-năuntru, doar
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
cauze, unui ideal, punându-și întreaga muncă în slujba obștei, în slujba națiunii. Este un motiv, suficient de puternic, pentru a-mi justifica această acțiune: popularizarea evenimentului! „Monumentul îl înfățișează pe Nițucă Hălăuceanu, eroul legendar care ar fi răpus un balaur ce hălăduia pe aceste locuri. Lucrarea de înviețuire în piatră s-a realizat la inițiativa și pe cheltuiala soților ing. Vasile și prof. Otilia Sfarghiu. Statuia a fost realizată de sculptorul câmpulungean Ion Maftei. Acesta este cunoscut prin execuția unor
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
ales una din multele legende care circulă în Bucovina, mai precis în zona Câmpulungului Moldovenesc, considerând că nu este legendă în care să nu existe un sâmbure de adevăr. În cazul de față, poate, n-a fost vorba de un balaur, dar un ceva real a fost. Și Sfântul Gheorghe a omorât balaurul, știm foarte bine, credem că a existat această înfruntare deși, orice s-ar spune, nu am văzut nimic... Nițucă Hălăuceanu și balaurul A fost odată, demult, pe când vulturii
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
zona Câmpulungului Moldovenesc, considerând că nu este legendă în care să nu existe un sâmbure de adevăr. În cazul de față, poate, n-a fost vorba de un balaur, dar un ceva real a fost. Și Sfântul Gheorghe a omorât balaurul, știm foarte bine, credem că a existat această înfruntare deși, orice s-ar spune, nu am văzut nimic... Nițucă Hălăuceanu și balaurul A fost odată, demult, pe când vulturii vegheau văzduhul din înălțimi, iar zimbrii împrăștiau diamante pe nări, când ciripitul
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
n-a fost vorba de un balaur, dar un ceva real a fost. Și Sfântul Gheorghe a omorât balaurul, știm foarte bine, credem că a existat această înfruntare deși, orice s-ar spune, nu am văzut nimic... Nițucă Hălăuceanu și balaurul A fost odată, demult, pe când vulturii vegheau văzduhul din înălțimi, iar zimbrii împrăștiau diamante pe nări, când ciripitul păsărilor și murmurul izvoarelor înfloreau de cântec, la poalele muntelui Rarău și ale „Pietrelor Doamnei”, de unde răsare ca argintul viu Izvorul Alb
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
muntelui Rarău și ale „Pietrelor Doamnei”, de unde răsare ca argintul viu Izvorul Alb, a fost un iaz mare și adânc. Apa nu se putea scurge, căci stâncile, numite Pietrele Buhii, erau împreunate pe atunci, iar în acel iaz sălășluia un balaur... Totul în jur era pădure deasă ca peria. Era liniște și pace. Numai noaptea se auzea cântecul bufnițelor... și sforăitul balaurului... Acesta înghițea toate vi9etățile și pe toți oamenii care se apropiau de iaz. Domnitorul, ce stăpânea pe atunci aceste
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
nu se putea scurge, căci stâncile, numite Pietrele Buhii, erau împreunate pe atunci, iar în acel iaz sălășluia un balaur... Totul în jur era pădure deasă ca peria. Era liniște și pace. Numai noaptea se auzea cântecul bufnițelor... și sforăitul balaurului... Acesta înghițea toate vi9etățile și pe toți oamenii care se apropiau de iaz. Domnitorul, ce stăpânea pe atunci aceste ținuturi, avea nevoie ca alături de râul Moldova să facă un drum spre Ardeal, iar din pricina balaurului nu se putea curăța pădurea
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
auzea cântecul bufnițelor... și sforăitul balaurului... Acesta înghițea toate vi9etățile și pe toți oamenii care se apropiau de iaz. Domnitorul, ce stăpânea pe atunci aceste ținuturi, avea nevoie ca alături de râul Moldova să facă un drum spre Ardeal, iar din pricina balaurului nu se putea curăța pădurea, care pe atunci era până pe malul apei, de o parte și de alta a ei, deoarece balaurul înghițea oamenii ce lucrau la tăiatul pădurii și pe oricine se așeza prin apropiere. Domnitorul acestor ținuturi a
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
pe atunci aceste ținuturi, avea nevoie ca alături de râul Moldova să facă un drum spre Ardeal, iar din pricina balaurului nu se putea curăța pădurea, care pe atunci era până pe malul apei, de o parte și de alta a ei, deoarece balaurul înghițea oamenii ce lucrau la tăiatul pădurii și pe oricine se așeza prin apropiere. Domnitorul acestor ținuturi a dat sfoară în țară că, dacă se va găsi cineva să ucidă acel balaur, va primi o mare răsplată. Boierii țării l-
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
o parte și de alta a ei, deoarece balaurul înghițea oamenii ce lucrau la tăiatul pădurii și pe oricine se așeza prin apropiere. Domnitorul acestor ținuturi a dat sfoară în țară că, dacă se va găsi cineva să ucidă acel balaur, va primi o mare răsplată. Boierii țării l-au sfătuit pe Domnitor să-l caute și să-l aducă pe Hălăuceanu, un haiduc ce hălăduia pe aceste locuri, pe care ei aveau ciudă, pentru că îi jefuia, nu voia să li
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
hangerele și pistoalele sale, atârnate în crengile unui molid ... Apoi au pornit spre stăpânire. Mult s-a bucurat Domnitorul, când l-a văzut, numai boierii s-au întristat, auzind că i se va da libertatea, de va izbuti să răpună balaurul. Hălăuceanu a cerut să i se dea timp de șase luni tot ce dorește, ca să prindă puteri ... Domnitorul s-a învoit cu acesta și i-a făgăduit nu numai libertatea, ci și pământurile cale de o zi în jurul iazului. El
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
o topea la foc și o turna peste niște câlți. El a făcut mulți bulgări de rășină cu câlți, în care a înfipt cuie. Apoi a luat barda în mâna dreaptă și fluierând o doină haiducească a pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în gușă, unde n-avea solzi, tăindu-i
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
din iaz a început să se scurgă mereu, așa încât și stânca a început să se tocească, făcând deschizătura ce se află acum între pietrele Izvorului Alb. Obosit, haiducul s-a culcat ... Sculându-se mai către seară, Hălăuceanu ... a luat capul balaurului și a pornit spre curtea Domnitorului său, care s-a bucurat mult de această ispravă. El a primit, după făgăduiala dată, libertatea, precum și locurile cale de o zi în jurul iazului. Dar singur nu voia să trăiască în acest ținut. De
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
alte stânci de dimensiuni mai mici, dar la fel de impresionante. Legenda spune că aceste stânci au fost cândva împreunate, fiind zăgaz apelor ce se scurgeau de pe povârnișurile de mai de la deal. În apele acestei iezături, spune-se că trăia un fioros balaur, căruia i-a venit de hac un voinic, pe nume Nițucă Hălăuceanu, care, la rândul lui, ar fi întâiul locuitor al acestui câmp lung. Piatra-cheie a Izvorului Alb a rămas, până azi, cu numele de Piatra Buhii. În idiomul local
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
mai lungi, altele de mai mică dimensiune, alternând. În cartierul doi, pe fond roșu, se află un caduceu de aur, flancat lateral de câte un spic de grâu din același metal. În cartierul inferior se află Sfântul Gheorghe ecvestru, asuprind balaurul cu sulița, totul de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu cinci turnuri crenelate. Semnificațiile elementelor însumate Sfântul Gheorghe evocă lupta de apărare, precum și triumful binelui mereu în contradicție cu răul. Soarele, simbol al fertilității
HOTĂRÂRE nr. 83 din 20 februarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/294900]
-
valma picură, dezlănțuind furtună, Și dau iubirii fir de vifor, s-o împace Cu jarul, ce un foc nestins e, vor împarte Dorințe în decembrie, pe-un vârf de lance. E ora împlinirilor sacrale, cu un foc aprins, Ca un balaur verde-albastru, de poveste, Te bucură de orice jar nestins și... Să nu plângi în van, risipa ce mai este... Te bucură, că orice- a ta înfrigurare Un foc păstrează, mult departe, în adâncuri... De mari și filosofice poeme de- ntrebare-
TE BUCURĂ DE ORICE JAR NESTINS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340267_a_341596]
-
o să treacă Doar robia-i mai încântă. Nu lăsați țara să zacă, Mămăliga se-nfierbântă Și-o să explodeze dacă Va să vie clipa sfântă, Iar când lacrima vă seacă Și răbdarea vi se zvântă, Să luați din somn, oleacă, Toți balaurii la trântă! Din a urii voastre teacă Smulgeți lama ce vă-mplântă Inima, când vă îneacă Furia ce nu cuvântă! Din durerea ce vă toacă Și crisparea ce vă-ncruntă Faceți pâine, să se coacă, Și din mormântare nuntă! Referință
ÎNDEMN DE ZIUA IMNULUI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340511_a_341840]
-
mass-media, consideră că a avea repere morale ferme ca și lider reprezintă în esență o „prostie", poate că a venit momentul să acceptăm că etica, moralitatea, justețea și onoarea își au locul în cărțile de povești, alături de inorogi, zâne și balauri. Și asta ar fi începutul sfârșitului, întrucât „cine fură azi [cu „acte”] un ou, mâine va fura un bou". Și astfel ajungem la cea de a doua sursă majoră a acestor comportamente: lipsa unor repere morale/religioase/spirituale asumate cu
Bogații care se roagă ajung în paradis. Paradisul fiscal. Dar săracii? () [Corola-blog/BlogPost/338455_a_339784]
-
în democrație și în valorile liberalismului. A fost odată ca niciodată, a fost mai bine în țară. Că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Așa începeau poveștile copilăriei, în care, cine mai crede? Cine mai crede că balaurii și vrăjitoarele de la putere vor fi puși la frigare? Ciocoii noi plesnesc de bunăstare, înconjurați de lăutarii din Occident. Din perspectiva psihanalitică, poveștile auzite azi, nu mai au virtuți terapeutice, îi fac pe români să sufere ca în metastază. Autor
Ciocoii inculţi şi pungaşi () [Corola-blog/BlogPost/339997_a_341326]
-
se scurgea din mina părăsită nu a putut face o altă sinapsă neuronală decât că seamănă cu coniacul! Al doilea, și eu, fiind cetățean român, mă opun proiectului RMGC pe care îl văd ca pe un monstru, că pe un balaur din basmele noastre populare, care se năpustește asupra Munților Apuseni și-al oamenilor săi. E monstruos cum o companie străină ne înșeală, cum ne jefuiește la noi în țară, cum ne aruncă de pe vetrele noastre milenare și aducând utilaje gigantice
Roşia Montana împinsă pe marginea prăpastiei de Gabrieleni () [Corola-blog/BlogPost/340031_a_341360]
-
total din partea principelui, raza de lumină dispăru, iar negura învălui din nou împrejurimile cu aripile sale îndoliate. Doar în zona grotei jocul diabolic al limbilor de foc se ridica deasupra stâncilor împletindu-se cu țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]