1,700 matches
-
idealistă, Andreea se află într-o permanentă căutare: a sinelui, a iubirii absolute, curate, care să o facă să își înțeleagă viața și pe cei din jurul său. Total diferită de prietenii ei, pentru care discotecile, drogurile, sexul aproape au devenit banalități cotidiene, Andreea va deveni obsesia lui Petre (personajul lui Mihai Călin), patronul unui club, un bărbat extrem de rece, arogant, incapabil să iubească fără să distrugă. Viața Andreei se va schimba dramatic în momentul în care instinctiv ea va accepta să
Agenda2005-25-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283847_a_285176]
-
printr-un adaos nesemnificativ.” Rareori. Toate astea sunt numai tendințe naturale ale individului, pe care civilizația le combate în interesul speciei. Fiecare individ se situează undeva pe o scală între natură și civilizație. Mi-e și jenă să enunț asemenea banalități. M-am grăbit. Trebuia să las să treacă sute de pagini până să apară omul drept, acela care „recunoaște de bunăvoie și admite granița pur morală dintre dreptate și nedreptate”. Acesta „nu ajunge (...) niciodată să nege voința manifestată în alt
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
în text, timpul și spațiul alcătuiesc o masă compactă. Fiecare rând devine o filă de nisip mișcător și nu se repetă în ritmul recitirii. Punând în fața cititorului pagini din borgesiana “carte de nisip”, autorul depășește dublul pericol al locului comun, banalitatea lumii înconjurătoare și cea a expresiei artistice, dedicat lucidității. Pe acest fond există un permanent echilibru între starea sufletească a personajelor și situația istorisită. Povestirea propriu-zisă începe dincolo de starea de moment, când se dezvăluie adevărate identități. Autorul își conduce cititorul
TRENUL SUB MICROSCOP de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384885_a_386214]
-
încă de pe vremea în care realizam emisiuni la un alt post de radio unde am adunat alături de mine mulți ascultători cu sete de frumos, care nu se regăseau în emisiunile strict pentru dedicații și care pe lângă faptul că se discutau banalități, obliga ascultatorul să asculte cuvinte seci care nu spuneau nimic. Am avut plăcerea să constat că acei însetați de poezie și nu numai - erau prezenți mereu în zilele în care știau că se realizează această emisiune. Îmi amintesc că începuseră
“MINŢILE LUMINATE DISCUTĂ IDEI” INTERVIU CU ADELLE MAYA (PSEUDONIM) [Corola-blog/BlogPost/385167_a_386496]
-
noastră seară petrecută împreună. În timp ce mâncam, am întrebat-o dacă este vreo problemă că va ajunge la hotel noaptea târziu și își va deranja colega din somn. Mi-a răspuns negativ și ne-am continuat cina, schimbând replici scurte și banalități. Mâncarea era gustoasă, ospătarul serviabil și vinul deosebit. Eu îmi comandasem un vin local, din renumita podgorie Murfatlar, un Chardonnay alb, vechi și demidulce, iar Miruna a servit la început un cocktail. Simțeam o deosebită plăcere să stau de vorbă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
să o cer în căsătorie, dar o teamă ce nu mi-o pot explica mă împiedica să fac acest lucru. Era cel mai potrivit moment, salcâmul în floare și dragostea noastră eternă. Am fost un laș. I-am vorbit despre banalități, pe urmă i-am spus că o să plec departe. Am ales să plec fugind de căsătorie. Ochii ei s-au umezit și eu am plecat din locul cel cald al dragostei. Simțeam că las în urmă cel mai special parfum
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci al imensei distanțe sufletești chiar și în unirea lor.” Venere și Madonă: „Am fost «divinizarea frumuseții de femeie», am fost pictată pe o
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
jurământul,- mergeam cu el în piață când, într-o aglomerație de oameni, cred că se vindea pește proaspăt de gârlă, știți, plevușcă ieftină din care cumpără săracii, eu am rămas să discut cu un cetățean care mă întrebase ceva, o banalitate cred, că am și uitat ce voia, atunci Gilă a dispărut. M-am uitat în stânga, în dreapta, în sus, în jos, în față, în spate, nimic, prietenul meu, halal amic, dispăruse. Am alegat peste tot, nu a fost chip să-l
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385347_a_386676]
-
constatări, unele laudative, nu reprezintă în niciun fel garanția valorii. Și în al doilea volum al acestei autoare intitulat „Pauza dintre vene”, apărut în 2007, la Editura Cartea Românească, descoperim un manierism lipsit de accente personale. Descoperim, la fiecare poem, banalități rostite emfatic și așa-zise filosofări anoste. Spre deosebire de precedenta poetă, Lavinia Bălulescu, în poeziile din volumul „Lavinucea”, apărut la Cartea Românească, în 2007, născută la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copilărie și cu evidentă
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație maximă”). ...Frisoanele curg peste umeri/ Zguduie umbra paiaței/ Ascunde intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare ca o forțare jenantă, în registru metaforic - după banalitatea sintagmatică Ascunde intimitatea momentului...! .... Unde nuanțe de stihuri/ Împing precum taifunul/ Pupa epavei cu propoziții/ Aduse din indiile gramaticii - cf. Nesomn. Indiile gramaticii este frumos spus (de-a dreptul mirific!) și mistico-magic, metafizic sugerat - dar, când indiile gramaticii succed unei
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și sinusoidale imagistice care nu mai
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
mi-a îngropat două capre. Când mi-e sete, mai ronțăi câte-un măr, dar dacă vreau să mă spăl e jale. Episodul 119 ULTIMUL DIALOG GOTIC — în adevăr - spuse Metodiu - multe îi sunt date omului să trăiască. Și, dincolo de banalitatea acestei cugetări, gândiți-vă totuși câte îi sunt date omului să trăiască. Să luăm, de pildă, situația noastră: mergeam spre Râm și n-ar fi trebuit să zăbovim aici. Dar poate oare cugetul nostru să nu-și dea toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Oare mă veți iubi voi umbre ale viitorului, ale căror ochi, ale căror mîini sînt pentru mine mai abstracte decît ecoul unei explozii solare? Voi nevăzîndu-mă niciodată, neștiindu-mi discreția pasului și politețea cu care Îmi primesc, zilnicele tratații de banalitate, voi cei ce nu-mi cunoașteți orgoliul de a saluta și de a mulțumi frumos, fronda Înfrîntului sub steagul ciuruit al unei nobleți donquijotești? Oare mă veți identifica atunci, cînd voi fi mai bătrînă decît centenarele voastre străbunici și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O vreme am tot căutat ziua când a început decăderea. Aveam planuri mari cu ea. Să trag concluzii de pe urma ei și să le pun la temelia înțelepciunii mele. S-o decupez cu forfecuța de unghii din calendare. S-o condamn. Banalități? Atunci s-o terfelesc. Să-i vin de hac dormind-o an de an de dimineața până seara. Dar nici măcar atât. Să vomit în ziua aceea, ca de Paști, de la carnea de miel. Să-l chem de fiecare dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Cu timpul deveni locul cel mai iubit al Tuei, acolo lucra împreună cu fratele ei, Jan. Acesta începuse să se intereseze de cărți în loc să mai bea, pretinzând că cititul vindecă de alcoolism și chiar de fumat, amândouă viciile neputând să transgreseze banalitatea cotidiană cum o făceau cu suplețe, firesc, cuvintele, adică vocile din limba scrisă. Frații puseseră stăpânire pe anticariat de când Natanael începuse să studieze teologia. În scurt timp reușise să-și ia doctoratul și scrisul cărților devenise preocuparea principală a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
În poeziile În care apare cuvîntul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad-Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s-ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atît din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a făcut nici cea mai palidă aluzie În opera sa la acel copil, pentru că ar fi simțit că ar comite un sacrilegiu. Eu, domnule, eu sînt sărmana partenogeneză“, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la peșteră, la barbaria medievală și la niște stadii de imbecilitate pe care și limaxul le-a depășit Încă de prin pleistocen. Lumea asta nu va muri de o bombă atomică, așa cum spun ziarele, ci va muri de rîs, de banalitate, făcînd o glumă din tot și din toate și, În plus, o glumă proastă. Profesorul Velázquez avea biroul la etajul al doilea al Facultății de Litere, În fundul unei galerii cu pardoseală cadrilată și cu luz en polvo ce dădea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii lor și inventează o legendă de care apoi atașează o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin cel mai valabil pașaport al eroului către nemurire. Filosoful ironic reflectează zâmbind că Sir Walter Raleigh este întronat mai sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
drumul fără să li se întâmple nici un fel de evenimente deosebite. Nu-mi mai produceau nici cea mai mică surpriză, și când îi întâlneam știam destul de bine din capul locului ce o să spună. Până și idilele lor erau de o banalitate plicticoasă. Eram cu toții ca niște tramvaie care merg de la un cap de linie la altul pe șinele lor, și se putea calcula destul de exact numărul de pasageri pe care aveau să-i transporte. Viața era orânduită prea agreabil. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te gândești fără un râs batjocoritor sau fără să dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste pentru artă și picta modelele care trândăveau pe scara lui Bernini din Piazza di Spagna, fără să fie impresionat de pitorescul lor evident. Iar atelierul lui era plin de pânze pe care făcuse portrete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve. Și apoi îmi mai arătă și alte lucrări. Am descoperit că și la Paris zugrăvea exact aceleași lucruri banale, de un pitoresc naiv, pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
său. Dirk Stroeve avea pasiunea unui Romeo în trupul lui Sir Toby Belch. Avea o natură blândă și generoasă și totuși făcea gafă după gafă. Era înzestrat cu un simț adevărat al frumuseții, dar și cu capacitatea de a crea banalități; avea delicatețea specifică marilor sentimente, dar maniere ordinare. Era în stare să se comporte cu mult tact când era vorba de treburile altora, dar n-avea tact deloc când era vorba de ale lui. Ce farsă crudă a jucat Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de lângă noi și rămânând necunoscuți lor. Suntem ca niște oameni trăind într-o țară a cărei limbă o știu atât de puțin încât deși ar avea de spus tot soiul de lucruri frumoase și profunde sunt osândiți să rămână la banalitățile unui ghid de conversație. Creierul lor clocotește de idei și ei nu-ți pot spune decât că umbrela mătușii grădinarului e în casă. Impresia finală a fost aceea a unui efort prodigios de a exprima o stare sufletească și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva că gândește platitudini, ar fi rămas cu gura căscată de mirare. Acum luăm prânzul, a decretat Kerry, ajungându-l din urmă cu grupul. Hai, Amory, rupe-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și au servit Împreună, după-amiaza târziu, ceai cu pâine cu unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo de unde se afla, așezat la masa din sufragerie, Într-o seară pe la șase. Câtuși de puțin, i-a răspuns Clara. Căuta șervete În comodă. Sunt absolut banală și comună. O femeie din alea pe care nu le interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]