1,477 matches
-
de triumf, pe care erau înscrise cuvine de întâmpinare. Liszt a concertat la 2 noiembrie în sala festivă a primăriei, care se afla în clădirea care în prezent adăpostește cursurile primare ale Liceului „Nikolaus Lenau” (vedeți aici). După retragerea din Banat a trupelor sârbești, la 3 august 1919 trupele române intrate în Timișoara s-au îndreptat spre piață, unde urma să se desfășoare solemnitatea oficială a Unirii. În perioada comunistă a fost construit un bloc în trepte în apropiata Piață Mărăști
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
dispune de 9 altare laterale. Orga a fost construită de timișoreanul Leopold Wegenstein. Ceasurile de pe turnuri au fost construite de Iosif Riede. Clădirea are de asemenea o criptă, în care sunt îngropate personalități catolice importante din istoria Timișoarei și a Banatului. Printre ele, generalul Georg Freiherr Rukavina von Vidovgrad, care a murit la 9 septembrie 1849, după ce participase la despresurarea Timișoarei în același an, în timp ce cetatea era asediată de revoluționarii maghiari. Casele canonicilor sunt un ansamblu de patru clădiri monument istoric
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Decembrie 2003, iar versiunea finală a fost lansată pe 17 Martie 2004. La lansarea oficială, RuneScape 2 a fost redenumit RuneScape, iar versiunea mai veche a jocului a fost ținută online că RuneScape Classic. Pe 12 Ianuarie 2006, Jagex a banat mai mult de 5000 conturi "Classic" din cauza programelor third-party. RuneScape Classic a fost închis înregistrărilor și a fost restricționat încât doar membrii, ce plătesc lunar RuneScape Classic, să poată juca. Aceștia trebuie să joace cel putin odată la 6 luni
RuneScape () [Corola-website/Science/312297_a_313626]
-
Classic" din cauza programelor third-party. RuneScape Classic a fost închis înregistrărilor și a fost restricționat încât doar membrii, ce plătesc lunar RuneScape Classic, să poată juca. Aceștia trebuie să joace cel putin odată la 6 luni altfel conturile lor vor fi banate pe RuneScape Classic. Pentru a continua partea gratis a jocului, producătorii afișează reclame ce apar pe serverele gratis, deasupra ecranului de joc. Din cauza că jucătorii folosesc antiviruși ce blochează aceste reclame și îi pot descuraja pe cei care fac reclamă
RuneScape () [Corola-website/Science/312297_a_313626]
-
posibilă paradigmă pentru o Europă Unită. Situată pe marea vatră a civilizației tracice și getodacice, a asimilat, desigur, toate influențele așezărilor romane din partea de est a ceea ce urma să devină, peste secole, Timișoara de astăzi. După cum se stie (Al. Borza, Banatul în timpul romanilor, 1934) în epoca prefeudală, Banatul făcea parte din Principatul Transilvaniei iar după razboiul austro-turc din 1716, Timișul și Banatul au trecut sub autoritatea administrativă a imperiului habsburgic, administrarea militară a Banatului de Timișoara durând până în 1751, când s-
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
că este sat locuit de români, care în acel an au plătit eroriului o contribuție de 735 de forinți, precum și53/ 1/2 unități de dare pe cap și 38 ½ unități de dare pe avere. 1761 - Pe harta oficială a Banatului Timișan Moschnitza figurează cu simbolul de sat locuit de o populație ortodoxă. 1767 - Statistica parohiilor și a preoților din dieceza Timișoara, ne arată că Moschnitza era comună mare, cu trei parohii, preoti fiind: NICOLAUS TOMICS, GREGORIUS MILESOVICH, IOANNES ILIEVICH, toti
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și în hărțile militare ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853 - Pe harta voievodeinei sârbe și a Banatului Timișan, Mosnicza este o comunăde români; în cercul Timișoara, circumscripția Timișoara. 1863 - Sunt 1322 locuitori. 1870 - Localitatea numără 1186 de suflete, din care 1056 - ortodocși, 107 catolici, 2 greco-catolici, 3 evanghelici și 18 evrei. 1880 - În comună se înfințează un
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
satul Moșnița Veche s-a construit actuala biserică ortodoxă. 1914 - Numeroși locuitori au luptat pe fronturile primului război mondial, un număr de 31 de români pierind pe câmpul de luptă. În 1920 s-a ridicat primul monument al eroilor din Banat existent în curtea actualei Biserici și printre primele monumente din țară. 8 locuitori ai Moșnișei au luptat ca voluntari în armata română. În toamna anului 1918 s-a înființat o gardă națională condusă de Petru Cuzma. La Marea Adunare Națională
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din București (tablouri în ulei, desene, acuarele). Critica de specialitate îl
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
continuă drumul deschis de Victor Vlad Delamarina, Tata Oancea sau Marius Munteanu. Activitatea sa de scriitor dialectal este consolidată de aparițiile radio în "Cenaclul Radiofonic ”Gura Satului”", demarat în 1991. Este invitat la festivaluri și concursuri în grai bănățean din Banatul sârbesc, cu care are o colaborare permanentă. Pe versurile lui Ionel Iacob-Bencei, Mircea Aurel Ciugudean a compus „Valsul Timișoarei”. În timp colaborează cu diferite publicații, printre care "Orizont", "Urzica", "Perpetuum comic", "Renașterea bănățeană", "Tăt Banatu-i fruncea," ”"Merci, Pardon, Scuzați"”, "Redeșteptarea
Ionel Iacob-Bencei () [Corola-website/Science/333464_a_334793]
-
plăcile de piatră de dimensiuni mari, legate bine între ele. De asemenea, erau construite drumuri cu un strat de prundiș, sau erau simple șleauri, apoi erau utilizate și drumurile naturale. Drumul principal care străbătea întreaga provincie pornea de la Lederata, traversând Banatul, Culoarul depresionar de la Poarta de Fier a Transilvaniei, trecând prin Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Napoca și ajungea la Porolissum. Un alt drum pornea de la Valea Mureșului, ducea la Târnave, Oltul transilvănean și ajungea la Augustiae, ieșind prin pasul Oituz și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat. La început sâmburele coloniei romane cuprindea: Oltenia, Hațegul și partea orientală a Temișanei, alcătuind Banatul Severinului. În secolul XII s-a întins pe malul Dunării până la Chilia și în al XIII-lea și-a adăugat ducatul Amlașului.<br> Nomenclatura explică originea multor termeni întrebuințați ca să arate teritoriul Munteniei. Tot aici se tratează și chestiunea fundării
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
Bulgarii bănățeni ("bulgară": "банатски българи", "banatski balgari"; numiți și "palkene" sau "palchene") sunt o minoritate catolică bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică și se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locuiesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
în sârbă). Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană ("drot" din germana "Draht" - fir, "gang" din "Gang" - coridor, gang) și din ungară ("perna" - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populații ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănățean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant limba română. Limba bulgară bănățeană folosește o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine și păstrează multe
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc Documentele care au ajuns până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte românești bănățene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafața Banatului istoric. Aceste districte nu au reușit să dobândească excepționalele privilegii ale celorlalte opt, dar au marcat evul de mijloc bănățean prin realitatea prezenței lor, prezență care a perpetuat, peste secole, modul de viață specific românesc și care n-a putut
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
plecarea acestuia la Universitatea din Cluj, a urmat un alt istoric, respectiv profesorul Ilie Uzum. Din anul 1990, la conducera Muzeului reșițean se află actualul director, dr. Dumitru Țeicu. Din anul 1971 și până în prezent publicația științifică emblematică pentru Muzeul Banatului Montan din Reșița este revista Banatica, ajunsă la cel de-al 22 volum. De-a lungul timpului în paginile sale și-au găsit locul studii semnate de istorici de prestigiu precum Hadrian și Constantin Daicoviciu, Costin Feneșan, Wolker Wollman, Marian
Muzeul Banatului Montan () [Corola-website/Science/329642_a_330971]
-
1840, la Linz (vezi Biserica din Mathausen) și în zona montană a regiunii Salzkammergut (vezi desenele din Gmunden și Hallstadt). În anul 1845, Iscovescu a făcut chiar, o călătorie care a avut punctul de plecare Viena și cel de sosire Banatul românesc. Se pare că, după precizările lui Ionel Jianu, această lungă călătorie i-a fost sugerată artistului de către un prieten bănățean de-al lui din Viena, prieten care i-a dat și recomandări pentru ca să-și găsească de lucru. Afirmația este
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
acest metal devine ca marfă pentru comerț se fac în uzinele din Oravița, unde asociațiunile își duc minereurile lor" . Se vorbea despre pustiirea turcească din 1737-1739, când în urma unui război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc și Banatul Craiovei. Populațiunea fu apucată de groază și mulți coloniști aduși o luară la fugă, iar întreprinderile industriale începute sub Mercy începură a stagna și a se dizolva" . Nu trebuie să se înțeleagă că prin colonizările făcute în
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
perioadă scurtă; populația orașului Belgrad a crescut rapid, reocupând primul loc la începutul anilor 1920. După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulterior Regatul Iugoslaviei, în 1929. Regatul a fost împărțit în "banate", iar Belgradul împreună cu orașele Zemun și Panciova au format o unitate administrativă separată. În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă. Populația orașului a crescut până la 239.000 în 1931, iar în 1940, până la 320
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
fost un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
otomani și inclus în sângeacul Smederevo. De-a lungul stăpânirii otomane, a avut o evoluție nefasta datorită războiaelor austro-turce. A fost în repetate rânduri evacuată din cauza inundațiilor. Cu toate acestea a continuat să existe că așezare locuită, până după cucerirea Banatului de austrieci. În 1738, în Ofcea bântuie o epidemie de ciumă care decimează populația. Numărul locuitorilor descrește într-atât încât să devină complet depopulata în 1746, când este și transformată în pusta. În a adoua jumătate a secolului XVIII, la
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]
-
Eugeniu de Savoia adresează împăratului Carol al VI-lea, propunerea ca Banatul să fie organizat și guvernat astfel încât să aducă folos Casei Imperiale. În 12 iulie 1717 generalul - conte Mercy înaintează Camerei Aulice de la Viena „Proiectul modest de organizare a Banatului Timișoarei”. După aprobarea proiectului s-a întocmit „Comisia de organizare a Țării Banatului”, care va funcționa sub conducerea contelui Mercy. În sfârșit, la 28 iunie 1719, Împăratul a semnat Decretul care numea Administrația Banatului și stabilea sediul acesteia la Timișoara
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. Republica Banat însă
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
mai târziu Iugoslavia). Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie 1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton. Conferința de Pace de la Paris a refuzat însă această propunere. În 28 iulie
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
noiembrie 1934, mii de oameni au luat parte la dezvelirea bustului luptătorului național Vicențiu Babeș, monument așezat în Parcul Central al orașului. În 13 septembrie 1936 s-a dezvelit bustul lui Alexandru Mocioni, una dintre cele mai importante personalități ale Banatului. Monumentul a fost înlăturat mai târziu de autoritățile comuniste. La 20 decembrie 1936, în cadrul unei ceremonii solemne, în prezența a zeci de mii de oameni și a președintelui Senatului, Alexandru Lapedatu, episcopul Andrei Mager sfințește piatra fundamentală a Catedralei Ortodoxe
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]