6,215 matches
-
multiple - sunt des invocate În științele psihologice, filosofice, sociologice și constituie teme recurente ale literaturii și teatrului” (p.45); se pornește, deci, de la romanul lui Flaubert, dar se fac trimiteri și la marii pictori, apoi la Freud, Nietzsche, Sartre, Jouvet, Barba, Grotowski, Brook, Roland Barthes, George Banu, Monique Borie și mulți alții; se comentează, În paralel, figura bovaricului și cea a comedianului; se caută similitudini („cine, dacă nu actorul, se concepe mereu altfel decît este?”p.9) , dar și diferențieri („ dacă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sau teatrul crud al scriiturii” p.205). În final, după ce elucidează chestiunea bovarică În literatură, cum ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și o definiție-sinteză ar fi aceea propusă de Sir Michael Redgrave și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
iubește Încă de pe vremea studenției (a absolvit Institutul de Artă Teatrală din București). Partitura este interpretată de actori din generații diferite, uniți de pasiunea pentru acest text dificil, dar provocator, În careși pun În valoare calitățile actoricești și coregrafice. E. Barba spunea un lucru exact: tradiția nu-i cea pe care o primești, ci aceea pe care știi să ți-o construiești. Spre exemplu, s-a vorbit mereu de o tradiție Caragiale, În țara noastră: pe bună dreptate! Dar cine mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu vreme bună și lac oglindă, colorat, reușești să îndrepți pluta ta de nuiele către o insulă mică, prima bucată de pământ întâlnită în călătoria ta pe ape, în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de zahăr, o gust cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă să zâmbești și nădăjduiesc că traficul este lejer. când predau
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
atlantic și trag upstate new york și casa ledig la pieptul meu îți simt respirația, acum pot și eu, în sfârșit, adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă albă, ochelari și o cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și neliniști și nostalgii (ca în Balada amintirii, scenariu după versuri de G. Topîrceanu). Cât despre cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură), dar îndeobște trăiesc în pace și voie bună. Un Bufon, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa cum îi acesta, că se obrăznicește? Da' ce crezi tu, pârlitule, dacă am făcut ce-am făcut când mi-am uitat capul în traistă, în loc să-l port pe umeri, tot așa se va întâmpla și când m-oi lua de barbă cu de-alde voi? Măi, să te pui tu cu toți verii și mătușile tale, și cu podoaba voastră de Săcăluș pe deasupra, tot eu vă botez! Înțele su-m-ai? Și-acu' haiti, lipsești de-aici până nu te cioplesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu noi în luptă, așa cum se cade între doi împărați adevărați, vrem să-ți dovedim că și în trebile filosoficești suntem tari. Așa că te poftim a da într-o săptămână răspunsul potrivit istoriei care urmează, altfel vom socoti pământurile dintre Barba Caprei și Dealul Strâmb, de care avem trebuință, drept ale noastre, intrând noi cu putere acolo și bătând semn nou de hotar." LIOARA: Vrasăzică, iar se-ndemnă acest Zarvă-Împărat către ce nu-i a lui. Și ce istorie vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are a ne spune această copilă cu numele Liana. Și dacă n-a găsi dezlegarea cea dreaptă, să se știe că au cercat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Slavă ție, Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prima odaie, așezați la masă, Popa Niță și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în viteza trenului. Când Simona coborî din vagon, el se afla chiar lângă scara acestuia. Bine ai venit acasă, fata tatei! Simona nu mai găsi cuvintele trebuitoare în astfel de ocazii. Îl îmbrățisă, îl sărută pe obrazul asprit de o barbă nerasă, îi sărută mâna și se topi toată de drag în el. Simțea din plin dragostea părintelui său. Deseori rememora clipele copilăriei, toți anii petrecuți sub acoperișul casei părintești, când tatăl ei îi spunea cu orice prilej: ,,Tu ești cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată scurt, aliură atletică și ochi negri, iscoditori. Ea s-a oprit, scuturându-și părul bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar fi fost clona fetei, "măi să vezi", își zice șeful în sinea lui, crezând că pute mai puțin dacă cei doi și-au jucat atât de bine rolul, dar activiștii înaintează fatal spre masa lui Dorin, acesta stă cu barba în pumni și se uită absent pe pereți. "E o priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l implorau îndelung până acesta, în cele din urmă, se îndupleca: - Bunule, mai zi-ne paramisa 1 aceea începută acum două seri despre neamul nostru de departe și de demult... te rugăm bunule, te rugăm!... Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
momentul, dar avocatul avusese, încă de la prima întâlnire cu bulibașa, o discuție lămuritoare despre multele obiceiuri ale oamenilor șatrei, spunându-i când în glumă, când înadins, că nu erau ei chiar uși de biserică. Atunci, bulibașa, râzând cu înțeles în barba lui, îi spusese: Cine a susținut că suntem oameni fără păcate? Un lucru e știut: balamalele de la multe uși ale lăcașurilor sfinte și încuietorile, noi țiganii le-am meșterit; altfel ușile ar fi rămas mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru omor. Văzuse câțiva ani buni cerul printre gratii, dar acolo își completase studiile universitare în materie de hoție. Dacă bulibașa nu ar fi bătut la porțile celor mai de seamă avocați, Halânga ar fi ieșit dintre zidurile mucede cu barbă albă, dar galbenii sunători ai șatrei au deschis porțile și flăcăul acesta cu apucături de catâr a ieșit la lumină mult înainte de împlinirea sorocului. Bulibașa își continuă drumul, trecând cu ochii peste cele câteva căruțe întocmite și pregătite de drum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a fi interesați, în cel mai înalt grad de procesul zilei. Vorbeau cu aprindere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care așteptau În fața unui geam de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceva, dar descoperi surprinderea femeii de dinaintea lui, care Îl fixa acum cu privirea. Ești actor sau ce Dumnezeu ești? mai spuse ea și o strigă pe Matilda să-l poftească pe omul acesta afară imediat. Matilda, cu alunița ei mare În barbă, Își făcu apariția din camera alăturată și-l conduse pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă să caște ochii mai bine al’dată, că doar e scris negru pe alb pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei În momentele de “grațioase Întâlniri nocturne”. Se apropie de sicriu și așeză câteva garoafe roșii la căpătâiul bunului său prieten. Apoi, cu palma apăsată pe inimă, Începu să clatine mustrător din cap, În timp ce lacrimi mari i se răsfirau pe barbă. De afară răzbăteau confuz voci aglomerate și din când În când motorul unei mașini pornite rupea neîndurător Înserarea. Când nea Gore Începu să povestească același vis, identic, pe care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]