2,181 matches
-
voia ca eu să pot înțelege, îmi dau seama acum. O delecta gândul că nu poate fi înțeleasă. — Dar nu e vorba numai despre tine, am zis. Ai copii. Te-ai gândit la ei? S-a schimbat la față. — Da, Barbara, știu. Știu că sunt un om groaznic. Mă gândesc mereu să pun punct. Nu te mai gândi și fă-o, pentru Dumnezeu. Sheba a făcut un gest de întrerupere cu mâna. — Te rog, Barbara, nu-mi ține lecții. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
S-a schimbat la față. — Da, Barbara, știu. Știu că sunt un om groaznic. Mă gândesc mereu să pun punct. Nu te mai gândi și fă-o, pentru Dumnezeu. Sheba a făcut un gest de întrerupere cu mâna. — Te rog, Barbara, nu-mi ține lecții. Nu mă ajută cu nimic. A fi îndrăgostit e ca o boală, nu? Ca aceea de a fi depresiv. Sau a fi fascinat. Ești de fapt sub apă - oamenii îți vorbesc despre viața pe uscat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mă gândesc că i s-ar putea întâmpla ceva. Plâng cu furie numai la acest gând. Cred că simt mai mult din ceea ce oamenii numesc instinct matern pentru el, decât pentru Polly. — Dar, Sheba... Știu că e un comportament inacceptabil, Barbara. Dar trebuie s-o fac. Vreau s-o fac. — Vrei să te prindă? Asta e? Pericolul și toate astea? Nu! a exclamat, frângându-și mâinile cu disperare. Nu, nu pot să-ți spun de ce fac asta. Asta spun. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
simte foarte rău, am zis eu, arătând spre cușcă. Sheba s-a uitat și ea. — O, draga mea. Săraca Portia. Vii de la veterinar? — Da. Suferă prea mult. Nu pot să mai suport, și am început să plâng. — Biata de tine, Barbara, a zis Sheba. Ce îngrozitor. S-a ridicat și a venit lângă mine și s-a ghemuit în fața mea. — O să fie bine, a zis, mângâindu-mă pe genunchi. După un minut, s-a ridicat și a tras un scaun ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și să chicotească. A luat telefonul, s-a repezit în toaleta de la subsol și a închis ușa. Am stat, dând nervoasă din picioare, așteptând-o să se întoarcă. Când a ieșit, zâmbea. — O, nu-mi place deloc să fac asta, Barbara, dar va trebui să ies. El era. M-am uitat la ea cum s-a apucat să-și strângă lucrurile. Nu, am zis. Sheba a făcut ochii mari la mine, iar sprăncenele i s-au făcut ca niște mici pălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
puțin cu mine. Sheba s-a apropiat să mă îmbrățișeze. — Totul o să fie bine, o să vezi. Apoi s-a ridicat și și-a pus haina. — Nu pleca, Sheba, am zis din nou. S-a uitat la mine cu uimire. — Hai, Barbara. Trebuie să plec. Îm venea să țip. Nenorocitul de Connolly. Nenorocitul ăla de băiat. — Sheba, am murmurat, apucând-o de mâneca hainei. — Te rog, a țipat ea și s-a îndepărtat așa de brusc că mi-am pierdut echilibrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și am căzut de pe scaun, reușind să mă lovesc în cădere cu șoldul de marginea roții ei de olărit. Din cușcă se auzea un zgomot ciudat, ca un deget care trecea peste o suprafață de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zi care te înnebunesc. Vocea veselă, sonoră a început să-i scadă. M-am uitat la ceas. — Doamne, am zis, stingând țigara. Bangs s-a aplecat în față din fotoliul lui cu o grabă bruscă. Pot să-ți spun ceva, Barbara? Mi-ai promite să ții un secret? — Ei bine, cred că da, am zis. — Nu, vreau să spun, trebuie chiar să promiți. Am scos o altă țigară. — Ok, promit, am zis. Toată viața am fost genul de persoană căreia oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la tavan, clipind. Prefăcându-mă că mă gândesc. Eu? Fața i-a înghețat de surpriză. — Încearcă să nu pari așa de scârbit, Brian, am zis. A râs. — Oh, tu. Știi că n-am vrut să spun asta. Dar întâmplarea face, Barbara, să cred că ești o doamnă foarte atrăgătoare. Probabil ai fost foarte drăguță în tinerețe. M-am uitat pe geam la copacii care se zbăteau pe marginea străzii. Se arcuiau cu trosnituri în bătaia vântului. În timp ce mă uitam la copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și-au continuat eforturile inutile. Nu, hai, a zis Bangs, să-ți spun? — Dă-i înainte. Să nu râzi, dar persoana pentru care am făcut o pasiune e Sheba. S-a oprit, așteptând o reacție. N-am avut nici una. — Sincer, Barbara, sunt nebun după ea, a continuat el după un moment. Știu că e măritată și restul, dar nu pot să-mi iau mintea... — Brian, am intervenit eu, îmi oferi această informație de parcă ar fi o noutate - și nu o declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vocea Shebei - „E un pic de criză aici“, m-am gândit la ce e mai rău. A fost un fel de ușurare, trebuie să recunosc, când am aflat, câteva clipe mai târziu, că Polly dispăruse. Am sunat imediat înapoi. — Oh, Barbara, a zis Sheba când a ajuns la telefon. Îmi pare rău că te-am alarmat. Polly a fost găsită. Prostuța de ea fugise la bunica ei. Zbor mâine în Scoția s-o aduc. Se ducea singură, spunea. Richard rămânea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu te mai gândi la asta. Ce-ți mai face șoldul? — Bine. Dar - m-am pișcat de nas ca să nu-mi las lacrimile să curgă - e bine, Portia a murit, știi? A trebuit s-o eutanasiez chiar înainte de Crăciun. — O, Barbara! mi-a luat mâna ca și cum ar fi vrut să mă îmbrățișeze. — Da, e foarte trist, am zis, ținând-o la distanță. Dar asta e. — Îmi pare rău, Barbara. — Hai. Am deschis portiera. Să mergem. Venisem cu gândul să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a murit, știi? A trebuit s-o eutanasiez chiar înainte de Crăciun. — O, Barbara! mi-a luat mâna ca și cum ar fi vrut să mă îmbrățișeze. — Da, e foarte trist, am zis, ținând-o la distanță. Dar asta e. — Îmi pare rău, Barbara. — Hai. Am deschis portiera. Să mergem. Venisem cu gândul să-i spun despre Bangs. Știam că trebuia să fac asta. Dar în mașină, curajul mi s-a scurs. Perspectiva să se înfurie mă făcea slabă. Cum naiba să încep? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-i mai pronunț numele. A rămas cu ochii pe geamul din partea ei. — Știi, am zis până la urmă, am luat prânzul cu Bangs mai zilele trecute. — Oh? Sheba s-a uitat la mine. Când? — În sâmbăta dinainte de vacanță. El... — În weekend? Barbara! Am roșit. — Nu, e extraordinar, Barbara! Te-ai simțit bine? — N-a fost nimic de genul ăsta. A fost doar o întâlnire obișnuită. Chiar ești un cățel ascuns. Nici nu mă mir că n-am mai auzit de tine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu ochii pe geamul din partea ei. — Știi, am zis până la urmă, am luat prânzul cu Bangs mai zilele trecute. — Oh? Sheba s-a uitat la mine. Când? — În sâmbăta dinainte de vacanță. El... — În weekend? Barbara! Am roșit. — Nu, e extraordinar, Barbara! Te-ai simțit bine? — N-a fost nimic de genul ăsta. A fost doar o întâlnire obișnuită. Chiar ești un cățel ascuns. Nici nu mă mir că n-am mai auzit de tine în ultimul timp! Am lovit volanul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ceva de genul, „Am observat că prietena noastră comună pare să fie foarte apropiată de unul dintre elevi“. — A zis „foarte apropiată“? Sau „o relație neobișnuită“? Care dintre ele? Nu pot să cred că nu mi-ai spus mai devreme, Barbara. — Ei, amândouă, cred. A zis mai întâi „foarte apropiată“, apoi eu am zis „Ce tot spui acolo?“, iar el a zis: „Ei bine, prietena noastră are o relație neobișnuită cu un elev de clasa a XI-a“. Ceva de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bănuială? — Asta n-aș putea să spun, Sheba. Părea destul de sigur. Uite, nu ți-am spus până acum pentru că nu voiam să te îngrijorezi. — Să mă îngrijorez. Nu știu cum te-ai putut gândi... — Am vrut să ai un Crăciun liniștit... — O, Barbara. O, la dracu. Asta e foarte rău. — Știu. — Oare cum a aflat? Crezi că are de gând să spună? — Nu știu. N-a spus că ar avea de gând. Dar, Sheba, cred că trebuie să te gândești serios să pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Haideți! Tocmai am făcut ceai. Era îmbrăcată într-un pulover Aran fără nici o formă și niște pantaloni de schi suflecați, lăsați la genunchi. Fața ascuțită îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
doamna Taylor clincănind ceștile în bucătărie. — Nu vreți să măncați, nu? a strigat ea după o vreme, pe un ton descurajator și un pic dezgustat. — Nu, mulțumim, mamă, a răspuns Sheba. S-a întors spre mine: — Tu ai vrea ceva, Barbara? Nu, nu, sunt ok... N-am prea multe în casă, a continuat mama ei. Dar dacă vreți ceva, a mai rămas niște curcan. — Nu, nu, a zis Sheba, nu ne e foame. A urmat o altă pauză lungă. Apoi Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pulbere pe fața de masă. Doamna Taylor a studiat biscuitul distrus în tăcere. — Zice că îi spui lui Richard că ai de lucru în atelier când nu ai, a zis. Apoi s-a uitat spre mine. Scuze pentru toate astea, Barbara. Probleme de familie. Mai vrei o ceașcă de ceai? Sheba s-a smucit spre fața uimită a doamnei Taylor. Arăta amenințător cu degetul: — Nu, a țipat ea. Nu. N-o să accept asta, mamă. E foarte frumos din partea ta că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
asta. Și cam ce meriți, atunci? Ceva respect, pentru început. — Da? Sheba a venit și s-a așezat pe pat. Polly s-a tras de lângă ea. — Sictir! a țipat ea. Sheba s-a uitat la mine și a zâmbit: — Știi, Barbara, a zis ea, cred că ar fi mai ușor dacă am fi singure. Sigur, am încuviințat eu. Sunt jos dacă ai nevoie de mine. Când am ajuns la baza scărilor, doamna Taylor s-a uitat la mine triumfătoare. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mea... a continuat doamna Taylor. — Te rog, mamă, lasă-ne un minut. Doamna Taylor a coborât scările după mine, în silă. Avea o față de zmeoaică. Toata casa vibra sub pașii ei. La refugiul de la primul etaj, m-am oprit. — Vino, Barbara, a zis doamna Taylor, ajungând în spatele meu. Să-ți arăt unde vei dormi la noapte. Am pus un pat pliant în biroul lui Ronald pentru tine. — Cred că totuși o să aștept aici, un pic, am zis. — Nu te prosti, draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns la scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
hol cum am auzit ușa deschizându-se. — Ele unde sunt? a întrebat de cum m-a văzut. Avea fața roșie și părul lipit de cap ca o pălărie cloche. Am arătat în sus: — O, Doamne, a zis ea. Îmi pare rău, Barbara. Nu mi-am dat seama că te-am lăsat în mijlocul unei asemenea situații. Am dat din cap: — Nu e nevoie să te scuzi. Hai, să ieșim din hainele astea ude. S-a așezat pe scări, iar eu am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
te-am lăsat în mijlocul unei asemenea situații. Am dat din cap: — Nu e nevoie să te scuzi. Hai, să ieșim din hainele astea ude. S-a așezat pe scări, iar eu am început să-i scot pantofii uzi. — Fii drăguță, Barbara, și sună tu la agenție în locul meu. Să vezi ce avion putem să prindem mâine, cât mai devreme. Tocmai sunam la informații după număr, când am auzit o tuse zgomotoasă de la primul etaj. Uitându-mă în sus, am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]