1,455 matches
-
Apostolescu, L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; Ralea, Scrieri, II, 81-98; V. Cerny, Essai sur le titanisme dans la poésie romantique occidentale entre 1815 et 1860, Praga, 1935; G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-31; H.H. Abrams, The Mirror and the Lamp. Romantic Theory and Critical Traduction, Oxford, 1953; J. Giraud, L’École romantique française, Paris, 1953; R.A. Foakes, The Romantic Assertion, Londra, 1958; P. Courthion, Le
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
LCF, 1975, 32; Negoițescu, Engrame, 112-118; Piru, Poezia, I, 292-303; Tașcu, Incidențe, 123-126; Balotă, Arte, 195-213; Cioculescu, Itinerar, II, 366-370; Fanache, Întâlniri, 19-23; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 60-71; Nicolae Manolescu, Radu Stanca - poet baroc, RL, 1978, 19; Ioana Lipovanu-Theodorescu, Teatrul tragic al lui Radu Stanca, RITL, 1978, 4; Manu, Eseu, 284-291; Nițescu, Poeți, 21-31; Simion, Scriitori, I (1978), 136-140; Ion Vartic, Radu Stanca, poezie și teatru, București, 1978; Mancaș, Trecut, 192-197; Ruja, Valori, 61-66
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
se recurge la metafora materialității, a consistenței grele (România e „o țară grea de gând muntos”). Predomină acum ludicul, ritmul cântecului născocit de copii, cu rime interioare și aliterații, cât și suflul puternic al evocărilor și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
schitul Sfântul Ioan. Purtătoare exemplară a stilului brâncovenesc, Mănăstirea Hurezi „exprimă tocmai tendința spre clasicism, nevoia de echilibru și coerență, poate tocmai din pricină că, monument domnesc, [ea] dă glas pe plan artistic nevoii de unitate și omogenitate a culturii naționale” 11. Barocul european, vădit în înclinația sa către un decorativism frenetic și somptuos, deslușit ici și colo în stilul brâncovenesc (ușor eclectic aici, în interpretarea zugravilor de la Hurezi), apare modificat în această alcătuire periferică, coabitând „cu sugestii ale picturii post bizantine de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de adus unele îmbunătățiri bisericii de la Curtea Veche, înălțată de Mircea Ciobanul [mormântul lui se află, desigur, în partea dreaptă a pronaosului], „omițându-l”, însă, măcar pe Constantin Brâncoveanu, deși „bogatul portal vestic [pe care îl adaugă] [este] decorat în barocului brâncovenesc” 47 - din temelia ei iaste zidită de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său Pătrașcu vodă cu frații săi, Radul și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și au zugrăvit. Iară când au fost acum în zilele bl
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
conceput în treizeci (sau chiar patruzeci) de volume și materializat parțial sub formă de conferințe experimentale, nu finalizează decât o singură fasciculă, Drama și teatrul religios în Evul Mediu (1942), precedată de o antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
I-II, îngr. și pref. I. Oprișan, București, 1973; Taurul mării, îngr. și pref. Valentin F. Mihăescu, București, 1987. Traduceri: Herondas din Kos, Arnoul Gréban, Hans Sachs, Francesco Andreini, Andrea Perrucci, Lope de Rueda, Andreas Gryphius, în De la mimus la baroc, pref. trad., București, 1933; William Shakespeare, Regele Richard al III-lea, București, 1934; Max Halbe, Tinerețe, București, [1942]; V. Ermilov, Cehov, București, [1948] (în colaborare cu Eugen Jenea); Stendhal, Roșu și negru. Cronica secolului al XIX-lea, București, 1950; ed.
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Kleist, Ulciorul sfărâmat, București, 1957; [Traduceri], în Scrieri, VIII, București, 1985. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 498-502; Perpessicius, Opere, III, 98-100, IV, 153-156, XII, 203-210, 302-305; Sadoveanu, Cărți, II, 21-23; Vianu, Opere, III, 517-523; G. M. Zamfirescu, „De la mimus la baroc”, „România literară”, 1933, 7; Al. Robot, „De la mimus la baroc”, RP, 1933, 4 611; Lucian Boz, „De la mimus la baroc”, ADV, 1933, 15 205; Biberi, Études, 127-129; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 115-116, 376-377; Cioculescu, Aspecte, 442-445; Streinu, Pagini, II
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
1985. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 498-502; Perpessicius, Opere, III, 98-100, IV, 153-156, XII, 203-210, 302-305; Sadoveanu, Cărți, II, 21-23; Vianu, Opere, III, 517-523; G. M. Zamfirescu, „De la mimus la baroc”, „România literară”, 1933, 7; Al. Robot, „De la mimus la baroc”, RP, 1933, 4 611; Lucian Boz, „De la mimus la baroc”, ADV, 1933, 15 205; Biberi, Études, 127-129; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 115-116, 376-377; Cioculescu, Aspecte, 442-445; Streinu, Pagini, II, 412-437; Șuluțiu, Scriitori, 301-316; Radu Lupan, Oameni dintr-un sfârșit
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
98-100, IV, 153-156, XII, 203-210, 302-305; Sadoveanu, Cărți, II, 21-23; Vianu, Opere, III, 517-523; G. M. Zamfirescu, „De la mimus la baroc”, „România literară”, 1933, 7; Al. Robot, „De la mimus la baroc”, RP, 1933, 4 611; Lucian Boz, „De la mimus la baroc”, ADV, 1933, 15 205; Biberi, Études, 127-129; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 115-116, 376-377; Cioculescu, Aspecte, 442-445; Streinu, Pagini, II, 412-437; Șuluțiu, Scriitori, 301-316; Radu Lupan, Oameni dintr-un sfârșit de veac, VR, 1955, 7; S. Damian, Încercări de analiză
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
una spectaculoasă, într-un stil inflamat, participativ, artist, mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
spațiul est- și sud-est european, cu preluarea și exercitarea funcțiilor ei de înnoire și modernizare, revendicându-se, cel puțin la nivelul elaborării textelor literare, dintr-un scientism pertinent ce transformă adesea arta în artificiu și discursul în structuri retorice savante, barocul - singurul curent cu răspândire continentală - nu putea să ocolească exercițiile de factură umanistă. Textele compun și comentează acum o altă imago mundi, în termeni împrumutați din surse ce se despart de cele tradiționale, dar fără a „divorța” definitiv. În ierarhia
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze o relație (ținând, de fapt, de acele programe renascentiste ce nu au putut penetra la timpul lor către Est) capitală pentru remodelările din structurile culturale românești și pentru integrarea unor seturi de idei, convingeri și atitudini
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
1972, 73, passim; G. Lăzărescu, N. Stoicescu, Țările Române și Italia până la 1600, București, 1972, passim; Alexandru Duțu, Sinteză și originalitate în cultura română (1650-1848), București, 1972, 90-168; Alexandru Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Muthu, Lit. rom., 55-92; Alexandru Duțu, Cultura română în civilizația europeană modernă, București, 1978, passim; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979; Virgil Cândea, Humanisme, Baroque
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
destinat să trezească uimire și surpriză; poate fi aici un gust baroc format sub influența liricii italiene de concetti, receptată prin intermediul poeziei neogrecești, ceea ce nu se confundă totuși cu încercarea de artă barocă, străină lui. Imaginea măștii, în Satiră, specifică barocului, are la V. numai un sens demascator, ce l-ar apropia de J.-J. Rousseau și de preromantism. Parodia (Tatăl nostru parodiat), gen foarte răspândit în iluminism, și acrostihurile grecești sunt nu numai virtuozitate, ci și plăcere de a construi și
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
care au marcat momente majore în evoluția acestei literaturi, demersul analitic din Istoria literaturii polone (I-III, 1986-1995) este precedat, în cazul fiecărei epoci, de prezentarea fundalului social-istoric și cultural. Având o documentare temeinică, lucrarea începe cu Renașterea, continuă cu barocul, cu secolul Luminilor și se încheie cu romantismul, volumul următor circumscrie realismul critic, naturalismul, mișcarea Tânăra Polonie și perioada interbelică, ultimul fiind consacrat în întregime contemporaneității. V. nu se hazardează în judecăți apodictice, ci se rezumă la formulări constatative, pornind
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
La Societé littéraire „Junimea”, pref. Pompiliu Marcea, București, 1968; Studii de stilistică, îngr. și introd. Sorin Alexandrescu, București, 1968; Corespondență, îngr. și introd. H. Zalis, București, 1970; Scriitori români, I-III, îngr. Cornelia Botez, pref. Pompiliu Marcea, București, 1970; Clasicism, baroc, romantism (în colaborare cu G. Călinescu, Matei Călinescu și Adrian Marino), Cluj, 1971; Scrieri literare, îngr. Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu și Gelu Ionescu, pref. Gelu Ionescu, București, 1971; Opere, I-XIV, îngr. Sorin Alexandrescu, Matei Călinescu, Gelu Ionescu, Cornelia Botez
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
tinde să probeze că Istoria... nu este numai un monument de limbă singular, dar și o operă de o paradoxală modernitate. Unul dintre cele mai productive efecte provocate de T. a fost declanșarea unei lungi discuții, nici azi încheiată, asupra barocului în literatura română. În altă carte, Eseu despre etapele creației (1975), autoarea trece spre domeniul teoriei literare și încearcă să surprindă dialectica actului creator sau felul cum își află matca structura operei. Se pleacă de la legenda Meșterului Manole, socotită un
TANASESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
Lucian Blaga, Mateiu I. Caragiale, Hortensia Papadat-Bengescu și Camil Petrescu. În pofida excelenței exegetice, a mult apreciatului său spirit analitic, de reală finețe, concluziile la care ajunge exegetul sunt mai mult decât îndoielnice. A vedea în Neagoe Basarab un precursor al barocului, hombre secreto, cu un veac înaintea lui Baltasar Gracián, în Cantemir un antecesor al romantismului european și un pesimist mai radical decât Eminescu, a susține că Negruzzi îl anticipează pe Gustave Flaubert pe linia realismului integral, că Alecsandri prefigurează fie
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
literar cu identitate și cuprindere relativ clar definite - cum au fost simbolismul, parnasianismul, dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în postmodernitate. Acest mod de a-l concepe este îndrăzneț și riscant, dat fiind că p. se raportează la trecutul recent și prezentul imediat, epoci
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de prim rang. Calea sinuoasă străbătută de critica literară în epoca modernă răsfrânge - crede exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M.
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate aceste sinteze, despre literatura română și cea universală, presupun cercetarea unui material vast ce depășește mult problematica enunțată. Atelierul critic și
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate aceste sinteze, despre literatura română și cea universală, presupun cercetarea unui material vast ce depășește mult problematica enunțată. Atelierul critic și materialul de construcție capătă determinări mai precise în Profiluri literare (1972), Jurnal de cărți (I-VII
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1973; Cultura europeană în epoca luminilor, București, 1974; Metamorfozele criticii europene moderne, București, 1975; ed. 2, București, 1998; Lecturi și sisteme, București, 1977; Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne, București, 1986; Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1995; O viață trăită, o viață visată, București, 1996; Introducere în
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]