731 matches
-
ceilalți, și ca tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame, filme muzicale, comedii sexy italiene, în westernuri mexicane. O văzusem pe Caduta umilindu-se și făcând pe grozava și îmbufnându-se și zâmbind batjocoritor. Când eram puști, noaptea obișnuiam să fac laba cu gândul la ea - ca mai toți, de altfel. Și cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât îmi venea să mi-o iau la labă acum. În tinerețe avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe pat, ca pentru un consult medical. Da, exact cu așa ceva semăna: cu o teribil de îngrozitoare, mult amânată și sinistru de elegantă vizită la un ginecolog. De ce nu te faci mai comod? spuse ea, cu o nuanță de indignare batjocoritoare în glas. M-am afundat ascultător, încă un centimetru sau doi, în perna densă și pufoasă. — Nu, scoate-ți halatul! Într-un minut vom fi iar împreună. Așa că am rămas gol, în umezeala sufocantă a camerei, așteptând-o pe She-She
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eleganță imposibilă a tăiat-o în camera mea ținând în mână câteva pungi de plastic. — Pe pat, domnule? m-a întrebat el. — Da. Nu, făcui eu. Nu le mai vreau. M-am răzgândit. Ia-le înapoi. Îmi aruncă o privire batjocoritoare și își ridică bărbia nobilă. — Condițiile de cumpărare sunt trecute pe chitanța dumneavoastră, domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de zece... În următoarea oră am intrat în posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi aruncă o privire în care se citea ceva teribil și, pe când taxiul ei se punea iar în mișcare, fața îi căzu, în timp ce limba ei curată i se strecură din gură, atârnându-i cu un aer tâmp sau de nebunie batjocoritoare, sau care își recunoștea apartenența la o ereditate cu grave probleme mentale. Am simțit cum mi se strânge inima și cum îmi bâzâie scalpul. De ce? Doar renunțasem la alcool de trei zile. Nu-i nimic rău să te lași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
convins că ceva s-a întâmplat. Kaan nu avea deloc aptitudini cameleonice. - Chiar există cineva care să fie interesat de obiectele ăstea de artizanat pe care tot spuneți că le cărați de aici?! se miră Kaan cu o nuanță aproape batjocoritoare urmărind atent figura secundului. - Există și amatori și colecționari pasionați care vor să aibă artefactele aduse de noi de pe Terra, locotenente. Niciodată nu văzuse vreun Gardian care să omită protocolul. Iar modul de exprimare al lui Kaan era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi băiatul îi făcea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Dar nici fără ea. Rămas pe gânduri, împături mecanic scrisoarea, pe o diago nală, apoi pe alta, și iarăși un pliu, și apoi altul, până când umflă dintr-o singură suflare un drăcușor scris pe toate părțile, ce rânjea la el batjocoritor. Trecură câteva zile, apoi o săptămână de când fata trebuia să se-ntoarcă din tabără. Victor nu primi nici un telefon. Sună el, în cele din urmă, și-i răs punse o mătușă. Fata era de mult în oraș, iar acum plecase
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de acest fel. Satiricul, ca element esențial al satirei, începe să însemne ridiculizarea aspectelor negative, prin ironia mușcătoare la adresa moravurilor și a viciilor din viața socială și individuală. Satiricul se raportează subînțeles la un model moral, criticând incisiv și deseori batjocoritor, cu singurul scop al îndreptării morale. Perceput ca o variantă extremă a comicului, satiricul presupune o maximă detașare de obiect, iar indignarea, revolta și disprețul sunt sentimente care îl încearcă în egală măsură pe autor ca și pe cititor. Satiristul
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care derivă, sarcasticul realizează o critică severă a defectelor și viciilor, condamnând fără menajamente lipsa de demnitate a viciilor și moravurilor de orice fel. Vizând eradicarea răului, sarcasticul nu se dă în lături de la nimic: supraaccentuarea trăsăturilor negative, tonul jignitor, batjocoritor și limbajul dur, violent chiar. Grav în esență, sarcasticul presupune o reacție simultană de râs disprețuitor, dar amar. Rosenkranz arată că urâtul este inseparabil legat de noțiunea de frumos, deoarece aceasta din urmă păstrează permanent în evoluția ei posibilitatea urâtului
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Asiei, închise în colivii mici din ramuri de răchită împletite cu zăbrele subțiri de aur; apoi oferi sucuri de fructe exotice, sosite de curând pe mare din provincia Africa, aromatizate cu vin. — S-a întors credinciosul Herodes din Judaea, șopti batjocoritor Asiaticus. Parcă regatul lui ar fi la Roma, nu în ținutul său. Herodes se apropia de Împărat ținând cupa de vin în mână; toți crezură că voia să închine în sănătatea lui. El însă îi șopti: — Ce-ai putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și se bețivăneau odraslele celor mai bogați oameni din municipiu, ale patronilor, ale conducătorilor politici și administrativi, ale notabilităților judiciare, polițienești, jandarmeriei, pompieriei și mogulilor gunoieri. Era, cum zic, locul,în care, toți aceiaîși puneau în evidență, ei între ei, batjocoritoarea viață de huzur, pe care o duceau, ca într-un cerc închis,în cercul mare al vieții de obidă, de umilințe și de jafuri, pe față și pe sub față, în care se zbătea, poporul, numit, atât de mărinimos, ROMÂN! Zi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putut reprezenta sursa unei proiecții. Nimic. Nu se putu Împiedica să nu zîmbească. - Și... ce zicea inscripția? Marie Îi povesti de scrisoarea găsită asupra corpului lui Gildas și care fusese brusc reprodusă pe perete, la lumina unui fulger. În fața aerului batjocoritor al interlocutorului ei, renunță să mai continue. - De fapt, nu mai știu, nu era nimic... Lumina furtunii, desigur... Îmi pare rău, sînt obosită... Fata asta știa cu siguranță mai multe decît spunea, gîndi Lucas. Cine știe dacă nu cumva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un mediu care avea să-i fie definitiv ostil. Polițistul, În aparență indiferent la prezența și la zîmbetul ei batjocoritor, o dădu la o parte așa cum alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uită la el cu mirare și așteptă să rămînă singuri ca să Întrebe ce-l apucase să solicite vizita celulei. - Crezi cumva În pereții care vorbesc? - Aș fi spus absolut orice ca să te scap de tipul ăsta. Marie avu un zîmbet batjocoritor pe care Lucas preferă să nu-l bage-n seamă. - Și, vorbind acum serios, e Întotdeauna extrem de instructiv să vezi locul unde un om și-a petrecut o parte atît de mare din viață, afirmă el cu aplomb. Precedîndu-i În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i se vârî printre gânduri. Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac dintre toți. — Ce părere ai, messer Durante, despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
am spus să te uiți vineri? m-a chestionat ea. — Păi, am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în semn de dezgust. — Dumnezeule, Claire, fă-ți un bine și maturizează-te dracului o dată! Nu crezi că se poate ca agentul cel drăguț să te fi mințit? Că s-ar putea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi! Parșivul! Știa că Își făcuse praf fondul secret și că o bună bucată de timp va fi nevoit să ocolească restaurantul. Ajută-mă, Doamne, să-mi amintesc și te voi sluji cu credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
colegii tăi. Un nor a trecut peste fața lui Re-mose și mi-am amintit băiețelul care plângea când găsea câte un pui de rață mort în grădină. Dar fiul meu nu mi-a povestit despre răutățile colegilor, nici despre țipetele batjocoritoare care îl însoțeau peste tot în primul an de școală: „Unde e tatăl tău? Tu n-ai tată”. Re-mose nu vorbea despre singurătatea lui, care crescuse când devenise cel mai bun din clasă, iar profesorul îl remarcase și-l făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
datorită căruia în cele din urmă am scăpat - e drept că numai eu gândeam astfel - de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase „ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața ochilor în clipa aceea. Vasăzică ajunsesem vrednic de milă? Ne-am despărțit într-un mod care nu e foarte onorabil pentru un bărbat și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mea?” a apelat el, în disperare de cauză, la o vorbă mare. La care frate-său a izbucnit în râs. „Conștiința? Conștiința ai zis?” Și nu se mai putea opri. „Mă c.. pe conștiința ta, i-a strigat mânios și batjocoritor. Ai auzit?” Și a repetat fraza. „Asta fac cu conștiința ta. Conștiința, băiatule, e cel mult o cârpă cu care-ți ștergi pantofii. Doar la asta e bună. Așa că nu mai vorbi prostii. Mai bine pregătește-te de nuntă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară prin geamuri și m-a invitat, tot jovial, să iau loc în fotoliul din fața mesei. Bănuiam că din spatele ochelarilor fumurii mă privea batjocoritor și asta mă enerva. Dar limbajul, gesturile, tonul erau politicoase, binevoitoare. „Fumezi?” m-a întrebat. În fața lui era o scrumieră plină de cenușă și țigări stinse. Alături, un calendar de birou și multe creioane. Fără să aștepte să-i răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]