723 matches
-
ești pe cale să devii tată, iar eu încerc să-mi repar căsnicia cu prietenul tău cel mai bun. El își trase mâna încet. —Mark părea de neclintit când spunea că nu se va întoarce la tine. Eu făcui o grimasă batjocoritoare. Se pare că ai reușit să-l convingi s-o facă. Kieran privi fix candelabrele luxoase presărate pe tavanul decorat. —Nu-mi vine să cred că am făcut asta. Fu rândul meu să-l iau de mână. —Ai făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
piatră ale Vienei, vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zar aruncat - „le sort en est jeté“ - și pierduse. Nu intenționa să mai riște Încă o umilință asemănătoare. Presimțirea eșecului, pe care o trăise traversând St James’s Square, nu Îl pregătise pentru legarea la stâlpul infamiei de către o mulțime batjocoritoare, În fața aproape tuturor cunoscuților săi din Londra. Amintirea clipei Îngrozitoare, crescendoul ondulat al gălăgiei care Îl Întâmpinase În timp ce se Întorcea să Înfrunte marea de chipuri, „Huo! Huo! Huo!“, Îl făcea și acum să roșească, În timp ce străbătea pe jos străzile Întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui Barry Josselin, Îi datorăm faptul că rasa noastră este cu zece până la douăzeci de centimetri mai Înaltă decât acum treizeci de ani, femeile și bărbații deopotrivă?“ Ajuns aici cu lectura șpalturilor, Henry izbucni Într-un hohot nestăpânit, uriaș și batjocoritor, și azvârli foile pe jos, speriind-o pe Tosca, adormită la picioarele lui, lângă foc, făcând-o să sară cât colo și să se refugieze legănat În colțul opus al Încăperii, lătrând supărată. — Vai de mine, vai de mine, Tosca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
străduiesc să evit imagini la mâna a doua - scene din filme, lucruri citite -, mi se pare că îi aud pe cei doi domni mai în vârstă - sau care mie, atunci, îmi păreau mai în vârstă - și purtând uniformă cum râd, batjocoritor și compătimitor totodată, ca și când ar fi știut ce anume îl aștepta pe băiatul în pantaloni scurți. Mâneca stângă a vestonului purtat de plutonier era goală. Apoi timpul a trecut. Ne-am obișnuit cu viața de baracă în paturile cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
le făcea plăcere să iasă la ora prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră năbădăioasă, le făcea cel puțin să zâmbească. Câte îndemnuri, multe batjocoritoare, nu a trebuit să îndur! În țoalele mele de lucru, în drilul meu cârpit de atâtea ori și tot mereu în conflict cu animalul încăpățânat care voia de fiecare dată s-o apuce în direcția opusă și behăia cât îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să roșesc, mult stimate don Parodi, că În noaptea aceea am dormit Îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În noaptea aceea m-a chinuit un coșmar de toată spaima. În ritornello, vocea batjocoritoare a lui Goliadkin repeta: N-am să spun unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Într-un etui prețios, șuetele la care trăncăneam din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu au ieșit niciodată, desigur, din sfera oralității, căci Însăși severitatea operei le respingea. Nu există, oare, o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dar ceea ce au inventat cu privire la fictivul Bonavena, Bioy a crezut că s-a Împlinit aproape simultan În Robbe-Grillet și școala sa, sau chiar i-a precedat: „Și este foarte adevărat că În Franța au luat cronica noastră drept o aluzie batjocoritoare la adresa lui Robbe-Grillet, deși adevărul e că nici nu ne-am amintit de el când am scris-o. [...] Toate situațiile au fost inventate de noi, fără să urmăm modele reale. Cronicile sunt atât de caricaturale, Încât nu au nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți irosești viața?“. I-a trebuit timp să-i înțeleagă vorbele, că nu la el se referea, ci la amândoi și poate mai mult la ea însăși. Numai uimirea surdă îl împiedicase să-i răspundă pe un ton răstit și batjocoritor că are o meserie, are nenumărate planuri și nu-i nici o catastrofă că, la cei nici treizeci de ani ai săi, n-a realizat ceva epocal, așa cum nici nu se știe dacă va realiza vreodată, esențial este că el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încercarea de a face ca tonul meu să pară lejer. Nu cred că e o idee prea bună. Deși sunt sigură că și lui i-ar face plăcere să te cunoască. A râs și el, dar râsul lui a devenit batjocoritor și disprețuitor. — Glumeam, Andrea. Sunt sigur că prietenul tău e un tip grozav, dar nu sunt foarte interesat să-l cunosc. — Nu, bineînțeles. Sigur, adică, știam ce voiai tu să... — Trebuie s-o iau din loc. Sună-mă dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Vocea Îmi tremura puțin, nu reușeam defel să mi‑o controlez cu totul. —... dar nu prea reușim să Îl găsim pe domnul Lagerfeld. Am sunat deja În cel puțin opt... Nu prea reușim să Îl găsim? m‑a maimuțărit ea batjocoritor, cu glas pițigăiat. Cum adică „nu prea reușim să Îl găsim“? Care anume din cele șase cuvinte care formaseră fraza cu pricina Îi crea dificultăți de Înțelegere? m‑am Întrebat eu. Nu. Prea. Reușim. Să. Îl. Găsim. Mie una mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
indivizi de la universitate, tineri deștepți cu pipe și ochelari și cravate tricotate. Apoi Îi veni un gînd și mai nefericit. Își imagină că Fraser ar fi cu o fată. O văzu foarte precis: solidă, grasă și rumenă, cu un rîs batjocoritor, cu buze roșii și umede și cu o respirație care mirosea a sherry. PÎnă să aibă acea viziune oribilă, avusese de gînd să meargă la ușa principală, ca un musafir obișnuit, și să sune la sonerie. Acum, pentru că devenise nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de acord? Întrebă Fraser. Nu poți să fii sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească, mai mult ca sigur. Una din chestiile alea create nebunește pentru a le pacifica pe bătrînele flămînde de sex. RÎse batjocoritor. Ca Serviciul Voluntar al Femeilor. Walting părea rușinat. — Ei bine, nu știam de chestia asta. — Oricum, nu-i atît de deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum a spus Watling. Amîndoi credeți că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
argintii, ca obiectele dintr-o fotografie. — Se zice că dac-are scris pe ea numele tău, spuse Duncan, o s-ajungă la tine oriunde te-ai afla. — La asta m-aș fi așteptat s-aud de la unul ca Giggs, rîse Fraser batjocoritor. Dar cînd o spune el, mă gîndesc că și-ar putea imagina că pe undeva, În Împrejurimile Berlinului e o fabrică care pune pe ea ștampila Giggs, R, Wormwood Scrubs, Anglia. — Ce vroiam eu să zic, spuse Duncan, este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În picioare. Puteți să spuneți curții, vă rog, doamnă Shattock, acesta fiind numele dumneavoastră corect, dacă nu mă Înșel, ce le-ați oferit copiiilor dumneavoastră, Emily și Benjamin, de Crăciun? — Păi, nu-mi amintesc exact. Nu-și amintește, o imită batjocoritor avocatul acuzării. Dar s-ar putea spune, nu-i așa, că s-au achiziționat cadouri În valoare de 400 £? — Nu aș putea spune precis... Pentru doi copii de vârstă mică, doamnă Shattock. Patru. Su-te. Lire. Ar trebui să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mult mă bazez pe el ca supapă; lipsită de semnele lui de atenție liniștitoare, eram pe cale să explodez. Joi, Într-o parcare, catedrala St David 15.47: Tocmai scot căruciorul lui Ben din portbagajul mașinii când Începe să toarne; ploaie batjocoritoare, ploaie nebună, ploaie gen Gene Kelly cântând În nenorocita de ploaie. Încerc să fixez copilul cu toate curelele căruciorului: corpul Îi devine din ce În ce mai țeapăn pe măsură ce eu Îmi pierd răbdarea. Mă simt ca o infirmieră de la un azil de nebuni Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată cu ochelari, genul intelectuală. Nu i-a zâmbit batjocoritor, ca Anda. Nu l-a luat peste picior, ca atâtea altele, și nici nu s-a apucat să-l mângâie pe obraz ca pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de-i venise s-o strângă de gât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea marea schimbare, ieșirea din pie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi preferat câteva picanterii, poate povestea unor infidelități. Nu mi-a fost dat să aud decât o expunere de motive Încadrabile, În cazul unui divorț, la nepotrivire de caracter. Cărțile care-i plăceau ei Îl făceau pe el să surâdă batjocoritor. Prietenii ei erau ținta impolitețurilor lui. Copiii trebuiau sau nu duși la biserică? Era obligatoriu să fie hrăniți cu carne? De ce nu-și făcea timp doar pentru ei doi? Ca să fie cu el, trebuia să fie și În C.a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei. Privește spre Marius, de parcă abia atunci l-ar fi remarcat: Eroul din tranșee s-a întors printre noi! Ce plăcere neașteptată! Rânjește batjocoritor, apropiindu-și fața congestionată de a celuilalt. Cu adevărat neașteptată! Cei doi intraseră într-un conflict deschis în urmă cu patru ani când conștiința politică a lui Iorgu se "înverzise" brusc, ajungând un fel de șef în cuibul legionar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
anumite amintiri legate de un limbaj să spunem nepotrivit între noi, la un anumit moment dat. Dar acum, toate aparțin de mult trecutului. Singura mea dorință este înfrângerea hidrei fasciste. Și a mea bineînțeles, răspunde Marius privind în ochii negri, batjocoritori. Aceiași ochi care la nunta Cellei Marinescu, în fața lui Paul, se arătaseră umili și servili. O clipă, involuntar, se întunecă la față. Cunoaștem, cunoaștem, rânjește condescendent Iorgu în timp ce stinge țigara în scrumiera aflată pe birou. Marius simte cum sângele începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simplu se bloca, incapabil să mai facă o mișcare sau să gândească coerent, speriat de ceea ar putea fi ascuns acolo, în beznă. Acesta și fusese adevăratul motiv pentru care plecase din fosta lui unitate combatantă SS, urmărit de privirile batjocoritoare ale celorlalți camarazi. Ticăloși care visau doar cruci de fier și o moarte glorioasă! De abia aștepta să se întoarcă la ei cu noile grade de Stardantenführer151 promise de Kaltenbrunner în persoană. Le va arăta el atunci lepădăturilor ălora! Pironește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și prin mânuirea abilă a ironiei în diferite situații: " Peste câtva timp, flăcăul se întoarse cu caii. <<N-am spus eu?>> reflectă Moromete din nou, ridicându-se de pe așchii și vorbind tare: - Unde vii, mă, cu ei, Nilă? îl întrebă batjocoritor. - Cum unde vin? răspunse Nilă, nedumerit. Adică da! exclamă Moromete. Treci cu ei încoa să cadă salcâmul pe ei.” Simularea prostiei este una din formele ironiei prezente în comportarea aparent naivă a unor personaje cu scopul de a-l pune
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
pândit și invitat în aceeași casă unde știam că o să vină și el, l-am întrebat, după ce i-am repetat ceea ce spusese despre mine, ce cărți scrisese Plotin? "N-o să ți le înșir acum pe toate", a zis el râzând batjocoritor și plin de sine. "Nu trebuie să le înșiri pe toate, i-am răspuns sarcastic, fiindcă n-a scris decât una singură... Dar acum am un lapsus, nu vrei să-mi spui dumneata cum se numește?" "Despre suflet", zice. "A
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]