1,164 matches
-
Se cunosc următoarele polisulfuri ale cuprului Cu2S3, Cu2S5, Cu2S6, Cu2S7 care se prezintă ca substanțe amorfe de culoare brună. Se cunoaște de asemenea sulfura bazică 5CuS ∙ CuO. Sulfitul cuprului bivalent CuSO3 este foarte nestabil și se obține prin tratarea carbonatului bazic sau a hidroxidului de cupru divalent cu apă saturată cu SO2 gazos. Se cunosc sulfiții bazici 2CuSO3 ∙ Cu(OH)2 ∙ 1⁄2 H2O galben și CuSO3 ∙3CuO ∙ 7H2O galben - verzui. Sulfatul anhidru al cuprului divalent CuSO4 se obține prin deshidratarea
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
de culoare brună. Se cunoaște de asemenea sulfura bazică 5CuS ∙ CuO. Sulfitul cuprului bivalent CuSO3 este foarte nestabil și se obține prin tratarea carbonatului bazic sau a hidroxidului de cupru divalent cu apă saturată cu SO2 gazos. Se cunosc sulfiții bazici 2CuSO3 ∙ Cu(OH)2 ∙ 1⁄2 H2O galben și CuSO3 ∙3CuO ∙ 7H2O galben - verzui. Sulfatul anhidru al cuprului divalent CuSO4 se obține prin deshidratarea hidraților săi la 250°C sau sub acțiunea H2SO4 concentrat, prin acțiunea H2SO4 concentrat la cald
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
densitatea 3,6 g/cm3, se transformă în CuSO4 ∙ 5H2O sub acțiunea umidității din aer, se dizolvă în apă, glicerină, în acid sulfuric, în diferite amine și sunt greu solubile în amoniac lichid Prin încalzirea combinației CuSO4 rezultă o sare bazică și apoi monoxidul de cupru CuO negru. La cald hidrogenul, monoxidul de carbon și carbonul reduc sulfatul cuprului divalent. Sulfatul anhidru al cuprului divalent servește la prepararea alcoolului absolut, deoarece este avid de apă și este greu solubil în alcool
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
și sunt solubile în apă. Prin încălzire, pentahidratul sulfatului de cupru divalent se deshidratează astfel. Soluțiile apoase ale sulfatului de cupru divalent sunt albastre, au reacție acidă datorită hidrolizei și se obțin prin dizolvarea cuprului, monoxidului, hidroxidului sau a carbonatului bazic de cupru în acid sulfuric : Din soluțiile concentrate ale sulfatului de cupru divalent se separă cristalele albastre de CuSO4 x 5H2O Sulfatul de cupru cu sulfații metalelor alcaline sau cu sulfatul de amoniu formează sulfați dubli izomorfi. . Se cunosc sulfații
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
fier divalent. Prin acțiunea unui exces de NH3 gazos asupra sulfatului hidratat de cupru divalent se formează combinația [ Cu( NH3)4]SO4 ∙ H2O. Prin tratarea soluției apoase de sulfat de cupru cu soluție foarte diluată de NH4OH se precipită sulfatul bazic Cu2(OH)2 ∙SO4 de culoare verde. Sulfatul cuprului divalent cu hidroxilamina formează complexul [ CuNH2OH]SO4, care se descompune în apă și este stabil în aer, în soluție de eter sau de alcool etilic absolut. Prin acțiunea monoxidului de carbon
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
seleniatului de cupru bivalent CuSeO 4 ∙ 2H2O se prezintă în microcristale incolore și monohidratul CuSeO 4 ∙ H2O ca pulbere albă. Se cunosc seleniații dubli cu formula generală Me SeO4 ∙ CuSeO 4 ∙ 6H2O ( unde Me ͥ = K+, Na+, NH ) și seleniatul bazic SeO3 ∙ 4CuO ∙ nH2O, unde n = 2, 3, 4. Azotatul cuprului divalent Cu(NO3)2 ∙ nH2O ( unde n = 3, 6, 9 ) se separă din soluțiile concentrate rezultate prin dizolvarea cuprului metalic în soluție de acid azotic concentrat și prin dizolvarea oxidului
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
n = 2, 3, 4. Azotatul cuprului divalent Cu(NO3)2 ∙ nH2O ( unde n = 3, 6, 9 ) se separă din soluțiile concentrate rezultate prin dizolvarea cuprului metalic în soluție de acid azotic concentrat și prin dizolvarea oxidului, hidroxidului sau a carbonatului bazic de cupru divalent în HNO3 diluat. Sarea anhidră Cu(NO3)2 albă-verzuie se separă la răcirea soluției formate prin dizolvarea trihidratului Cu(NO3)2 ∙ 3H2O în HNO3 fumans sau prin agitarea la 0°C a azotatului de acetil cu monoxid
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
este un oxidant energic care transformă fosforul în acid hipofosforic. Azotatul tetramminocupric [Cu(NH3)4](NO3)2 rezultă sub formă de cristale ortorombice albastre, prin acțiunea amoniacului gazos asupra unei soluții calde și saturate de azotat de cupru divalent. Azotatul bazic al cuprului divalent Cu(NO3)2 ∙ 3Cu(OH)2 rezultă prin fierberea soluțiilor diluate ale azotatului neutru de cupru divalent, prin tratarea oxidului hidratat brun CuO ∙ nH2O, a hidroxidului sau a carbonatului bazic de cupru cu o soluție de azotat
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
saturate de azotat de cupru divalent. Azotatul bazic al cuprului divalent Cu(NO3)2 ∙ 3Cu(OH)2 rezultă prin fierberea soluțiilor diluate ale azotatului neutru de cupru divalent, prin tratarea oxidului hidratat brun CuO ∙ nH2O, a hidroxidului sau a carbonatului bazic de cupru cu o soluție de azotat neutru de cupru divalent, prin adăugarea unei cantități mici de hidroxid alcalin ( sau hidroxid de amoniu) la soluția azotatului de cupru divalent și prin încălzirea la circa 186°C a azotatului hidratat de
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
ale P4O10 tratate cu CuO și se prezintă sub formă de cristale verzi, care au densitatea 3,4 g/cm3 și duritatea 3-4 in scara Mohs. Dacă aciditatea soluției apoase a P4O10 tratate cu CuO este redusă, se formează sarea bazică Cu3(PO4)2 ∙ Cu(OH)2. Prin acțiunea unei soluții de acid fosforic asupra hidroxidului de cupru divalent se formează combinația 2Cu3(PO4)2 ∙ 2CuHPO4 ∙ 7H2O metastabilă. În natură se întâlnește combinația Cu3(PO4)2 ∙Cu(OH)2 ∙ 2H2O, care
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
dizolvă în amoniac (cu formare de amine complexe), în acizii minerali diluați, în pirofosfații metalelor alcaline (cu formare de săruri duble) și se descompun sub acțiunea hidroxizilor alcalini, a hidrogenului sulfurat sau a sulfurilor alcaline. Se cunoaste, de asemenea, pirofosfatul bazic al cuprului divalent Cu2P2O7 ∙ 2Cu(OH)2 ∙ 3H2O. Prin încalzirea CuO cu acid fosforic de densitate 1,68 - 1,67 g/cm3 sau prin încalzirea la 316°C a produsului rezultat prin evaporarea la sec a soluției diluate de acid
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
alcalini și în majoritatea acizilor. Arseniții și arseniații cuprului divalent. Se cunosc numerosi arseniți și arseniați ai cuprului divalent, ca de exemplu verdele lui Schelee. Carbonații cuprului divalent. Prin acțiunea carbonaților alcalini asupra soluțiilor sărurilor de cupru divalent rezultă carbonați bazici ai cuprului divalent, a căror compoziție este determinată de condițiile de precipitare. Cu(OH)2 sau O = C se găsește în natură ca mineral O - Cu - OH si se poate obține prin tratarea soluțiilor de sulfat de cupru cu cantitatea
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
în monotiocianat de cupru. Dupa uscare rapidă, ditiocianatul de cupru poate fi păstrat bine la temperatură obișnuită. Acetatul cuprului divalent Cu(CH3COO)2 ∙ H2O se separă prin concentrarea la 30°C a soluțiilor care au rezultat prin dizolvarea oxidului, carbonatului bazic sau a acetatului bazic de cupru divalent în acid acetic și prin tratarea sulfatului de cupru cu acetat de calciu, cu acetat de bariu sau de plumb. Combinația Cu(CH3COO)2 ∙ H2O se prezintă în cristale clinorombice, verzi - închis ( cu
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
Dupa uscare rapidă, ditiocianatul de cupru poate fi păstrat bine la temperatură obișnuită. Acetatul cuprului divalent Cu(CH3COO)2 ∙ H2O se separă prin concentrarea la 30°C a soluțiilor care au rezultat prin dizolvarea oxidului, carbonatului bazic sau a acetatului bazic de cupru divalent în acid acetic și prin tratarea sulfatului de cupru cu acetat de calciu, cu acetat de bariu sau de plumb. Combinația Cu(CH3COO)2 ∙ H2O se prezintă în cristale clinorombice, verzi - închis ( cu nuanță albastră ), care sunt
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
5H2O sub formă de cristale albastre, care pierd apa de cristalizare la 140°C și se descompun la 250°C. Prin fierberea soluțiilor apoase ale acetatului de cupru divalent se separă cristale albastre ( solubile în exces de amoniac ) de acetați bazici de cupru divalent. Acetații bazici ai cuprului divalent sunt folosiți la combaterea tăciunelui la cereale și ca pigment în vopselele de ulei cu apă. Acetatul cuprului divalent cu acetatul de amoniu sau cu acetații a o serie de elemente formează
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
albastre, care pierd apa de cristalizare la 140°C și se descompun la 250°C. Prin fierberea soluțiilor apoase ale acetatului de cupru divalent se separă cristale albastre ( solubile în exces de amoniac ) de acetați bazici de cupru divalent. Acetații bazici ai cuprului divalent sunt folosiți la combaterea tăciunelui la cereale și ca pigment în vopselele de ulei cu apă. Acetatul cuprului divalent cu acetatul de amoniu sau cu acetații a o serie de elemente formează acetați dubli 2Cu(CH3COO)2
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
de fermentație și putrefacție, procesele digestiei enzimatice. Putrefacția, localizată în a doua porțiune a intestinului gros, se realizează sub acțiunea bacililor putreficus, perfringens, aminofilus și sperogenes, constând din dezaminarea și decarboxilarea resturilor proteice nedigerate, formatoare de baze aminice cu reacție bazică și toxicitate mare: dezaminarea fenilalaninei produce acid benzoic, a tirozinei → fenol, a triptofanului → indol și scatol, a argininei → ornitină și putresceină, a lizinei → cadaverină, a histidinei → histamină etc. Absorbiți, acești compuși sunt conjugați în ficat. Cele două procese se găsesc
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
propriul său precursor. Tripsina, obținută în stare pură de Northrop (1934), este o endopeptidază ce scindează atât moleculele proteice mari, cât și peptidele simple. Acționează în mod specific rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminați bazici: uzina și arginina. Această acțiune câștigă în eficacitate dacă proteinele au fost în prealabil supuse acțiunii pepsinei. Tripsina este activă și asupra nucleoproteinelor până la scindarea acestora în acizi nucleici, stadiu de la care acțiunea este preluată și dusă mai departe de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
1902 stimularea secreției pancreasului exocrin, denervat, la injectarea intraduodenală de HC1. În 1961, Jarpes și Mutt purifică secretina, iar, în 1966, Bodanski sintetizează pentru prima dată hormonul, produs apoi pe scară industrială de Wünsch, în 1972. Secretina este un polipeptid bazic, format din 27 de aminoacizi, din care 14 aminoacizi comuni în secvență structurală cu ai glucagonului. Hormonul este eliberat în circulația generală de către celulele S din mucoasa duodeno-jejunală. Cel mai puternic factor stimulator al eliberării de secretină îl constituie concentrația
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de urmărire prospectivă, la un grup de finlandezi vârstnici (65-74 ani). Trebuie precizat (ulterior, a fost evidențiat, utilizând separarea în cromatografie lichidă de mare performanță în combinație cu imunodozarea) că materialul măsurat ca proinsulină clivată 32,33 prezintă lipsa aminoacizilor bazici terminali ai joncțiunii lanțului B cu peptidul C și este de fapt proinsulină clivată 31,32 (53). Subiecții care au progresat la NIDDM au manifestat „la start” o creștere disproporționată a proinsulinei relativ la nivelurile insulinei. Ei au prezentat de asemenea
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
și granitică . 2. zonele de rift în care generarea magmelor și ascensiunea lor se face prin decompresarea care are loc în litosferă , ca urmare a formării riftului 3 . Natura fundamentală a magmelor e bazaltică. În zonele oceanice magma bazaltică este bazică mai acidă, iar în rifturile intracontinentale eate alcalină, de natură potasică.(fig.8.) 3. zonele fierbinți ( hot spot) se găsesc în anumite sectoare din interiorul plăcilor litosferice continentale și oceanice unde se formează mari mase de magmă , datorită unor curenți
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
de magmă , datorită unor curenți de convecție din manta .( fig.9) Magma urcă spre suprafață și produce boltirea sau străpungerea litosferei. În cazul litosferei oceanice fenomenul se numește “ vulcanism de insulă oceanică “ . Natura fundamentală a magmelor de acest tip este bazică - alcalină . 1. 3 RIFT, rifturi, s.n. (Geol.) -ir de rupturi ale scoarței terestre sub fundul oceanelor.fisură în sol făcută de un râu. - Din fr., engl. rift.) Caracteristicele principale ale magmelor sunt temperatura, presiunea, vâscozitatea și compoziția chimică. - Temperatura magmelor
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
compoziția chimică. - Temperatura magmelor poate fi măsurată direct, în torenții și lacurile de lave incandescente sau indirect prin studiul compoziției rocilor și mineralelor. Lavele au temperaturi variabile în funcție de compoziția chimică. Cele mai ridicate temperaturi cuprinse între 10002000 0C caracterizeayă lavele bazice. Teoretic se presupune că lavele ultrabazice au temperaturi de până la 18000C . În prezent nu se cunosc lave ultrabazice, dar se presupune că cele foarte vechi ( numite komatii) au avut aceste temperaturi. Lavele intermediare au temperaturi cuprinse între 800- 10000C Lavele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
are conținut mai mare de 25% , magmele sunt de natură carbonatică . Magmele cu conținut în alcali reprezintă 17-18 % din totalul lor. - Oxidul de natriu Na2O are o procentaj de 0,01-15% - Oxidul de kaliu K2O 0,01-10%. În unele magme bazice și ultrabazice conținuturile de MgO Ti O2, Cr2O3 și NiO pot fi de ordinul a 1-3%. În magmele bazice alcaline Fe2 O5poate atinge câteva procente. Compoziția chimică a rocilor magmatice pune în evidență raporturi și variații sistematice de compoziție. Astfel
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
totalul lor. - Oxidul de natriu Na2O are o procentaj de 0,01-15% - Oxidul de kaliu K2O 0,01-10%. În unele magme bazice și ultrabazice conținuturile de MgO Ti O2, Cr2O3 și NiO pot fi de ordinul a 1-3%. În magmele bazice alcaline Fe2 O5poate atinge câteva procente. Compoziția chimică a rocilor magmatice pune în evidență raporturi și variații sistematice de compoziție. Astfel un conținut ridicat în alcali exclude conținuturi ridicate în CaO, MgO și FeO Rocile bogate în SiO2 conțin în
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]