KorAP: Find »[drukola/base=beat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...195 >

4,866 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

zise Georgie. Nu cumva ți le-a luat el, de fapt? — Ba da, de fapt așa se întâmpla, am răspuns. Mi-am ascuns capul în pieptul ei și am scos un geamăt. 15 M-am întors în Pelham Crescent. Eram beat. Era târziu și se lăsa ceața. Mi-am dat brusc seama, pe când manevram lada cu vin, că făceam naveta încolo și încoace cu o viteză din ce în ce mai mare între polii care guvernau existența mea și că eram în același timp peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
pleci totuși. Crede-mă, crede-ne, ar fi cel mai bun lucru. — Nici că se poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Cum adică? N-aș zice că Palmer și Antonia sunt chiar încântați să vă aibă tot timpul în preajmă, stând la pândă ca un corb. Honor Klein mă privi și trăsăturile i se crispară pentru o clipă. Apoi spuse: — Sunteți beat, domnule Lynch-Gibbon, dezgustător de beat și, chiar și când sunteți treaz, sunteți cam prostănac. Noapte bună! și se întoarse să plece. Stați așa! am rostit. Ceea ce a urmat după aceea ar putea părea imposibil, dar cititorul trebuie să mă creadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
că Palmer și Antonia sunt chiar încântați să vă aibă tot timpul în preajmă, stând la pândă ca un corb. Honor Klein mă privi și trăsăturile i se crispară pentru o clipă. Apoi spuse: — Sunteți beat, domnule Lynch-Gibbon, dezgustător de beat și, chiar și când sunteți treaz, sunteți cam prostănac. Noapte bună! și se întoarse să plece. Stați așa! am rostit. Ceea ce a urmat după aceea ar putea părea imposibil, dar cititorul trebuie să mă creadă. S-a oprit și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
în burtă cu genunchiul. Se lupta ca o smintită și, fapt cu adevărat remarcabil, pe toată durata încăierării noastre, nu scosese nici măcar un singur țipăt. Ne împiedicau pe amândoi hainele, iar pe mine mă mai împiedica și faptul că eram beat. Era mult mai puternică decât mi-aș fi putut închipui. Dar într-o clipă am reușit să-i prind ambele mâini. I le-am strivit pe amândouă într-o singură mână de-a mea și m-am lăsat cu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ce semăna mai mult a tuse, mai profund decât tăcerea însăși, ceața mă înghiți. Am deschis gura cu intenția să o strig, dar am constatat că i-am uitat numele. 17 Iubito, îmi pare rău că am fost atât de beat ieri - și sper din tot sufletul că n-am pătat covorul chiar iremediabil. Și tu și Palmer ați fost foarte îngăduitori. Trebuie să mă lași pe mine să plătesc curățatul lui. Cred că totuși am să plec, deși nu știu unde. Așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
aceasta și cu timpul s-ar putea transforma cu adevărat în generozitate fără să băgăm de seamă. Nu crezi că am dreptate? Iartă-mă și fii îngăduitoare cu mine. M. Copila mea iubită, iartă-mă că am fost atât de beat ieri. Sper că nu te-am obosit peste măsură. Ar fi trebuit să plec mai repede. Îți scriu aceste câteva rânduri doar ca să-ți spun că s-ar putea să plec pentru un timp și că n-o să ne vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară. În ce cuvinte aș putea exprima regretul meu profund pentru comportamentul meu ieșit din comun? Bănuiesc că v-ați dat seama, ba chiar ați menționat acest lucru, dacă-mi amintesc bine, că eram beat. Sau „nebun” ar fi poate un cuvânt mai potrivit. Și poate că singurul lucru pe care l-aș putea invoca în chip de scuză ar fi să dau niște explicații, oricât de simpliste, pentru faptul că am acționat într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată doamnă Honor Klein, Mă tem că nu prea are rost să încerc să-mi explic comportamentul din seara trecută și încă și mai puțin să-mi cer scuze. Eram, cum bine ați observat, beat mort și m-am purtat ca un animal. Nu pot decât să vă spun că sunt, în aceeași măsură ca și dumneavoastră, șocat și uimit de propria mea comportare. Nu o pot justifica și nici pe dumneavoastră nu v-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ușurare. M-am dus grăbit spre ea, am prins-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse de gestul meu, își scoase pălăria și haina și le aruncă pe un scaun. Era într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule, spuse Antonia, acum e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era una din acele nopți când nu trebuia să se pregătească pentru munca grea din hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

murdare, iar de-atunci nici că a mai intrat vreodată în apă, nici măcar la țărmul oceanului, când nivelul apei scade și salvamarul se află la datorie. Și-apoi, mai e și homarul despre care și-a dat seama, chiar și beată fiind, că nu e pui à la king, dar pe care s-a căznit să-l îngurgiteze numai „ca să-i închidă gura lui Doyle ăla“ și, drept urmare, a fost la un pas de o tragedie și bine-nțeles că de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în mașina cu capota coborâtă. Ce-ncerc eu să-ți comunic? Aha, doar că începeam să simțim ceva. Să simțim că simțim! Și asta fără nici o diminuare a apetitului sexual. Știu o poezie, am bâiguit eu de parcă aș fi fost beat, de parcă m-aș fi crezut cel mai tare din parcare, și am de gând să ți-o recit. Ea era cuibărită în poala mea, cu ochii încă închiși, cu mădularul meu înmuiat lipit de obraz, ca un puișor ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar, desigur, dragă, nu mă deranjează că ești beată, spuse Janet Pardoe. Ceasul de deasupra gării din Köln bătu ora unu și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite, dragă, lasă-mă să-ți Îndrept cravata. Ea se aplecă peste masă și-i aranjă cravata lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și aspră, cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu inel cu sigiliu pe degetul mic, Începu să-i perie fusta lui Janet Pardoe. — Oh, pentru Dumnezeu, lasă asta, Mabel! spuse Janet. Dispoziția domnișoarei Warren se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru drepturile femeilor, cu violuri și crime, niciodată nu fusese atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
publice, ci unul pentru care chiar și corespondentul de la The Times și-ar da un an din viață ca să-l afle. Nu oricine, se gândi femeia cu mândrie, ar fi fost În stare să sesizeze momentul așa cum o făcuse ea, beată fiind. Cum se tot clătina prin fața compartimentelor de clasa Întâi, triumful de pe față Îi dădea un aer ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
duc doar până la Viena, spuse domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul de noutăți pe care prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să se descotorosească de reporteriță. Trebuia să scape de ea la Viena. Nu avea să fie greu, pentru că trenul nu sosea până aproape de nouă și pe la acea oră a serii, se gândi el, femeia va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
acumulată a altor femei Îi spuse din nou că Îi era datoare cu mult mai mult. Dar cum aș putea plăti, se Întrebă ea, dacă nu insistă să fie plătit? Și numai gândul de-a face actul fără a fi beată, cum presupunea că erau unele femei, sau din pasiune, ci doar din recunoștință, o Îngheță mai mult decât zăpada de-afară. Nu era nici măcar sigură cum se face asta. Va trebui să petreacă o noapte Întreagă cu el, să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mai bun decât sperase. O străină, probabil englezoaică, cu părul scurt, fără pălărie și cu ochii roșii, care se lupta cu ușa cabinei telefonice. Poșeta Îi căzuse la picioare, iar ea o ținea cu amândouă mâinile de curea. Era puțin beată, se gândi el, și, fiind străină, avea probabil o groază de bani În poșetă. Pentru Josef Grünlich toată treaba era un joc de copii. Ușa se deschise și Mabel Warren se găsi În fața aparatului negru, care de zece ani Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]